Ce să spun, pentru noi lipsa banilor în familie duce adesea la o stare tensionată și uneori la certuri, și când mă refer la această lipsă mă gândesc la bani pentru cele necesare zilnic, nu la mofturi sau la lux.
În principiu nu-mi doresc bani, ci-mi doresc să pot oferi familiei cele necesare și să-mi fac câte mai puține griji în privința asta, pentru a avea cât mai mult timp pentru relația cu Dumnezeu și pentru a-i ajuta și pe alții să se apropie de El.
Experiența vieții mi-a arătat că cele mai frumoase bucurii ale vieții n-au nicio legătură cu banii și cu ce pot ei cumpăra.
Totuși am patimi pe care pentru a le „întreține” am nevoie de bani.
Și mai este un lucru, nu banii rezolva problemele. Și când îi am… îi am tot din mila lui Dumnezeu și prin felul în care așează El lucrurile, și când nu-i am nu-mi este rău. Așa că îmi fac griji degeaba pentru bani, Dumnezeu mereu îți oferă cele necesare dacă nădăjduiești în El.
Cand ma gandesc la bani si la fericire imi amintesc cum am parasit locuinta socrilor pentru a ne instala (temporar) in casuta darapanata a bunicii sotului, cum faceam foc in soba, cand afara era frig, cum batea vantul prin geamurile sparte si cum incercam noi diverse solutii sa ne fie mai bine acolo. A fost nevoie sa improvizam si locul de dormit, si locul de gatit, iar despre toaleta nici nu se punea problema acolo. Cand faceam mancare ne gandeam prima data ce avem prin gradina proprie si tare ne bucuram cand matusa lui mai venea cu prajitura sau alte bunatati la noi. Dar cu toate lipsurile, amandoi am cazut de acord ca a fost cea mai buna perioada a noastra de pana acum. Sotul meu, ca barbat responsabil, se consuma mult din cauza banilor, dar zi de zi ii spuneam ca daca avem credinta si rabdare o sa se aseze toate.
De cand ma stiu nu am avut foarte multi bani ,ba in copilarie a fost o perioada cand cu mare dificultate parintii reuseau sa ne procure hrana si cele necesare ,astacred ca ne-asi ajutat in viata deoarece am reusit sa nu avem pretentii foarte mari,mai mari fiind a trebuit sa lucram in vacante ca sa reusim sa ne cumparam cele necesare pentru scoala (haine ,rechizite ).Acum nu suntem intr-o situatie foarte buna (eu in somaj sotul cu un salariu putin peste salariu minim )insa cu ajutorul lui Dumnezeu ne descurcam ,incercam sa cumparam doar ce este necesar ,normarl mai apar si discutii pentru ca fiecare membru al familiei doreste cate cava,mereu trebuie sa mai asteptam pana reusim „sa ne satisfacem poftele” insa una peste alta cred ca atunci cand este nevoie de ceva Dumnezeu ne ajuta sa si achizitionam acel lucru ,cred ca bucuriile vietii nu stau neaparat in cati bani avem (desi lipsa lor te face mai suparat uneori),incerc pe cat se poate sa gasesc bucurii alaturi de familia mea ,de prieteni si cei din jurul meu
Poate pare absurd,impobisil,sau poate modul cum vad eu acest lucru este putin inmatur,dat fiind faptul ca sunt o adolescenta pe care,asa cum e normal,o intretin inca parintii.Dar stiti ce cred despre bani?Ca nu ar trebui sa existe!Nu stiu cum,dar daca as putea i-as face sa dispara!Cred ca cele mai multe conflicte si nenorociri se intampla din cauza banilor!Daca nu ar mai exista am fi toti egali,nu ar exista „bogati” si „Ssaraci”,nu ne-am mai omora pt ei,unii nu ar mai suferi de foame si sete in timp ce altii isi schimba masinile luxoase,vilele,piscinele!Bucuria vietii mele se bazeaza pe altfel de avere,pe adevarata comoara a unui om,si anume sufletul!
