Da, si eu am simtit ca sunt un exemplu gresit pt altii din jurul meu.Printre multe altele noi crestinii ar trebui sa fim mai iertatori, mai buni, sa ajutam mai mult, smeriti, sa rabdam mai mult fara sa cartim. Si de multe ori eu nu prea fac lucrurile astea.Si cei din jurul meu vad, dar problema este ca vad si eu dupa ce le fac.Si atunci incerc pe cat posibil sa ma opresc din timp sau pe parcurs. De multe ori ma gandesc ca atunci cand vad un copil sa ii dau un exemplu bun ,ca rele sunt destule.Si ma gandesc oare ce exemplu sa ii dau.In primul rand il tratez frumos (adica vorbesc frumos cu el, il consider ca si un om mare, incerc sa ii dau importanta), apoi incerc sa il fac sa asculte (dar numai dupa ce il ascult si eu), apoi incerc sa il atentionez la unele cuvinte pe care le vorbeste, incerc sa ii castig increderea si sa ii ofer incredere si siguranta, nu il mint .Si uite asa ma despart prietena de acela.Dar dupa aceea ma gandesc oare cum ar fi daca eu tot timpul asa fi asa, in relatiile mele cu toti oamenii? Culmea este ca exemple bune le-am luat si de la necrestini, si care prin faptele lor am simtit ca sunt mai aproape de Dumezeu decat mine.
Da, am simtit si stiu ca de multe ori sunt un exemplu de „asa nu” pentru prietenii si familia mea, mai ales pentru cei care au pretentii de la mine si vor sa vada cum ma comport in calitate de crestina practicanta.Cred ca multe din faptele mele au indepartat pe altii de Dumnezeu si le-a dat impresia ca nu-i nici o diferenta intre un credincios si un necredincios , comportamentul meu fiind exact pe dos de cum ar fi trebuit sa fie. Mi-aduc aminte cum spunea Mantuitorul: Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.[b]Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei[/b],[b] dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii[/b].(Matei13-34,35)
Da,am simtit si eu acest lucru.A fost o perioada cand eram la liceu cand ma rugam foarte mult si neglijam faptul ca trebuie sa invat.Asta s-a intamplat cum 5 ani .Stiu ca atunci multi nu intelegeau de ce stateam la rugaciune asa mult si le dau dreptate.Nici eu nu imi dadeam seama ca gresesc.Dupa ce am realizat ,lucrurile au mers foarte bine.
Da, tragand linie mai mult rau decat bine, si stiu si de ce: mandrie! Se intampla pentru ca nu incerc intai sa inteleg si sa iubesc omul din fata mea, intai il judec si apoi ma apuc sa dau sfaturi „intelepte”. Daca doar as putea sa imi deschid inima mai mult, lumea noastra e atat de plina de prejudecati si ne nastem si crestem cu ele, si chiar cand constientizam tot e greu sa ne controlam. Cel putin la mine e inca greu, desi ma ajuta Dumnezeu pe zi ce trece mai mult sa imi vad greselile. Doamne ajuta!
Da,am simtit… si citind diferite carti am aflat ca orice lucru rau care il fac afecteaza tot universul,pe toti oamenii …. si daca fac un bine acesta are efect benefic peste tot .Daca aprinizi lumina sufletului tau prin fapte bune ,razele ei vor lumina in jur.Cum zicea Sf.Serafim „gaseste-ti pacea si mii de oameni se vor mantui in jururl tau”.
Claudiu Balan
aprilie 25, 2012 @ 9:24 am
Da, am simțit asta de multe ori. Fiind absolvent al Facultatii de Teologie, unii mi-au spus ca se asteapta la mai mult din partea mea.
In viata mea de zi cu zi nu-L arat pe Dumnezeu in faptele mele, ci fac asta mai mult prin vorbe.
Am ajuns să-mi spovedesc acest păcat, pentru că am observat cum scăderile mele duc adesea și la scăderi în credința celor din jurul meu.
Boitos
aprilie 25, 2012 @ 10:44 am
Da, si eu am simtit ca sunt un exemplu gresit pt altii din jurul meu.Printre multe altele noi crestinii ar trebui sa fim mai iertatori, mai buni, sa ajutam mai mult, smeriti, sa rabdam mai mult fara sa cartim.
