Vă invit la o discuție interesantă pe tema motivației de a face bine. De data aceasta nu-mi voi spui părarea primul, pentru a nu vă influența în părerile voastre.
Cand eram mai mica, existenta raiului ma motiva sa fac fapte bune.Tin minte o intamplare poate cam banala.Intr-o zi de iarna eu si fratele meu ne jucam cu zapada in curte, pana cand, vazand-o pe biata noastra vecina straduindu-se sa-si curete curtea de zapada i-am zis fratelui meu ,,hai sa facem o fapta buna sa ajungem in rai” si am ajutat-o.Azi, cand fac o fapta buna nu ma gandesc ca fac acea fapta fiind constienta pe prezenta raiului si a iadului,de multe ori chiar nu cred ca e o fapta buna, ci o datorie morala pe care o avem unul pentru celalalt, pur si simplu iubesc fericirea ce se revarsa pe chipul celui ce il ajut, imi place sa vad oamenii fericiti
Da ma motiveza sa fac fapte bune .Pentru mine Raiul imi da „curaj” sa fac fapte bune(chiar daca nu e prea corect ,cred eu,).Eu mi-am pus intrebarea: daca nu „luptam”pentru ceva nu as fi motivata sa-l fac,atunci pentru ce mai exist pe pamant daca nu ajung nicaieri?(in cazul in care dupa moarte totul ar fi praf si pulbere)
Cred ca faptele bune sunt motivate de existenta lui Dumnezeu… Asta pentru cei care constientizeaza asta… Ca sunt oameni care fac bine nerecunoscandu-L pe Dumnezeu…Nimeni nu cunoaste ipostazele in care se va afla dupa plecarea din aceasta lume. Dupa mine,a face bine inseamna a adauga un galben in propria comoara cereasca dupa cum ne indeamna Mantuitorul cand spune sa nu ne facem comori pe pamant unde pasarile cerului le mananca si furii le sapa si le fura ci in ceruri Hristos a inviat
Raiul,mai mult spus Imparatia Cerurilor…faptul ca nu ma voi bucura vesnic de tot ce e acolo,dar mai ales de Mantuitorul…..de Maica Domnului.Cata bucurie!… si frumusete !…. si pace !… si cata dragoste…o,Doamne!….si pentru ce sa le dau cu piciorul?…Din ele gust cate putin la fiecare Sfanta Liturghie,la fiecare rugaciune,la fiecare lucru facut in Dumnezeu…si tot mai vreau si mai vreau…nu vreau sa ma lipsesc vreodata…si citind din vietile Sfintilor si vazand oarecum ce aduce o viata cand alegi sa o duci cu Hristos…aceasta este motivatia felului in care incerc sa-mi duc viata :Ca nu cumva sa fiu lipsit de Hristos….vesnic
Stiu doar ca toate se platesc aici pe pamant mai devreme sau mai tarziu.Asa ca eu mai cred ( asa cum zicea un calugar) ca raiul si iadul sunt si aici.Depinde ce avem in suflete:daca avem ura si pacate si minciuni este iadul, daca avem pace, liniste este raiul.Si aceste lucruri din suflete ni le facem noi prin fapte rele sau fapte bune. Eu cred ca va exista o judecata si va exista raiul si iadul in veci.De ce sa nu incepem sa construim si noi un rai inca de aici de pe pamant, in jurul nostru? Referitor la intrebare: mai demult ma motiva , acuma nu.Daca pot ajuta bine daca nu, nu (daca nu pot ajuta macar sa nu stric)
E clar că a face fapte bună în mod interesat este o scădere, și ar trebui să înaintăm și să facem totul din iubire. Radu spunea pe contul nostru de facebook:
„Sf. Teofilact al Bulgariei, in Tâlcuirea sa la Evanghelia lui Luca, și mai exact la parabola fiului risipitor, spune ca faptele bune nu trebuiesc făcute nici de frica pedepsei, nici pentru răsplată, ci numai din dragoste pentru Dumnezeu.”
