Deși e o întrebare simplă, răspunsul pe care-l dăm fiecare dintre noi arată defapt credința noastră în Dumnezeu. Ba mai mult, răspunsul la această întrebare ne arată dacă suntem mai apropiați de cele lumești decât de cele duhovnicești.
Persoanele mai puțin credincioase, vor da probabil un răspuns pesimist, fiind de părere că lumea merge într-o direcție greșită. Pe de cealaltă parte, persoanele care au o legătură strânsă cu Dumnezeu și sunt bine ancorați în Biserică, vor fi optimiști lăsând să iasă la iveală încrederea lor în pronia lui Dumnezeu, chiar și în cele mai mici lucruri.
Eu m-am gândit la această întrebare și răspunsul pentru mine e următorul: atât timp cât avem un Dumnezeu atotputernic, care poate face orice, oricând, oricum, oriunde, nefiind limitat de nimic, avânt putința să repare și să rezolve orice problemă, atunci totul e sub control și Dumnezeu știe ce face.
Și totuși de ce există rău în lume? Pentru că oamenii nu sunt îngrădiți de Dumnezeu în alegerile lor. Dar am început de la o vreme să văd și cealaltă parte a paharului: felul în care Dumenzeu vindecă și repară răul.
Oamenii păcătuiesc, unii din noi chiar foarte grav, consecințele faptelor noastre fiind adesea inimaginabil de rele… dar peste câțiva ani aceeași oameni pot fi alții, schimbați în totalitate, curațiți de păcate prin Harul lui Dumnezeu, și arătându-și însutit iubirea față de cei cărora le-au greșit.
Dumnezeu lucrează tainic, schimbând sufletele și mântuind adesea pe cei mai mari păcătoși. Ca să avem o vedere reală asupra lumii din jurul nostru ar trebuie să vedem evoluția ei pe 50-100 de ani sau chiar mai mult. Doar așa putem trage concluzii.
Sincer nu prea le am cu istoria de la facere si pana azi dar cred ca ca raul e mai prezent in ziua de azi, spunea parintele Gheorge Calciu ca pe timpul comunismului lupta se dadea pe fata contra ortodoxiei, azi, nu mai stii cum este, nici neagra nici alba, in ziua de azi e gri trebuie sa ai un bun discernament sa le separi, lumea din ziua de azi e dusa cu zaharelul…
Hristos a înviat! Şi tocmai acest adevăr demonstrează biruinţa evidentă şi definitivă a binelui asupra răului. Atunci când Hristos a murit în chinuri groaznice pe Cruce, credincioşii Săi ar fi avut motive să se teamă (sau chiar să creadă) că puterea răului este superioară celei a binelui, că întunericul a învins lumina, covârşind unica Lumină adevărată. În acele momente, în aparenţă, răul biruise binele, moartea se arătase atotputernică, înghiţindu-L pe Însuşi Izvorul vieţii. Cine ar fi putut înţelege atunci că, în realitate, Hristos S-a dat pe Sine de bună voie morţii, pentru ca, prin Moartea Sa, să ne dăruiască nouă viaţa veşnică? Cine ar fi putut îndrăzni să gândească atunci, în cele mai tragice clipe din întreaga istorie a lumii şi a mântuirii, că Hristos Dumnezeu S-a lăsat învins în mod liber, pentru ca noi să biruim prin slăvita Sa Moarte şi Înviere? Până la Învierea lui Hristos – şi mai ales în ziua răstignirii Sale – omenirea întreagă ar fi avut motive să strige, cu adâncă deznădejde, că binele a fost învins, pentru că Mântuitorul a murit. Acum, după ce Hristos a înviat, biruind şi zdrobind pentru totdeauna puterea păcatului şi a morţii, noi, cei ce am fost învredniciţi de a cunoaşte acest adevăr suprem, nu putem decât să mărturisim, cu dragoste şi profundă bucurie, că binele este şi va fi în veci biruitor, iar răul nu există, ci constă doar în îndepărtarea de Binele unic şi absolut (Dumnezeu).
„Sfărâmând porţile iadului şi înviind a treia zi din groapă, salvatu-ne-ai, ca un Iubitor de oameni, Doamne!” Hristos S-a făcut Om, pentru ca pe noi să ne îndumnezeiască; S-a lăsat arestat, pentru ca noi să devenim liberi; Şi-a jertfit viaţa pe Cruce, pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică în comuniune cu El şi unii cu alţii; a înviat din morţi, pentru a ne dărui nouă biruinţa Sa!
Slavă lui Hristos, „Mirele Cel veşnic al inimilor noastre”, pentru toate, pentru tot ceea ce ştim şi pentru tot ceea ce nu ştim despre iubirea Sa faţă de noi!
Este mult rau, bine mai putin, ispitele sunt mari, cu cat vrei mai ult sa mergi pe calea binelui, cu atat tot mai multi si mai multe se intorc impotriva ta.
Claudiu Balan
aprilie 18, 2012 @ 8:24 am
Deși e o întrebare simplă, răspunsul pe care-l dăm fiecare dintre noi arată defapt credința noastră în Dumnezeu. Ba mai mult, răspunsul la această întrebare ne arată dacă suntem mai apropiați de cele lumești decât de cele duhovnicești.
