O să încerc să răspund la întrebarea aceasta puțin altfel, deoarece pentru mine nu numai viața pe plan personal este legată de El ci și cea de pe plan profesional.
Ca om tinzi să te întorci spre Dumnezeu când ai nevoie, când te atinge suferința. Cât ești bine, cât ai de toate, uiți și te complaci în plăcerile trecătoare, care mai devreme sau mai târziu te vor duce tot la suferință. Cât timp ai familia sănătoasă, un serviciu bun, și o relația mulțumitoare cu cei din jur tinzi să uiți de Dumnezeu.
Pentru ca am terminat Facultatea de Teologie, eu pe Dumnezeu îl vad și ca un posibil șef, ca un posibil angajator, ca Acela care-mi va purta pașii zi de zi.
Într-o anumită măsură și eu privesc spre Dumnezeu interesat. Uneori mă incomodează prezența Lui, s-au mă înfricoșează amintirea că există și că răsplătește fiecărui după faptele sale.
Nu sunt la stadiu în care să pot spune că-L văd pe Dumnezeu ca un prieten. Aș vrea să-L văd așa, mi-aș dori mult asta. Nu-L văd ca pe un prieten pentru că nu-L cunosc aproape deloc, sesizez anumite lucruri dar încă n-am ajuns să mă bucur de prezența lui secundă de secundă în viața mea.
Hristos a inviat ,as incepe prin a intreba :Sunt momente in viata cand nu este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ?Recunosc ca sunt destule momente in viata mea cand „uit”sa stau de vorba cu Dumnezeu ,sa-i cer parerea despre ceea ce doresc sa fac ,alteori ma gandesc ca poate nu este nevoie sa-L „deranjez pentru nimicuri „,alteori ma gandesc ca Dumnezeu este totusi Cineva care chiar daca ii spun totul poate ar trebui sa folosesc cuvinte mult mai frumoase ,sunt multe zile in care mi-e cam rusine sa stau de vorba cu El deoarece stiu ca mereu fac fapte foarte urate si as merita muuulte pedepse .,i-mi place sa apelez la El ca la un prieten sa ma bucur mereu de prezenta Lui,insa sunt momente cand ma indepartez de El ,cand nu am incredere in El ,cand mi-as dori sa faca cea ce doresc eu si cand doresc ,nu reusesc sa-L inteleg totdeauna …..Deci raspunsul este undeva la mijloc …….
Trebuie sa recunosc ca in momentele grele si de tristete si apasare sunt mult mai dispusa sa apelez la ajutorul lui Dumnezeu, ca sa ma scoata din starea aceea. In schimb cand sunt bine-dispusa( nu spun fericita pt ca fericit poti fi doar cu Dumnezeu) ma gandesc la tot felul de alte maruntisuri si uit ca mai exista si Dumnezeu care imi poarta de grija si care e langa mine. Am senzatia ca pot fi bine-dispusa si daca nu e El langa mine dar imi dau seama mai devreme sau mai tarziu ca nu e asa. Imi spun rugaciunile cu mult mai multa atentie si bagare de seama atunci cand vreau ceva de la Dumnezeu, cand vreau sa-mi indeplineasca o dorinta, apoi ori ma supar si ma intristez ca nu mi-a implinit-o si aici dovedesc lipsa de rabdare ori daca mi-a implinit-o, plec bucuroasa, uitand de Cel care mi-a facut bucuria. Mi-ar placea si mie sa ajung la starea in care sa vorbesc cu Dumnezeu de placere si nu doar din interes.
Dumnezeu trebuie sa ne fie tuturor prieten si parinte as indrazni sa va rog sa ascultati o predica a IPS Bartolomeu anania foarte interesanta legata putin de acest lucru
Adevărat a Înviat ,Albinuta ,ai mare dreptate „Fără de Mine nu puteți face nimic”. Din păcate uităm asta și numai când ne apasă greutățile sau apar probleme, ne amintim de El, ne ajută și după ce sau rezolvat problemele iarăși uităm de biserică și de Dumnezeu… Să mă ierți Claudiu că te întreb ,cum se poate să te incomodeze prezența Domnului ? Hristos în mijlocul nostru !