Dar Mântuitorul Hristos spune în Evanghelia după MateI, capitolul 6, 33:
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”
Scopul vieții noastre de creștini este apropierea cât mai mare de Dumnezeu și de oameni, culminând totul cu trecerea noastră în viața de dincolo unde toți vom sta alături de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, fără să mai suferim, bucurându-ne în împărăția cerurilor.
Nu putem percepe apropierea de Dumnezeu fără simțirea împărăției cerurilor. Nu putem concepe viața de după moarte alături de Domnul, fără un spațiu determinat, care are anumite caracteristici geografice, fizice, chimice, biologice, spirituale, etc. și pe care noi îl numim împărăția Lui Dumnezeu.
Nu e nimic rău în ați dori raiul și a te feri de iad, dar Dumnezeu vrea să ne ridice la un alt nivel de gândire.
Hristos a Înviat! DA ,mă motivează pentru că spun Sfinții Părinți că „totdeauna să fi cu gândul la moarte, la judecată, la gheenă, la Împărăția cerurilor, pentru că acestea ne țin treji.” Mă gândesc la Rai ,a … trebuie să fac fapte bune ,să nu păcătuiesc ,să nu-L supăr pe Dumnezeu că numai așa pot să ajung acolo, dacă nu dincolo și acolo nu vreau și să ne ferească Bunul Dumnezeu de iad ! Doamne ajută!
Nu stiu exact ,insa stiu ca i-mi doresc sa fac fapte bune nu de dragul de a fii in rai ci de a reda celor din jurul meu putina bucurie ,mi-ar placea sa reusesc cat mai mult acest lucru ,mi-ar place de asemenea sa fac cat mai putine fapte rele ,cu siguranta ca ar fii bine sa fiu mereu cu mintea la moarte la judecata ,insa daca o sa fac asa (datoruta faptelor mele )cred ca o sa cad mereu in deznadejde si nu doresc acest lucru ,stiu ca exista raiul si iadul ,stiu va venii o zii in care se va decide unde o sa ma duc insa incerc sa nu ma gandesc mereu la acea zii ,incerc sa traiesc in prezent ,sa fac tot ceea ce pot ca azi sa fiu un om bun ,de cele mai multe ori nu prea i-mi iese ,uneori ma supar,alteori i-mi spun asta este si incerc sa merg mai departe ,stiu ca eu ca om singura nu pot sa fac mare lucru de aceea ori de cate ori i-mi amintesc cer ajutor de la Dumnezeu ,incerc de asemenea sa cer iertare atunci cand i-mi dau seama ca fac ceva gresit,i-mi doresc sa ajung in rai insa nu doresc sa fiu acolo fara persoanele de langa mine
Hristos a inviat! Existenta lui Dumnezeu si a raiului te pot motiva sa faci fapte bune, atata timp cat in inima ta salasluieste o credinta adevarata! De multe ori refuzam sa facem unele lucruri neplacute lui Dumnezeu, stiind ca vom primi pedeapsa pentru ele pe lumea cealalta. Insa, din pacate, in zilele noastre este din ce in ce mai greu sa ne pastram puritatea si curetenia sufletului, mai ales in cea mai „zbuciumata” perioada a omului, si anume- adolescenta. Ispitele sunt mari iar viata moderna este incurajata tot mai mult. Sexul si pornografia sunt tot mai raspandite atat la televizor, in reviste, in viata mondena cat si in randul tinerilor din scoli, licee, facultati. Din pacate, toate aceste pacate devin lucruri firesti in randul tinerilor, asa ca de multe ori , noi nici nu realizam ca suparam pe Dumnezeu cand le savarsim. Totusi mai exista o sansa a noastra, a tuturor- intoarcerea pe calea cea dreapta.Acest lucru este posibil prin multa vointa, constientizare, rugaciune, post, participare la Sf Liturghie. De cele mai multe ori cainta are loc la maturizare, dupa casatorie. Acest fapt nu este unul chiar corect in fata Domnului.Omul ar trebui sa privegheze mereu la savarsirea faptelor bune si evitarea celor mai putin bune. Dar, asa cum am mai spus, adolescenta este o perioada dificila si multi credinciosi isi pot pierde sufletul pe parcursul acestui drum. Numai Dumnezeu si Maicuta Domnului ne pot salva de la moartea sufleteasca, si doar cu ajutorul Lor putem dobandi Raiul. Sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare dintre noi sa savarsim doar fapte bineplacute Lui si sa ne bucuram cu totii in Gradina Lui impreuna cu toti Sfintii! Doamne binecuvinteaza si ne arata drumul cel bun!