Si de multe ori eu nu prea fac lucrurile astea.Si cei din jurul meu vad, dar problema este ca vad si eu dupa ce le fac.Si atunci incerc pe cat posibil sa ma opresc din timp sau pe parcurs.
De multe ori ma gandesc ca atunci cand vad un copil sa ii dau un exemplu bun ,ca rele sunt destule.Si ma gandesc oare ce exemplu sa ii dau.In primul rand il tratez frumos (adica vorbesc frumos cu el, il consider ca si un om mare, incerc sa ii dau importanta), apoi incerc sa il fac sa asculte (dar numai dupa ce il ascult si eu), apoi incerc sa il atentionez la unele cuvinte pe care le vorbeste, incerc sa ii castig increderea si sa ii ofer incredere si siguranta, nu il mint .Si uite asa ma despart prietena de acela.Dar dupa aceea ma gandesc oare cum ar fi daca eu tot timpul asa fi asa, in relatiile mele cu toti oamenii?
Culmea este ca exemple bune le-am luat si de la necrestini, si care prin faptele lor am simtit ca sunt mai aproape de Dumezeu decat mine.
Badea Patricia
aprilie 25, 2012 @ 8:04 pm
Da, am simtit si stiu ca de multe ori sunt un exemplu de „asa nu” pentru prietenii si familia mea, mai ales pentru cei care au pretentii de la mine si vor sa vada cum ma comport in calitate de crestina practicanta.Cred ca multe din faptele mele au indepartat pe altii de Dumnezeu si le-a dat impresia ca nu-i nici o diferenta intre un credincios si un necredincios , comportamentul meu fiind exact pe dos de cum ar fi trebuit sa fie. Mi-aduc aminte cum spunea Mantuitorul: Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.[b]Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei[/b],[b] dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii[/b].(Matei13-34,35)
Madalina
aprilie 25, 2012 @ 10:30 pm
Da,am simtit si eu acest lucru.A fost o perioada cand eram la liceu cand ma rugam foarte mult si neglijam faptul ca trebuie sa invat.Asta s-a intamplat cum 5 ani .Stiu ca atunci multi nu intelegeau de ce stateam la rugaciune asa mult si le dau dreptate.Nici eu nu imi dadeam seama ca gresesc.Dupa ce am realizat ,lucrurile au mers foarte bine.
Albinuta
aprilie 26, 2012 @ 5:21 am
DA ,de nenumarate ori
Cojocar Mihaela
aprilie 26, 2012 @ 7:13 am
Da, tragand linie mai mult rau decat bine, si stiu si de ce: mandrie! Se intampla pentru ca nu incerc intai sa inteleg si sa iubesc omul din fata mea, intai il judec si apoi ma apuc sa dau sfaturi „intelepte”. Daca doar as putea sa imi deschid inima mai mult, lumea noastra e atat de plina de prejudecati si ne nastem si crestem cu ele, si chiar cand constientizam tot e greu sa ne controlam. Cel putin la mine e inca greu, desi ma ajuta Dumnezeu pe zi ce trece mai mult sa imi vad greselile. Doamne ajuta!
nicoleta
aprilie 26, 2012 @ 8:00 pm
Da,am simtit… si citind diferite carti am aflat ca orice lucru rau care il fac afecteaza tot universul,pe toti oamenii …. si daca fac un bine acesta are efect benefic peste tot .Daca aprinizi lumina sufletului tau prin fapte bune ,razele ei vor lumina in jur.Cum zicea Sf.Serafim „gaseste-ti pacea si mii de oameni se vor mantui in jururl tau”.
NICA MIHAI
mai 8, 2012 @ 7:09 pm
da…de multe ori..din pacate..
Madalin19
mai 11, 2012 @ 7:32 am
Da.
MariaSia
mai 14, 2012 @ 8:48 am
ca sunt exemplu gresit probabil da…dar ca indepartez pe cineva de Dumnezeu ,niciodata
Teodora
iunie 8, 2012 @ 5:50 am
Da, din păcate da…