Banii nu vor dispărea, probabil, niciodată. Că va dispărea forma în care ei există în ziua de astăzi, e altceva, dar tot vor fi înlocuiți cu bani electronici, carduri etc. Moneda în sine este doar o marfă cu rol de echivalent general, dovadă că, înainte de a apărea în forma pe care o cunoaștem, oamenii foloseau pe post de „monedă” diverse lucruri sau materiale considerate prețioase: cereale, sare, condimente, blănuri, mătăsuri ș.a.
Faptul că astăzi clasa de mijloc nu prea mai există (mă refer la țara noastră), clasă care ar trebui să fie dominantă într-o societate – adică toată lumea să aibă minimul necesar unei vieți decente – este rezultatul corupției și al lăcomiei. Resursele Pământului ar fi și ele suficiente pentru toți, dacă am ști să ne purtăm cu respect față de natură și făță de tot ceea ce a creat Dumnezeu și dacă nu am exploata și distruge planeta ca și când noi am fi creat-o și putem oricând să o refacem.
În ceea ce privește întrebarea, cred că există anumite bucurii din viața mea care au legătură cu banii și aș fi ipocrită să nu recunosc asta. Faptul că îmi pot cumpăra cărțile pe care le citesc cu atâta drag, faptul că pot ajuta niște oameni ce au nevoie de hrană sau îmbrăcăminte, faptul că pot călători în diferite locuri (mânăstiri, locuri frumoase din natură etc). Totuși, acestea încă nu sunt adevăratele bucurii…fiindcă adevăratele bucurii sunt lăuntrice și le trăim în duh.
Din punctul meu de vedere, atâta timp cât avem bani e bine să avem mare grijă cum îi chivernisim, în sensul de a-i folosi numai pentru lucruri bune și folositoare, fără a-i irosi, considerându-i un dar de la Dumnezeu sau mai degrabă un talant pe care ni l-a încredințat și pentru care suntem răspunzători în ceea ce privește utilizarea lui.
Claudiu Balan
aprilie 20, 2012 @ 5:56 pm
Ce să spun, pentru noi lipsa banilor în familie duce adesea la o stare tensionată și uneori la certuri, și când mă refer la această lipsă mă gândesc la bani pentru cele necesare zilnic, nu la mofturi sau la lux.
În principiu nu-mi doresc bani, ci-mi doresc să pot oferi familiei cele necesare și să-mi fac câte mai puține griji în privința asta, pentru a avea cât mai mult timp pentru relația cu Dumnezeu și pentru a-i ajuta și pe alții să se apropie de El.
Experiența vieții mi-a arătat că cele mai frumoase bucurii ale vieții n-au nicio legătură cu banii și cu ce pot ei cumpăra.
Totuși am patimi pe care pentru a le „întreține” am nevoie de bani.
Și mai este un lucru, nu banii rezolva problemele. Și când îi am… îi am tot din mila lui Dumnezeu și prin felul în care așează El lucrurile, și când nu-i am nu-mi este rău. Așa că îmi fac griji degeaba pentru bani, Dumnezeu mereu îți oferă cele necesare dacă nădăjduiești în El.
Raluca Irimie
aprilie 25, 2012 @ 6:04 am
Cand ma gandesc la bani si la fericire imi amintesc cum am parasit locuinta socrilor pentru a ne instala (temporar) in casuta darapanata a bunicii sotului, cum faceam foc in soba, cand afara era frig, cum batea vantul prin geamurile sparte si cum incercam noi diverse solutii sa ne fie mai bine acolo. A fost nevoie sa improvizam si locul de dormit, si locul de gatit, iar despre toaleta nici nu se punea problema acolo. Cand faceam mancare ne gandeam prima data ce avem prin gradina proprie si tare ne bucuram cand matusa lui mai venea cu prajitura sau alte bunatati la noi. Dar cu toate lipsurile, amandoi am cazut de acord ca a fost cea mai buna perioada a noastra de pana acum. Sotul meu, ca barbat responsabil, se consuma mult din cauza banilor, dar zi de zi ii spuneam ca daca avem credinta si rabdare o sa se aseze toate.