Nu știu. În momentele cu adevărat grele și disperate, în care aș fi preferat să nu exist, în care simțeam că nu mă mai interesa nimic și că deznădejdea îmi controla deja viața, nici chinurile iadului nu mă mai înspăimântau (la urma urmei, trăiam deja un fel de iad), nici răsplățile vieții veșnice nu păreau să mă atragă.
Singurul lucru care mă ajuta și mă ajută este faptul că îmi doresc să fiu în veșnicie alături de Hristos, de Maica Domnului, de Sfinții la care m-am rugat de-a lungul timpului și de îngerul meu păzitor…îmi doresc să pot fi înconjurată de dragostea lor și să trăiesc în și prin această dragoste.
Deci, cred că ceea ce mă motivează este dorința de a fi alături de Dumnezeu, dorul după El și durerea că, prin fiecare păcat pe care îl săvârșesc, Îl întristez și Îl mai răstignesc încă o data 🙁
Teodora, dar prolific comentator ai fost în ultimele 12 de ore. Cred că ai depășit orice record de până acum pe acest site 🙂 (24 de comentarii în 4 ore, pentru consemnare). Mulțumim de toate cuvintele împărtășite. Vă recomandăm tuturor să citiți comentariile Teodorei. Cu siguranță vă vor fi de folos.
Cred că se datorează faptului că tocmai am terminat sesiunea și „mi-am făcut un pic de cap”, fiindcă în timpul sesiunii am stat foarte puțin pe internet 🙂 Plus că nu mă puteam concentra la alte lucruri, eram setată pe învățat. Nu prea îmi stă în fire să bat asemenea recorduri, dar se mai întâmplă, se pare.
Ma simt fericita cand ajut persoanele din jur, mai ales copii mici si oamenii in varsta. Nu stiu de ce dar cand vad un copil/om in varsta neputincios, am un sentiment ciudat, care ma indeamna sa fac orice a fi nevoie sa ajut. Am fost odata la manastire si cand am dat sa ies pe poarta manastirii vazut, o batrana langa poarta jos. Nu am vrut sa o i-am in seama zicand ca este vreo tiganca la cersit. Dar o aud ca striga:”Sa ma ajute si pe mine cineva sa ma ridic de jos” Am rugat-o pe prietena mea care era cu mine sa ii dam impreuna o mana de ajutor acelei femei, dar a ras si a zis ca ea nu vrea. Iar femeia se ruga intruna” Ca vrea doar sa se ridice de jos.” In acele momente multi au iesit pe poarta manastirii dar nici unul nu a intors nici macar capul in urma, dar de unde sa mai ofere si ajutor. Si i-am intins mana femeii si cu greu sa ridicat, eu fiind mai slaba de fel, ea arata mai plina, a trebuit sa ma tin de zidul manstirii ca sa nu cad peste saraca batranica. Batranica a plecat si culmea a intrat pe poarta manastirii, iar eu m-am ales cu cuvinte ironice din partea ”prietenei mele” . Spuneti voi, am facut ceva rau?
Administrator
aprilie 23, 2012 @ 1:49 pm
Vă invit la o discuție interesantă pe tema motivației de a face bine. De data aceasta nu-mi voi spui părarea primul, pentru a nu vă influența în părerile voastre.
mihaela G
aprilie 23, 2012 @ 2:48 pm
Cand eram mai mica, existenta raiului ma motiva sa fac fapte bune.Tin minte o intamplare poate cam banala.Intr-o zi de iarna eu si fratele meu ne jucam cu zapada in curte, pana cand, vazand-o pe biata noastra vecina straduindu-se sa-si curete curtea de zapada i-am zis fratelui meu ,,hai sa facem o fapta buna sa ajungem in rai” si am ajutat-o.Azi, cand fac o fapta buna nu ma gandesc ca fac acea fapta fiind constienta pe prezenta raiului si a iadului,de multe ori chiar nu cred ca e o fapta buna, ci o datorie morala pe care o avem unul pentru celalalt, pur si simplu iubesc fericirea ce se revarsa pe chipul celui ce il ajut, imi place sa vad oamenii fericiti
Sorin
aprilie 23, 2012 @ 3:29 pm
Nu.
