Investigation Discovery – un post de teologie îmbrăcat în haina psihologiei
Răul pe care îl vedem în alții ne revoltă întotdeauna pentru că nu vrem să ne afecteze. Cu atât mai mult ne revoltăm atunci când victimele răutății sunt tocmai oamenii cei mai fragili și nevinovați. Dar îngăduița pe care Dumnezeu a dat-o răului pe pământ are pedagogia de a ne lămuri că păcatul există doar pentru că binele nu este dus la desăvârșire, altfel spus răul se manifestă acolo unde oamenii nu sunt sfinți.
Mulți oameni neagă existența lui Dumnezeu tocmai pe considerentul că bunătatea și dreptatea divină sunt antagonice cu îngăduirea atrocităților. Însă răul dus la extrem este tocmai argumentul că Dumnezeu trebuie să existe în mod necesar.
Așadar…
Eși convins că Dumnezeu a fost cânva nedrept cu tine?
Află cum este să fii condamnat la închisoare pe viață pentru o crimă pe care nu ai comis-o, și să execuți pe nedrept 27 de ani de pușcărie până reușești să-ți faci dreptate. Află cum e să fii și violat în tot acest timp, și totuși să găsești puterea ca la sfârșitul acestei amarnice experiențe să spui că ești un om binecuvântat de Dumnezeu. Sau, află cum este să găsești puterea de a mulțumi criminalului pentru că ți-a destăinuit locul în care ți-a îngropat fiica.
Crezi că duci o viață grea?
Gustă atunci din calvarul unor părinți a căror unic copil a dispărut fără urmă.
Ți s-a părut până acum soarta ironică?
Dacă da, atunci cum crezi că este să fii agent de poliție iar fiica ta să fie răpită, violată și ucisă, în timp ce tu ești „on duty”?
Crezi că pentru moarte ar trebui să se pregătească doar bătrânii?
Află că poți să mori chiar astăzi, pe stradă, sau diseară, după un concert, după o petrecere sau chiar noaptea, în timp ce… credeai că dormi liniștit.
Zici că păcatele „mici” nu stau la baza celor „mari”?
Află cum moartea ți se poate trage doar de la bijuteriile pe care le iubeai. Sau pentru că „ți-a plăcut viața” în cluburi.
Află cum educația de răsfăț pe care a primit-o un tânăr de la părinții săi, a fost factorul decisiv pentru care și-a omorât la maturitate soția și copilul nenăscut încă. Sau află cum fiica răsfățată și-a omorât propria mamă, doar pentru că aceasta a îndrăznit să o ferească de relația cu… viitorul ei complice la crimă.
Crezi că nu te-ar mai putea surprinde cu nimic oamenii pe care îi iubești?
Află că soțul/soția poate duce o viață dublă fără să ai habar. Află cum este să descoperi la vârsta maturității că ai o mamă criminală sau că soțul este homosexual.
Nu crezi că iertarea dușmanilor este o poruncă necesară în primul rând pentru tine?
Află cum revolta de a fi înșelată în repetate rânduri, o conduce pe o femeie credincioasă la răzbunare și în final la crimă premeditată față de… fostul soț și actuala lui soție.
Crezi că oamenii nu se pot schimba în rău, chiar dacă i-ai știut dintotdeauna de bună credință?
Află cum este să fii căsătorită cu un soț extraordinar, dar care după ce pleacă în războiul din Vietnam se întoarce schimbat, apoi devine din ce în ce mai violent, până ajunge să… te vâneze cu pușca.
Crezi că omul fărădelegii nu se ascunde și sub masca omului drept?
Afllă cum, după mulți ani de cercetare, „cel mai bun polițist al anului” dintr-un oraș, s-a dovedit a fi violator în serie. Sau, află cum un afacerist, respectat de întreaga comunitate pentru religiozitatea sa, și-a ucis fiica vitregă cu sânge rece…. și nu din motive „mistice”.
Crezi că mânia nu este verișoara bună a crimei?
Atunci află că nervii te pot împinge să ucizi și… din greșeală.
Credeai că fără trudă duhovnicească ți-a picat din cer „iubirea vieții”?
Află cum cel pe care îl iubești nu este „Romeo” cel mult așteptat ci un excroc care se folosește de tine până va obține ceea ce vrea: sexul și eventual banii.
Zici că pasiunea iubirii nu se poate transforma în crimă?
Află câte cupluri au ajuns să pună la cale crime din pricina iubirii pătimașe.
Vrei pedepsirea drastică a criminalilor?
Atunci gândește-te cum este când afli că ucigașul în serie care a fost condamnat la moarte, a avut parte de o copilărie tragică, cu părinți care l-au abuzat, fapt ce l-a mutiat sufletește pentru tot restul vieții?
Crezi că violatorii și criminalii nu merită o a doua șansă?
Află cum unul din criminalii a patru persoane se predă singur poliției, și își recunoaște vina pentru a face dreptate, după trei ani în care nu a mai suportat mustrările de conștiință.