M-am gandit ce sa raspund si probabil ca primul gand care mi-a venit e ca atunci cand esti stramtorat de necazuri ,suferinte,boli , cand ceilalti nu mai pot sa te ajute in masura in care tu ai nevoie ridici ochii spre Dumnezeu si te rogi mai intens si ceri ajutorul Lui , sau te disperi cazi in dejnadejde si incepi a carti in fata lui Dumnezeu invinuindu-l de necazurile tale, si, mai sunt unii care spun unde e DUMNEZEU atunci cand am nevoie? Da…in mare parte asa e , in majoritate toti cautam pe Dumnezeu numai cand avem nevoie , ca la cineva dispus mereu sa ne ajute ,mergem, ne imprumutam si mai apoi uitam sa returnam imprumutul, da…asta o fac cei care nu-L considera pe Dumnezeu parte integranta din viata lor, ci doar asa o cunoastinta pe care o viziteaza din Paste in Craciun , sunt cei care au nevoie de un Prieten de duminica si apoi restul saptamanii fiecare „isi vede de treaba lui”, dar n-ar trebui sa fim noi asa ,noi cei care stiu cine e Dumnezeu! Si totusi de multe ori ne comportam asa, ca niste fii nelegitimi, cum spun Pr. Dorin, si eu, poate, m-am apropiat de multe ori de Dumnezeu numai cand mi-a fost greu si mai apoi l-am dat deoparte, dar odata ce m-am hranit cu adevarat din harul Sau am simtim permanent nevoia sa-L caut ,sa-L stiu Prieten sa ma bucur de prezenta Lui in bucuriile mele, de multe ori atunci cand sunt bucuroasa simt parca nevoia sa imbratisez pe Dumnezeu , stau si-L privesc in icoana si-I spun „Tu stii ca te iubesc Doamne!”,iar aceasta bucurie nu o simt asa atunci cand mi-e greu ,pentru ca atunci vin la El doar dupa imprumut… Singura perioada cand uit de Dumnezeu este atunci cand cad in patimile mele si mai apoi ma simt atat de singura ca atunci cand te certi cu un prieten si mai apoi iti pare rau, asa ma simt atunci :trista…Nu-mi doresc mai mult pe lumea aceasta si pe cealalta decat sa fiu si sa-Mi fie prieten Dumnezeu, sa-mi stea mereu aproape chiar si atunci cand gresesc sa ma certe, daca e nevoie,dar sa nu ma paraseasca niciodata!
Hristos a înviat ! Cu toţii avem momente în viaţa când ajungem într-o stare mai puţin bună, şi acest lucru tot din cauza noastră pentru că de multe ori Îl respingem pe Bunul Dumnezeu şi nu vrem să fim ajutaţi !Dar dacă ajungem să ne dorim ca Domnul să ne fie aproape şi să ne ajute, nu rămânem niciodată fără sprijin şi mângâiere. Eu vreau ca Dumnezeu să fie cu mine în orice clipă a vieţii mele!Dumnezeu e mult mai mult decât un Tată sau un Prieten.. E Lumina din sufletul nostru..Dumnezeu este Iubire! Bunul Dumnezeu să ne ajute să nu facem după voia noastră niciodată nimic, ci pe El să Îl chemăm în ajutor atăt în momentele grele dar mai ales în clipele frumoase!!! Doamne ajută !!!
Claudiu Balan
aprilie 19, 2012 @ 10:52 am
O să încerc să răspund la întrebarea aceasta puțin altfel, deoarece pentru mine nu numai viața pe plan personal este legată de El ci și cea de pe plan profesional.
Ca om tinzi să te întorci spre Dumnezeu când ai nevoie, când te atinge suferința. Cât ești bine, cât ai de toate, uiți și te complaci în plăcerile trecătoare, care mai devreme sau mai târziu te vor duce tot la suferință. Cât timp ai familia sănătoasă, un serviciu bun, și o relația mulțumitoare cu cei din jur tinzi să uiți de Dumnezeu.