viziteuC
aprilie 23, 2012 @ 3:31 pm
Da ma motiveza sa fac fapte bune .Pentru mine Raiul imi da „curaj” sa fac fapte bune(chiar daca nu e prea corect ,cred eu,).Eu mi-am pus intrebarea: daca nu „luptam”pentru ceva nu as fi motivata sa-l fac,atunci pentru ce mai exist pe pamant daca nu ajung nicaieri?(in cazul in care dupa moarte totul ar fi praf si pulbere)
Neicu Mihai-Ionut
aprilie 23, 2012 @ 4:00 pm
Cred ca faptele bune sunt motivate de existenta lui Dumnezeu… Asta pentru cei care constientizeaza asta… Ca sunt oameni care fac bine nerecunoscandu-L pe Dumnezeu…Nimeni nu cunoaste ipostazele in care se va afla dupa plecarea din aceasta lume. Dupa mine,a face bine inseamna a adauga un galben in propria comoara cereasca dupa cum ne indeamna Mantuitorul cand spune sa nu ne facem comori pe pamant unde pasarile cerului le mananca si furii le sapa si le fura ci in ceruri
Hristos a inviat
nicoleta
aprilie 23, 2012 @ 6:15 pm
Raiul,mai mult spus Imparatia Cerurilor…faptul ca nu ma voi bucura vesnic de tot ce e acolo,dar mai ales de Mantuitorul…..de Maica Domnului.Cata bucurie!… si frumusete !…. si pace !… si cata dragoste…o,Doamne!….si pentru ce sa le dau cu piciorul?…Din ele gust cate putin la fiecare Sfanta Liturghie,la fiecare rugaciune,la fiecare lucru facut in Dumnezeu…si tot mai vreau si mai vreau…nu vreau sa ma lipsesc vreodata…si citind din vietile Sfintilor si vazand oarecum ce aduce o viata cand alegi sa o duci cu Hristos…aceasta este motivatia felului in care incerc sa-mi duc viata :Ca nu cumva sa fiu lipsit de Hristos….vesnic
Boitos
aprilie 24, 2012 @ 12:14 pm
Stiu doar ca toate se platesc aici pe pamant mai devreme sau mai tarziu.Asa ca eu mai cred ( asa cum zicea un calugar) ca raiul si iadul sunt si aici.Depinde ce avem in suflete:daca avem ura si pacate si minciuni este iadul, daca avem pace, liniste este raiul.Si aceste lucruri din suflete ni le facem noi prin fapte rele sau fapte bune.
Eu cred ca va exista o judecata si va exista raiul si iadul in veci.De ce sa nu incepem sa construim si noi un rai inca de aici de pe pamant, in jurul nostru?
Referitor la intrebare: mai demult ma motiva , acuma nu.Daca pot ajuta bine daca nu, nu (daca nu pot ajuta macar sa nu stric)
Claudiu Balan
aprilie 24, 2012 @ 12:25 pm
E clar că a face fapte bună în mod interesat este o scădere, și ar trebui să înaintăm și să facem totul din iubire. Radu spunea pe contul nostru de facebook:
„Sf. Teofilact al Bulgariei, in Tâlcuirea sa la Evanghelia lui Luca, și mai exact la parabola fiului risipitor, spune ca faptele bune nu trebuiesc făcute nici de frica pedepsei, nici pentru răsplată, ci numai din dragoste pentru Dumnezeu.”
Dar Mântuitorul Hristos spune în Evanghelia după MateI, capitolul 6, 33:
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”
Scopul vieții noastre de creștini este apropierea cât mai mare de Dumnezeu și de oameni, culminând totul cu trecerea noastră în viața de dincolo unde toți vom sta alături de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, fără să mai suferim, bucurându-ne în împărăția cerurilor.