Da, cazuri tulburătoare! Și totuși nu inventarierea atrocităților ne interesează ci procesele sufletești cele mai intime care îl fac pe om să decadă treptat până la stadiul diabolicului.
Descoperă cum mobilul crimei este defapt sinteza tuturor patimilor și frustrărilor făptașului, cumulate cu dezamăgirile lui față de cei din jur.
Află câtă vină poartă părinții pentru educația copiilor ajunși infractori la maturitate.
Află cum iubirea de bani, iubirea de sine, mândria, sunt păcate aducătoare de moarte… la propriu.
Află cum consumul de pornografie duce în timp la crimă și viol.
Află că pe fondul unui mare rău, Dumnezeu rânduiește să se facă un mare bine.
Află cum dragostea de mamă mută instituțiile din loc.
Află cum pedeapsa justiției are pedagogie izvorâtă din grija lui Dumnezeu față de creație.
Află că până la urmă tot răul se află și are pedeapsă, fie aici, fie în veșnicie, fie și aici dar și în veșnicie.
Vă îndemn să urmăriți câteva emisiuni de pe Investigation Discovery, dar înarmați cu multă rugăciune, căci resentimentele față de criminali pot stârni adevărate furtuni sufletești.
Veți fi uimiți de câtă teologie grea veți descoperi în spatele tragediilor.
(Dan)
Laura Stifter
martie 11, 2013 @ 5:08 pm
Mulţumim pentru recomandare, Dan.
Doamne ajută!
Carol
martie 11, 2013 @ 5:15 pm
Doamne ajuta !
Foarte bun articolul, mai exista oameni de stiinta si psihologi care gandesc crestineste si care incearca sa arate celorlalti voia lui Dumnezeu in toate, trebuie neaparat ca mass media si stiinta sa fie folosita in scopul de a apropia pe om de Dumnezeu si nu de a-l departa, sa ii fie intoarsa actiunea de distrugere in cea de creatie a acestei masinarii !
Este un film nou, Onta the Inside, creat de crestini din America, care, fara a face prozelitism si foarte realist arata cauza caderii omului, incearca sa arate nu doar criminalul in serie care face crime si abuzeaza sexual, ci si cauza care l-a adus acolo, lipsa reperelor, parintii ,educatia si celelalte cauze care duc acolo.
Unul din criminali, dupa ce a ucis o serie de politisti si incerca sa ucida pe unul dinre condamnati, e imobilizat de acesta, care are la inceput tentatia de a ucide, se stapaneste si acela incepe sa il roage sa o faca, ca el se uraste pe sine, uraste orice, uraste lumea…… acesta este animalul perfect, o victima a reeducarii moderne, omul fara valori,fara pic de repere, fara nimic sfant.
Sau alta scena, cu tatal unui baiat nevinovat, vine sa viziteze pe criminal, pe care-l putea elibera cu conditia sa declare in fata legii ca l-a iertat, il intreaba daca merge la biserica,la pastor, spune ca nu,apoi pleaca si spune a disperare ca trebuie sa il ierte,asa e crestineste, dar ca nu l-ar ierta , ca nu merge la biserica….. nu putea ierta din prima, se lupta cu mentalitatea moderna desacralizata si cu porunca evangheliei, iar in final cand il airta, vine sa il viziteze,afla ca murise, la fel ca si fiul sau, si vine la mormantul sau si depune flori….
Ma exisa regiori crestini, cu profunziune a mintii,care au puterea de a prezenta adevarul si prin televiziune si alte metode care de obicei sunt folosite la coruperea sufletelor !
Carol
martie 11, 2013 @ 5:16 pm
*Onto the inside , pardon
Ramona
martie 11, 2013 @ 5:53 pm
As dori sa imi exprim doar o simpla opinie…nu stiu cat de potrivita este punerea pe acest site ortodox o atfel de recomandare de a ne uita la un post cu astfel de atrocitati.pe mine personal ma tulbura si ma sperie groaznic cand ma uit la asa ceva.Iertati!
Dan Tudorache
martie 12, 2013 @ 8:15 am
Doamne ajută Ramona!
În niciun caz recomandarea mea nu este globală, așadar, dacă simți că nu te poți folosi de vizionarea acestui canal tv, evită-l.
Cred că recomandarea mea s-ar plia cel mai bine pentru studenții la psihologie și la teologie.
Oricum, indiferent de pregătirea profesională, ca să te uiți la astfel de emisiuni îți trebuie și o anumită așezarea sufletească pentru că după stingerea televizorului cu siguranță nu pleci cu zâmbetul pe buze. Și în niciun caz nu este de bun augur să te uiți la aceste emisiuni când ești cu sufletul răvășit, trist din cine știe ce motiv.
Însă aceste realități prezentate, chiar dacă sunt macabre, sunt un duș rece pentru suflet. Și uneori e bine să facem și duș cu apă rece… pentru fortificare (desigur, cu măsură… ca să nu răcim).
Claudiu Balan
martie 12, 2013 @ 8:29 am
Doamne ajută, Ramona!