Pentru ca am terminat Facultatea de Teologie, eu pe Dumnezeu îl vad și ca un posibil șef, ca un posibil angajator, ca Acela care-mi va purta pașii zi de zi.
Într-o anumită măsură și eu privesc spre Dumnezeu interesat. Uneori mă incomodează prezența Lui, s-au mă înfricoșează amintirea că există și că răsplătește fiecărui după faptele sale.
Nu sunt la stadiu în care să pot spune că-L văd pe Dumnezeu ca un prieten. Aș vrea să-L văd așa, mi-aș dori mult asta.
Nu-L văd ca pe un prieten pentru că nu-L cunosc aproape deloc, sesizez anumite lucruri dar încă n-am ajuns să mă bucur de prezența lui secundă de secundă în viața mea.
Albinuta
aprilie 19, 2012 @ 11:06 am
Hristos a inviat ,as incepe prin a intreba :Sunt momente in viata cand nu este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ?Recunosc ca sunt destule momente in viata mea cand „uit”sa stau de vorba cu Dumnezeu ,sa-i cer parerea despre ceea ce doresc sa fac ,alteori ma gandesc ca poate nu este nevoie sa-L „deranjez pentru nimicuri „,alteori ma gandesc ca Dumnezeu este totusi Cineva care chiar daca ii spun totul poate ar trebui sa folosesc cuvinte mult mai frumoase ,sunt multe zile in care mi-e cam rusine sa stau de vorba cu El deoarece stiu ca mereu fac fapte foarte urate si as merita muuulte pedepse .,i-mi place sa apelez la El ca la un prieten sa ma bucur mereu de prezenta Lui,insa sunt momente cand ma indepartez de El ,cand nu am incredere in El ,cand mi-as dori sa faca cea ce doresc eu si cand doresc ,nu reusesc sa-L inteleg totdeauna …..Deci raspunsul este undeva la mijloc …….
Badea Patricia
aprilie 19, 2012 @ 1:08 pm
Trebuie sa recunosc ca in momentele grele si de tristete si apasare sunt mult mai dispusa sa apelez la ajutorul lui Dumnezeu, ca sa ma scoata din starea aceea. In schimb cand sunt bine-dispusa( nu spun fericita pt ca fericit poti fi doar cu Dumnezeu) ma gandesc la tot felul de alte maruntisuri si uit ca mai exista si Dumnezeu care imi poarta de grija si care e langa mine. Am senzatia ca pot fi bine-dispusa si daca nu e El langa mine dar imi dau seama mai devreme sau mai tarziu ca nu e asa.
Imi spun rugaciunile cu mult mai multa atentie si bagare de seama atunci cand vreau ceva de la Dumnezeu, cand vreau sa-mi indeplineasca o dorinta, apoi ori ma supar si ma intristez ca nu mi-a implinit-o si aici dovedesc lipsa de rabdare ori daca mi-a implinit-o, plec bucuroasa, uitand de Cel care mi-a facut bucuria.
Mi-ar placea si mie sa ajung la starea in care sa vorbesc cu Dumnezeu de placere si nu doar din interes.
Neicu Mihai-Ionut
aprilie 19, 2012 @ 1:38 pm
Dumnezeu trebuie sa ne fie tuturor prieten si parinte as indrazni sa va rog sa ascultati o predica a IPS Bartolomeu anania foarte interesanta legata putin de acest lucru
Neicu Mihai-Ionut
aprilie 19, 2012 @ 1:39 pm
http://www.youtube.com/watch?v=ed6ayuHgsXk
Sandu
aprilie 19, 2012 @ 6:41 pm
Adevărat a Înviat ,Albinuta ,ai mare dreptate „Fără de Mine nu puteți face nimic”. Din păcate uităm asta și numai când ne apasă greutățile sau apar probleme, ne amintim de El, ne ajută și după ce sau rezolvat problemele iarăși uităm de biserică și de Dumnezeu… Să mă ierți Claudiu că te întreb ,cum se poate să te incomodeze prezența Domnului ? Hristos în mijlocul nostru !