Albinuta
aprilie 26, 2012 @ 6:30 am
De cand ma stiu nu am avut foarte multi bani ,ba in copilarie a fost o perioada cand cu mare dificultate parintii reuseau sa ne procure hrana si cele necesare ,astacred ca ne-asi ajutat in viata deoarece am reusit sa nu avem pretentii foarte mari,mai mari fiind a trebuit sa lucram in vacante ca sa reusim sa ne cumparam cele necesare pentru scoala (haine ,rechizite ).Acum nu suntem intr-o situatie foarte buna (eu in somaj sotul cu un salariu putin peste salariu minim )insa cu ajutorul lui Dumnezeu ne descurcam ,incercam sa cumparam doar ce este necesar ,normarl mai apar si discutii pentru ca fiecare membru al familiei doreste cate cava,mereu trebuie sa mai asteptam pana reusim „sa ne satisfacem poftele” insa una peste alta cred ca atunci cand este nevoie de ceva Dumnezeu ne ajuta sa si achizitionam acel lucru ,cred ca bucuriile vietii nu stau neaparat in cati bani avem (desi lipsa lor te face mai suparat uneori),incerc pe cat se poate sa gasesc bucurii alaturi de familia mea ,de prieteni si cei din jurul meu
Elena
iunie 19, 2012 @ 6:24 am
Avand in vedere ca nu am bani, foarte putin.
Anonim
august 2, 2012 @ 5:43 pm
Poate pare absurd,impobisil,sau poate modul cum vad eu acest lucru este putin inmatur,dat fiind faptul ca sunt o adolescenta pe care,asa cum e normal,o intretin inca parintii.Dar stiti ce cred despre bani?Ca nu ar trebui sa existe!Nu stiu cum,dar daca as putea i-as face sa dispara!Cred ca cele mai multe conflicte si nenorociri se intampla din cauza banilor!Daca nu ar mai exista am fi toti egali,nu ar exista „bogati” si „Ssaraci”,nu ne-am mai omora pt ei,unii nu ar mai suferi de foame si sete in timp ce altii isi schimba masinile luxoase,vilele,piscinele!Bucuria vietii mele se bazeaza pe altfel de avere,pe adevarata comoara a unui om,si anume sufletul!
Teodora
ianuarie 6, 2013 @ 3:59 pm
Banii nu vor dispărea, probabil, niciodată. Că va dispărea forma în care ei există în ziua de astăzi, e altceva, dar tot vor fi înlocuiți cu bani electronici, carduri etc. Moneda în sine este doar o marfă cu rol de echivalent general, dovadă că, înainte de a apărea în forma pe care o cunoaștem, oamenii foloseau pe post de „monedă” diverse lucruri sau materiale considerate prețioase: cereale, sare, condimente, blănuri, mătăsuri ș.a.
Faptul că astăzi clasa de mijloc nu prea mai există (mă refer la țara noastră), clasă care ar trebui să fie dominantă într-o societate – adică toată lumea să aibă minimul necesar unei vieți decente – este rezultatul corupției și al lăcomiei. Resursele Pământului ar fi și ele suficiente pentru toți, dacă am ști să ne purtăm cu respect față de natură și făță de tot ceea ce a creat Dumnezeu și dacă nu am exploata și distruge planeta ca și când noi am fi creat-o și putem oricând să o refacem.
În ceea ce privește întrebarea, cred că există anumite bucurii din viața mea care au legătură cu banii și aș fi ipocrită să nu recunosc asta. Faptul că îmi pot cumpăra cărțile pe care le citesc cu atâta drag, faptul că pot ajuta niște oameni ce au nevoie de hrană sau îmbrăcăminte, faptul că pot călători în diferite locuri (mânăstiri, locuri frumoase din natură etc). Totuși, acestea încă nu sunt adevăratele bucurii…fiindcă adevăratele bucurii sunt lăuntrice și le trăim în duh.
Din punctul meu de vedere, atâta timp cât avem bani e bine să avem mare grijă cum îi chivernisim, în sensul de a-i folosi numai pentru lucruri bune și folositoare, fără a-i irosi, considerându-i un dar de la Dumnezeu sau mai degrabă un talant pe care ni l-a încredințat și pentru care suntem răspunzători în ceea ce privește utilizarea lui.