As alege dragostea pentru ca eu cred ca i-mi cam lipseste si atunci cu siguranta voi invata ce inseamna :dragostea toate le crede ,toate le nadajduiaste ,dragostea indelung rabda
cred ca as alege … motivarea … de asta simt ca duc lipsa cel mai mult in momentul de fata (sau nu stiu daca duc lipsa, cat simt ca am mare nevoie de ea …)
Eu n-as cere nici o calitate poate dragostea si nici aia. Intr-o zi ne spunea parintele printr-o predica: Cati ati avea curaju sa cereti smerenie? ca dupaia sa fiti luati in batjocora, sa fiti ultimii oameni de pe pamant sa fiti batuti, cati ati avea? . Cred ca raspunsul lui spune totul, eu mai bine nu cer de la Dumnezeu lucruri asa mari, mai bine sa i spunem tu stii Doamne ce-mi trebuie asa ca nu cer nimic tu stii mai bine ce am eu nevoie si gata 😀
La fel ca si ceilalti aleg dragostea. „De as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar [b]dragoste[/b] nu am „. Eu cred ca prin dragoste vin toate calitatile. Multumesc lui Claudiu pentru cuvantul pe care mi-la spus intr-un context legat de sectari”: ” Trebuie sa le aratam dragoste, nu sa ne confruntam cu verste, pentru ca asa nikiodata nu vom ajunge la intelegere”.
Desi la inceput vroiam sa spun smerenia, vor raspunde totusi dragostea pentru ca dupa cum spunea si Sfantul Ioan Gura de Aur : „Nimic nu umple mai mult sufletul de desfatare decat faptul de a iubi si de a fi iubit” Cred ca trebuie sa fie minunat sa poti iubi neconditionat pe toata lumea. Si mai ales, sa-L iubesti pe Dumnezeu asa cum se cuvine.
M-am gandit la inceput la intelepciune si smerenie , dar mai apoi reflectand un pic am realizat ca fara dragoste nu as putea sa traiesc….deci aleg Dragostea !
Doamne ajută! Nu ştiu, m-aş gândi foarte mult înainte să aleg… 🙂 În mod sigur, dragostea este cea mai importantă virtute, dar cred că aş cere ceva ce-mi lipseşte sau o calitate spirituală pe care îmi e foarte greu s-o dobândesc şi s-o păstrez. De aceea, cred că aş alege nepătimirea… ca să nu mai fie necesar să lupt o viaţă întreagă cu ispitele. 🙂 Poate că aş alege smerenia, pentru că-mi cam lipseşte. 🙂 Sf. Siluan exclama: „O, smerenia lui Hristos! Te cunosc, dar nu te pot dobândi”. Eu nici măcar n-o cunosc, ci doar ştiu că există. 🙂 Sau poate că aş alege darul discernământului duhovnicesc/al dreptei socotinţe? În orice caz, aşa cum am mai spus, m-aş gândi foarte bine şi, desigur, m-aş ruga mai întâi Domnului să-mi descopere pentru ce calitate/aptitudine îmi este de folos să optez. Oricum, aş alege o calitate duhovnicească, nu o aptitudine intelectuală, pentru că viaţa spirituală, relaţia cu Dumnezeu este incomparabil mai importantă decât cariera.
Frumoasa intrebare.. Primul lucru care iti trece in minte analizand intrebarea este o calitate sau aptitudine pe care nu o ai sau pe care ti-ai dori-o foarte mult sa o ai.. Eu mi-as dori ca maine dimineata si in fiecare dimineata sa ma trezesc cu calitatea de a-l dori pe Dumnezeu in fiecare clipa a acelei zile, sa nu treaca nicio secunda, nicio clipa in care fiinta mea sa nu simta ca il doreste pe Dumnezeu si orice as face, orice gand sa fie mereu inclinat spre Dumnezeu.. calitatea acesta sa ma poata sa fac sa nu-mi doresc sa ascult vreo melodie sau sa vizionez vreun film sau sa-mi doresc vreo alta neputinta de-a lumii acesteia, caci toate sunt desertaciune inafara de Dumnezeu.. daca ar exista asa o calitate, atunci asa alege-o fara ezitare.. Doamne ajuta!
Cand am citit intrebarea m-a tentat sa aleg smerenia. Imi dau insa seama ca daca as avea dragoste, as putea sa ajung mult mai usor la smerenie. As alege dragostea.
Mi-am amintit de un cuvant pe care l-a spus Pr.Efrem Sihastrul intr-o conferinta: ,,Vreu, nu vreu, fac ce vreau eu”. Cred ca ascultare as cere mult. Din cele 24 de cereri ale Sf Ioan Gura de Aur, la rugaciunile de dimineata, una dintre ele spune ,,Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta”, dar, asemanator cu ce zicea si @marc31, am constatat ca nu pretuiesc cele pe care le cer de obicei. Nu mai stiu, L-as ruga doar: Invredniceste’ma, Doamne, sa Te ascult din tot sufletul si cugetul meu.