Claudiu Balan
aprilie 19, 2012 @ 8:34 pm
Hristos a inviat Sandu!
Ma incomodeaza atunci cand fac pacatul, cand ma obliga spre nevointe sau cand trebuie sa sufar din princina credintei.
elena
aprilie 20, 2012 @ 3:19 pm
M-am gandit ce sa raspund si probabil ca primul gand care mi-a venit e ca atunci cand esti stramtorat de necazuri ,suferinte,boli , cand ceilalti nu mai pot sa te ajute in masura in care tu ai nevoie ridici ochii spre Dumnezeu si te rogi mai intens si ceri ajutorul Lui , sau te disperi cazi in dejnadejde si incepi a carti in fata lui Dumnezeu invinuindu-l de necazurile tale, si, mai sunt unii care spun unde e DUMNEZEU atunci cand am nevoie? Da…in mare parte asa e , in majoritate toti cautam pe Dumnezeu numai cand avem nevoie , ca la cineva dispus mereu sa ne ajute ,mergem, ne imprumutam si mai apoi uitam sa returnam imprumutul, da…asta o fac cei care nu-L considera pe Dumnezeu parte integranta din viata lor, ci doar asa o cunoastinta pe care o viziteaza din Paste in Craciun , sunt cei care au nevoie de un Prieten de duminica si apoi restul saptamanii fiecare „isi vede de treaba lui”, dar n-ar trebui sa fim noi asa ,noi cei care stiu cine e Dumnezeu! Si totusi de multe ori ne comportam asa, ca niste fii nelegitimi, cum spun Pr. Dorin, si eu, poate, m-am apropiat de multe ori de Dumnezeu numai cand mi-a fost greu si mai apoi l-am dat deoparte, dar odata ce m-am hranit cu adevarat din harul Sau am simtim permanent nevoia sa-L caut ,sa-L stiu Prieten sa ma bucur de prezenta Lui in bucuriile mele, de multe ori atunci cand sunt bucuroasa simt parca nevoia sa imbratisez pe Dumnezeu , stau si-L privesc in icoana si-I spun „Tu stii ca te iubesc Doamne!”,iar aceasta bucurie nu o simt asa atunci cand mi-e greu ,pentru ca atunci vin la El doar dupa imprumut… Singura perioada cand uit de Dumnezeu este atunci cand cad in patimile mele si mai apoi ma simt atat de singura ca atunci cand te certi cu un prieten si mai apoi iti pare rau, asa ma simt atunci :trista…Nu-mi doresc mai mult pe lumea aceasta si pe cealalta decat sa fiu si sa-Mi fie prieten Dumnezeu, sa-mi stea mereu aproape chiar si atunci cand gresesc sa ma certe, daca e nevoie,dar sa nu ma paraseasca niciodata!
Andreea
aprilie 20, 2012 @ 4:12 pm
Hristos a înviat ! Cu toţii avem momente în viaţa când ajungem într-o stare mai puţin bună, şi acest lucru tot din cauza noastră pentru că de multe ori Îl respingem pe Bunul Dumnezeu şi nu vrem să fim ajutaţi !Dar dacă ajungem să ne dorim ca Domnul să ne fie aproape şi să ne ajute, nu rămânem niciodată fără sprijin şi mângâiere.
Eu vreau ca Dumnezeu să fie cu mine în orice clipă a vieţii mele!Dumnezeu e mult mai mult decât un Tată sau un Prieten.. E Lumina din sufletul nostru..Dumnezeu este Iubire!
Bunul Dumnezeu să ne ajute să nu facem după voia noastră niciodată nimic, ci pe El să Îl chemăm în ajutor atăt în momentele grele dar mai ales în clipele frumoase!!!
Doamne ajută !!!
Ana
aprilie 20, 2012 @ 9:06 pm
Hristos A Inviat!
Frumos gandesti Andreea_19! Dumnezeu sa-ti ajute
Sandu
aprilie 22, 2012 @ 6:07 pm
AMIN AMIN AMIN, Andreea_19!