Persoanele mai puțin credincioase, vor da probabil un răspuns pesimist, fiind de părere că lumea merge într-o direcție greșită. Pe de cealaltă parte, persoanele care au o legătură strânsă cu Dumnezeu și sunt bine ancorați în Biserică, vor fi optimiști lăsând să iasă la iveală încrederea lor în pronia lui Dumnezeu, chiar și în cele mai mici lucruri.
Eu m-am gândit la această întrebare și răspunsul pentru mine e următorul: atât timp cât avem un Dumnezeu atotputernic, care poate face orice, oricând, oricum, oriunde, nefiind limitat de nimic, avânt putința să repare și să rezolve orice problemă, atunci totul e sub control și Dumnezeu știe ce face.
Și totuși de ce există rău în lume? Pentru că oamenii nu sunt îngrădiți de Dumnezeu în alegerile lor. Dar am început de la o vreme să văd și cealaltă parte a paharului: felul în care Dumenzeu vindecă și repară răul.
Oamenii păcătuiesc, unii din noi chiar foarte grav, consecințele faptelor noastre fiind adesea inimaginabil de rele… dar peste câțiva ani aceeași oameni pot fi alții, schimbați în totalitate, curațiți de păcate prin Harul lui Dumnezeu, și arătându-și însutit iubirea față de cei cărora le-au greșit.
Dumnezeu lucrează tainic, schimbând sufletele și mântuind adesea pe cei mai mari păcătoși. Ca să avem o vedere reală asupra lumii din jurul nostru ar trebuie să vedem evoluția ei pe 50-100 de ani sau chiar mai mult. Doar așa putem trage concluzii.
marcel
aprilie 18, 2012 @ 1:25 pm
Sincer nu prea le am cu istoria de la facere si pana azi dar cred ca ca raul e mai prezent in ziua de azi, spunea parintele Gheorge Calciu ca pe timpul comunismului lupta se dadea pe fata contra ortodoxiei, azi, nu mai stii cum este, nici neagra nici alba, in ziua de azi e gri trebuie sa ai un bun discernament sa le separi, lumea din ziua de azi e dusa cu zaharelul…
Laura Stifter
aprilie 18, 2012 @ 4:51 pm
Hristos a înviat!
Şi tocmai acest adevăr demonstrează biruinţa evidentă şi definitivă a binelui asupra răului.
Atunci când Hristos a murit în chinuri groaznice pe Cruce, credincioşii Săi ar fi avut motive să se teamă (sau chiar să creadă) că puterea răului este superioară celei a binelui, că întunericul a învins lumina, covârşind unica Lumină adevărată.
În acele momente, în aparenţă, răul biruise binele, moartea se arătase atotputernică, înghiţindu-L pe Însuşi Izvorul vieţii.
Cine ar fi putut înţelege atunci că, în realitate, Hristos S-a dat pe Sine de bună voie morţii, pentru ca, prin Moartea Sa, să ne dăruiască nouă viaţa veşnică?
Cine ar fi putut îndrăzni să gândească atunci, în cele mai tragice clipe din întreaga istorie a lumii şi a mântuirii, că Hristos Dumnezeu S-a lăsat învins în mod liber, pentru ca noi să biruim prin slăvita Sa Moarte şi Înviere?
Până la Învierea lui Hristos – şi mai ales în ziua răstignirii Sale – omenirea întreagă ar fi avut motive să strige, cu adâncă deznădejde, că binele a fost învins, pentru că Mântuitorul a murit.
Acum, după ce Hristos a înviat, biruind şi zdrobind pentru totdeauna puterea păcatului şi a morţii, noi, cei ce am fost învredniciţi de a cunoaşte acest adevăr suprem, nu putem decât să mărturisim, cu dragoste şi profundă bucurie, că binele este şi va fi în veci biruitor, iar răul nu există, ci constă doar în îndepărtarea de Binele unic şi absolut (Dumnezeu).
„Sfărâmând porţile iadului şi înviind a treia zi din groapă, salvatu-ne-ai, ca un Iubitor de oameni, Doamne!”
Hristos S-a făcut Om, pentru ca pe noi să ne îndumnezeiască; S-a lăsat arestat, pentru ca noi să devenim liberi; Şi-a jertfit viaţa pe Cruce, pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică în comuniune cu El şi unii cu alţii; a înviat din morţi, pentru a ne dărui nouă biruinţa Sa!
Slavă lui Hristos, „Mirele Cel veşnic al inimilor noastre”, pentru toate, pentru tot ceea ce ştim şi pentru tot ceea ce nu ştim despre iubirea Sa faţă de noi!
Cu drag şi bucurie pascală,
Laura Stifter
Andreea
august 17, 2012 @ 1:09 pm
Este mult rau, bine mai putin, ispitele sunt mari, cu cat vrei mai ult sa mergi pe calea binelui, cu atat tot mai multi si mai multe se intorc impotriva ta.
Badea Patricia
august 17, 2012 @ 7:35 pm
Eu cred ca intotdeauna binele va fi mai puternic decat raul. Dar depinde de alegerile noastre, pe care il acceptam….