Am stat mult si m-am gandit la ce calitate, aptitudine sau virtute as alege. Greu. Momentan as spune probabil [b]nadejdea[/b] – asta fiindca in ultimii ani m-am luptat cu deznadejdea pana la sange, m-a doborat de nenumarate ori, m-a prabusit in pacate mari… Pe de alta parte, mi-as dori mult sa am [b]smerenie[/b], smerenie autentica. Iar smerenia implica si nadejdea – pentru ca un om cu adevarat smerit nu deznadajduieste niciodata de mila lui Dumnezeu sau pentru pacatele sale. El se stie ca fiind nimic fara El si fara ajutorul Lui. M-am gandit apoi la [b]Dragoste[/b]. Acea dragoste (agape) pentru toti oamenii. Dragoste adevarata, plina de dor si de ravna pentru Hristos. Si am realizat ca dragostea include si smerenia: nu poti iubi pe toti oamenii fara a fii smerit fiindca dragostea nu cauta ale sale, nu se uita la neputintele aproapelui, este indelung rabdatoare…
Claudiu Balan
ianuarie 31, 2012 @ 7:25 am
Aş alege modestia, care până la urmă prin credinţă să se transforme în smerenie.
Albinuta
ianuarie 31, 2012 @ 8:37 am
As alege dragostea pentru ca eu cred ca i-mi cam lipseste si atunci cu siguranta voi invata ce inseamna :dragostea toate le crede ,toate le nadajduiaste ,dragostea indelung rabda
SB
ianuarie 31, 2012 @ 10:00 am
cred ca as alege … motivarea … de asta simt ca duc lipsa cel mai mult in momentul de fata (sau nu stiu daca duc lipsa, cat simt ca am mare nevoie de ea …)
Onoiu Elena Cristina
ianuarie 31, 2012 @ 10:45 am
Doamne ajuta!As alege smerenia,pentru ca asa m-as putea mantui,fara smerenie e foarte greu.
marcel
ianuarie 31, 2012 @ 12:29 pm
Eu n-as cere nici o calitate poate dragostea si nici aia. Intr-o zi ne spunea parintele printr-o predica: Cati ati avea curaju sa cereti smerenie? ca dupaia sa fiti luati in batjocora, sa fiti ultimii oameni de pe pamant sa fiti batuti, cati ati avea? . Cred ca raspunsul lui spune totul, eu mai bine nu cer de la Dumnezeu lucruri asa mari, mai bine sa i spunem tu stii Doamne ce-mi trebuie asa ca nu cer nimic tu stii mai bine ce am eu nevoie si gata 😀
Crafcencu
ianuarie 31, 2012 @ 12:54 pm
La fel ca si ceilalti aleg dragostea. „De as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar [b]dragoste[/b] nu am „. Eu cred ca prin dragoste vin toate calitatile. Multumesc lui Claudiu pentru cuvantul pe care mi-la spus intr-un context legat de sectari”: ” Trebuie sa le aratam dragoste, nu sa ne confruntam cu verste, pentru ca asa nikiodata nu vom ajunge la intelegere”.
Badea Patricia
ianuarie 31, 2012 @ 1:35 pm
Desi la inceput vroiam sa spun smerenia, vor raspunde totusi dragostea pentru ca dupa cum spunea si Sfantul Ioan Gura de Aur : „Nimic nu umple mai mult sufletul de desfatare decat faptul de a iubi si de a fi iubit” Cred ca trebuie sa fie minunat sa poti iubi neconditionat pe toata lumea. Si mai ales, sa-L iubesti pe Dumnezeu asa cum se cuvine.
Lilii
ianuarie 31, 2012 @ 2:27 pm
La fel,dragostea.Pentru ca uneori simt efectiv ca imi lipseste complet.
elena
ianuarie 31, 2012 @ 2:56 pm
M-am gandit la inceput la intelepciune si smerenie , dar mai apoi reflectand un pic am realizat ca fara dragoste nu as putea sa traiesc….deci aleg Dragostea !
Georgiana Ionela Tofoleanu
ianuarie 31, 2012 @ 4:14 pm
As alege rabdarea. Stie Dumnezeu de ce!
Laura Stifter
ianuarie 31, 2012 @ 8:11 pm
Doamne ajută!