Nu putem percepe apropierea de Dumnezeu fără simțirea împărăției cerurilor. Nu putem concepe viața de după moarte alături de Domnul, fără un spațiu determinat, care are anumite caracteristici geografice, fizice, chimice, biologice, spirituale, etc. și pe care noi îl numim împărăția Lui Dumnezeu.
Nu e nimic rău în ați dori raiul și a te feri de iad, dar Dumnezeu vrea să ne ridice la un alt nivel de gândire.
Sandu
aprilie 24, 2012 @ 8:35 pm
Hristos a Înviat! DA ,mă motivează pentru că spun Sfinții Părinți că „totdeauna să fi cu gândul la moarte, la judecată, la gheenă, la Împărăția cerurilor, pentru că acestea ne țin treji.” Mă gândesc la Rai ,a … trebuie să fac fapte bune ,să nu păcătuiesc ,să nu-L supăr pe Dumnezeu că numai așa pot să ajung acolo, dacă nu dincolo și acolo nu vreau și să ne ferească Bunul Dumnezeu de iad ! Doamne ajută!
Albinuta
aprilie 26, 2012 @ 5:50 am
Nu stiu exact ,insa stiu ca i-mi doresc sa fac fapte bune nu de dragul de a fii in rai ci de a reda celor din jurul meu putina bucurie ,mi-ar placea sa reusesc cat mai mult acest lucru ,mi-ar place de asemenea sa fac cat mai putine fapte rele ,cu siguranta ca ar fii bine sa fiu mereu cu mintea la moarte la judecata ,insa daca o sa fac asa (datoruta faptelor mele )cred ca o sa cad mereu in deznadejde si nu doresc acest lucru ,stiu ca exista raiul si iadul ,stiu va venii o zii in care se va decide unde o sa ma duc insa incerc sa nu ma gandesc mereu la acea zii ,incerc sa traiesc in prezent ,sa fac tot ceea ce pot ca azi sa fiu un om bun ,de cele mai multe ori nu prea i-mi iese ,uneori ma supar,alteori i-mi spun asta este si incerc sa merg mai departe ,stiu ca eu ca om singura nu pot sa fac mare lucru de aceea ori de cate ori i-mi amintesc cer ajutor de la Dumnezeu ,incerc de asemenea sa cer iertare atunci cand i-mi dau seama ca fac ceva gresit,i-mi doresc sa ajung in rai insa nu doresc sa fiu acolo fara persoanele de langa mine
Iulia Rodica Pascu
aprilie 27, 2012 @ 10:44 pm
Hristos a inviat! Existenta lui Dumnezeu si a raiului te pot motiva sa faci fapte bune, atata timp cat in inima ta salasluieste o credinta adevarata! De multe ori refuzam sa facem unele lucruri neplacute lui Dumnezeu, stiind ca vom primi pedeapsa pentru ele pe lumea cealalta. Insa, din pacate, in zilele noastre este din ce in ce mai greu sa ne pastram puritatea si curetenia sufletului, mai ales in cea mai „zbuciumata” perioada a omului, si anume- adolescenta. Ispitele sunt mari iar viata moderna este incurajata tot mai mult. Sexul si pornografia sunt tot mai raspandite atat la televizor, in reviste, in viata mondena cat si in randul tinerilor din scoli, licee, facultati. Din pacate, toate aceste pacate devin lucruri firesti in randul tinerilor, asa ca de multe ori , noi nici nu realizam ca suparam pe Dumnezeu cand le savarsim. Totusi mai exista o sansa a noastra, a tuturor- intoarcerea pe calea cea dreapta.Acest lucru este posibil prin multa vointa, constientizare, rugaciune, post, participare la Sf Liturghie. De cele mai multe ori cainta are loc la maturizare, dupa casatorie. Acest fapt nu este unul chiar corect in fata Domnului.Omul ar trebui sa privegheze mereu la savarsirea faptelor bune si evitarea celor mai putin bune. Dar, asa cum am mai spus, adolescenta este o perioada dificila si multi credinciosi isi pot pierde sufletul pe parcursul acestui drum. Numai Dumnezeu si Maicuta Domnului ne pot salva de la moartea sufleteasca, si doar cu ajutorul Lor putem dobandi Raiul. Sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare dintre noi sa savarsim doar fapte bineplacute Lui si sa ne bucuram cu totii in Gradina Lui impreuna cu toti Sfintii! Doamne binecuvinteaza si ne arata drumul cel bun!
Madalin19
mai 11, 2012 @ 7:48 am
nu…
MariaSia
mai 14, 2012 @ 8:54 am
Cred ca si de asta s-a vrut sa stim de existenta lor ….
Teodora
iunie 8, 2012 @ 5:56 am
Nu știu. În momentele cu adevărat grele și disperate, în care aș fi preferat să nu exist, în care simțeam că nu mă mai interesa nimic și că deznădejdea îmi controla deja viața, nici chinurile iadului nu mă mai înspăimântau (la urma urmei, trăiam deja un fel de iad), nici răsplățile vieții veșnice nu păreau să mă atragă.
Singurul lucru care mă ajuta și mă ajută este faptul că îmi doresc să fiu în veșnicie alături de Hristos, de Maica Domnului, de Sfinții la care m-am rugat de-a lungul timpului și de îngerul meu păzitor…îmi doresc să pot fi înconjurată de dragostea lor și să trăiesc în și prin această dragoste.
Deci, cred că ceea ce mă motivează este dorința de a fi alături de Dumnezeu, dorul după El și durerea că, prin fiecare păcat pe care îl săvârșesc, Îl întristez și Îl mai răstignesc încă o data 🙁
Administrator
iunie 8, 2012 @ 8:44 am
Teodora, dar prolific comentator ai fost în ultimele 12 de ore. Cred că ai depășit orice record de până acum pe acest site 🙂 (24 de comentarii în 4 ore, pentru consemnare).
Mulțumim de toate cuvintele împărtășite.
Vă recomandăm tuturor să citiți comentariile Teodorei. Cu siguranță vă vor fi de folos.
Teodora
iunie 8, 2012 @ 11:46 am
@Admin.
Cred că se datorează faptului că tocmai am terminat sesiunea și „mi-am făcut un pic de cap”, fiindcă în timpul sesiunii am stat foarte puțin pe internet 🙂 Plus că nu mă puteam concentra la alte lucruri, eram setată pe învățat.
Nu prea îmi stă în fire să bat asemenea recorduri, dar se mai întâmplă, se pare.
Administrator
iunie 8, 2012 @ 12:04 pm
Da, te înțelegem foarte bine 🙂 De bucurie că ai scăpat zburzi pe net ca iezii pe câmpie, după ce au fost ținuți în țarc o iarnă întreagă 🙂
Radu
iunie 8, 2012 @ 12:09 pm
@admin
Hai că e drăguță comparația. :))
Andreea
august 17, 2012 @ 1:05 pm
Ma simt fericita cand ajut persoanele din jur, mai ales copii mici si oamenii in varsta. Nu stiu de ce dar cand vad un copil/om in varsta neputincios, am un sentiment ciudat, care ma indeamna sa fac orice a fi nevoie sa ajut. Am fost odata la manastire si cand am dat sa ies pe poarta manastirii vazut, o batrana langa poarta jos. Nu am vrut sa o i-am in seama zicand ca este vreo tiganca la cersit. Dar o aud ca striga:”Sa ma ajute si pe mine cineva sa ma ridic de jos” Am rugat-o pe prietena mea care era cu mine sa ii dam impreuna o mana de ajutor acelei femei, dar a ras si a zis ca ea nu vrea. Iar femeia se ruga intruna” Ca vrea doar sa se ridice de jos.” In acele momente multi au iesit pe poarta manastirii dar nici unul nu a intors nici macar capul in urma, dar de unde sa mai ofere si ajutor. Si i-am intins mana femeii si cu greu sa ridicat, eu fiind mai slaba de fel, ea arata mai plina, a trebuit sa ma tin de zidul manstirii ca sa nu cad peste saraca batranica. Batranica a plecat si culmea a intrat pe poarta manastirii, iar eu m-am ales cu cuvinte ironice din partea ”prietenei mele” . Spuneti voi, am facut ceva rau?