Nu ştiu, m-aş gândi foarte mult înainte să aleg… 🙂
În mod sigur, dragostea este cea mai importantă virtute, dar cred că aş cere ceva ce-mi lipseşte sau o calitate spirituală pe care îmi e foarte greu s-o dobândesc şi s-o păstrez.
De aceea, cred că aş alege nepătimirea… ca să nu mai fie necesar să lupt o viaţă întreagă cu ispitele. 🙂
Poate că aş alege smerenia, pentru că-mi cam lipseşte. 🙂 Sf. Siluan exclama: „O, smerenia lui Hristos! Te cunosc, dar nu te pot dobândi”. Eu nici măcar n-o cunosc, ci doar ştiu că există. 🙂
Sau poate că aş alege darul discernământului duhovnicesc/al dreptei socotinţe?
În orice caz, aşa cum am mai spus, m-aş gândi foarte bine şi, desigur, m-aş ruga mai întâi Domnului să-mi descopere pentru ce calitate/aptitudine îmi este de folos să optez. Oricum, aş alege o calitate duhovnicească, nu o aptitudine intelectuală, pentru că viaţa spirituală, relaţia cu Dumnezeu este incomparabil mai importantă decât cariera.
O seară plină de bucurii!
feri
ianuarie 31, 2012 @ 9:35 pm
Frumoasa intrebare.. Primul lucru care iti trece in minte analizand intrebarea este o calitate sau aptitudine pe care nu o ai sau pe care ti-ai dori-o foarte mult sa o ai.. Eu mi-as dori ca maine dimineata si in fiecare dimineata sa ma trezesc cu calitatea de a-l dori pe Dumnezeu in fiecare clipa a acelei zile, sa nu treaca nicio secunda, nicio clipa in care fiinta mea sa nu simta ca il doreste pe Dumnezeu si orice as face, orice gand sa fie mereu inclinat spre Dumnezeu.. calitatea acesta sa ma poata sa fac sa nu-mi doresc sa ascult vreo melodie sau sa vizionez vreun film sau sa-mi doresc vreo alta neputinta de-a lumii acesteia, caci toate sunt desertaciune inafara de Dumnezeu.. daca ar exista asa o calitate, atunci asa alege-o fara ezitare.. Doamne ajuta!
Ana
ianuarie 31, 2012 @ 9:46 pm
Cand am citit intrebarea m-a tentat sa aleg smerenia. Imi dau insa seama ca daca as avea dragoste, as putea sa ajung mult mai usor la smerenie. As alege dragostea.
Ana
ianuarie 31, 2012 @ 9:49 pm
[b]feri, ce bine ai scris[/b]. Citesc si tot citesc si-mi dau seama cat de simplu este ce ai scris, insa cat de util si profund pentru orice om.
Ionut Daniel Gondac
februarie 1, 2012 @ 2:46 pm
Eu as alege….prezenta permanenta a lui Dumnezeu, caci prin asta le ai pe toate…:)
Cristiana
februarie 2, 2012 @ 11:12 am
Mi-am amintit de un cuvant pe care l-a spus Pr.Efrem Sihastrul intr-o conferinta: ,,Vreu, nu vreu, fac ce vreau eu”. Cred ca ascultare as cere mult. Din cele 24 de cereri ale Sf Ioan Gura de Aur, la rugaciunile de dimineata, una dintre ele spune ,,Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta”, dar, asemanator cu ce zicea si @marc31, am constatat ca nu pretuiesc cele pe care le cer de obicei. Nu mai stiu, L-as ruga doar: Invredniceste’ma, Doamne, sa Te ascult din tot sufletul si cugetul meu.
Teodora
iunie 8, 2012 @ 3:38 am
Am stat mult si m-am gandit la ce calitate, aptitudine sau virtute as alege. Greu. Momentan as spune probabil [b]nadejdea[/b] – asta fiindca in ultimii ani m-am luptat cu deznadejdea pana la sange, m-a doborat de nenumarate ori, m-a prabusit in pacate mari…
Pe de alta parte, mi-as dori mult sa am [b]smerenie[/b], smerenie autentica. Iar smerenia implica si nadejdea – pentru ca un om cu adevarat smerit nu deznadajduieste niciodata de mila lui Dumnezeu sau pentru pacatele sale. El se stie ca fiind nimic fara El si fara ajutorul Lui.
M-am gandit apoi la [b]Dragoste[/b]. Acea dragoste (agape) pentru toti oamenii. Dragoste adevarata, plina de dor si de ravna pentru Hristos. Si am realizat ca dragostea include si smerenia: nu poti iubi pe toti oamenii fara a fii smerit fiindca dragostea nu cauta ale sale, nu se uita la neputintele aproapelui, este indelung rabdatoare…
Asa ca intr-un fel raman la DRAGOSTE.
Mi-a placut mult ce a scris feri!