Articolul lui Dan nu este o recomandare de a vedea un post de televiziune minunat, ci ne arată cum totul în jurul nostru ne vorbește despre Dumnezeu și poruncile Sfintei Evanghelii.
Postul tv Investigation Discovery este, fără să știe, un barometru al stării duhovnicești precare în care se află poporul american.
Emisiunile de la ID sunt ocazii de a vedea unde ajunge omul fără Dumnezeu, omul dus de valurile tehnologiei, în speranța că va fi scos la liman.
În condițiile în care adesea râvnim după societățile occidentale, aceste emisiuni ne arată cum deși oamenii trupește o duc mai bine đecât la noi, unii sufletește sunt dărâmați.
De preferat să renunțăm la televizor de tot… dar dacă încă preferați să stați înaintea lui, atunci este de preferat să vedeți ceva care vă și înțelepțește. Aceste emisiuni vă pot trezi.
Teodora
martie 12, 2013 @ 5:36 pm
ID este într-adevăr unul din puținele posturi pentru care mai deschid televizorul (cu toate că sunt săptămâni întregi, una după alta, în care singura lui întrebuințare este aceea de obiect decorativ).
Am momente sau stări în care nu m-aș putea uita la anumite emisiuni, dar în general le găsesc utile în a înțelege anumite fenomene sociale. Puține mai sunt posturile TV din care chiar să te alegi cu ceva…
Nu sunt studentă nici la teologie,nici la psihologie, dar citesc cărți și mă interesează mult ambele domenii.
Ana
martie 12, 2013 @ 6:38 pm
Am aceeasi opinie ca si [b]Ramona[/b], dar am inteles mesajul lui Dan si explicatiile lui Claudiu si in acest context inteleg recomandarea facuta.
Cred ca trebuie sa avem o tarie masculina sau sange rece ca sa putem vedea anumite atrocitati fara ca sa ne murdarim sufletul. In inregistrarile de la revolutie am vazut o imagine cu capul unui tanar pe un tanc. Sunt peste 20 ani de atunci si inca mai am acea imagine.
Gandind la moarte, asa cum ii sta bine crestinului (vorba parintelui Cleopa), imaginea imi este de folos. Insa ani de zile acea imagine m-a durut si inca ma mai doare.
PS: Din nou am deschis pagina (recomandata aici) cu fetita mea langa mine:(. Cred ca trebuie sa adaugati un semnal in coltul unor articole, ca fiind [b]ptr oameni mai oteliti:)[/b]
Teodora
martie 12, 2013 @ 8:30 pm
E adevărat că multe dintre scenele și imginile respective sunt dure sau foarte dure, însă din păcate fac parte din lumea în care trăim. Și nu mă refer neapărat la aspectul contemporan. Dacă am face un film cât mai realist despre epoca lui Vlad Țepes nu știu cine s-ar putea uita fără să-l cuprinda fiorii. Să ne amintim și de nuvela Alexandru Lăpușneanul, de ex. De inchiziție și arderea pe rug. De țările islamice unde femeile au fost și încă mai sunt biciuite în public. De civilizațiile unde, dacă murea soțul, soția trebuia automat arsă de vie alături de cadavrul lui. De femeile din Afganistan sau alte țări asemenea care sunt arse cu acid și desfigurate de către soții lor (li se scot ochii, li se taie nasul etc), „tradiție” care datează de sute de ani. Și aș putea da mii de alte exemple, dar nu cred că e necesar fiindcă bănuiesc că se înțelege ce am vrut să spun. Atrocitățile [b]nu [/b] sunt apanajul societății moderne. Ele au existat din cele mai vechi timpuri. Dimpotrivă, cred că societatea modernă, deși nu a putut face ca aceste lucruri să dispară, le-a diminuat mult, în special în țările pe care le numim [i]civilizate[/i]. Orice s-ar zice, avem astăzi legi la care oamenii de acum câteva secole sau câteva mii de ani nici nu ar fi putut visa și există o altă perspectivă asupra drepturilor omului la viață, la integritate fizică și psihică ș.a.
Ceea ce zice Ana pot spune din experiență că e real; și eu am avut probleme, ca și copil, cu astfel de imagini sângeroase care nu mi-ai ieșit din minte ani de zile. M-au torturat chiar… Nici acum nu mă omor după ele și de obicei închid ochii, instinctiv, când mai văd prin filme astfel de scene. Ceea ce m-a ajutat și m-a maturizat cât de cât în acest sens a fost experiența cu cadavrele și disecțiile la medicină, faptul că am văzut foarte multe intervenții chirurgicale (nu chiar pe viu, ci la televizor sau pe internet…dar operații reale, cap-coadă), faptul că a trebuit să-mi impun să nu mă mai tem de sânge… Sunt cazuri când poate vom vedea o persoană accidentată și a ști cum să oprim hemoragia, de ex, până când sosește o ambulanță, îi poate salva viața acelui om.
Nu cred că am devenit mai insensibilă. Ultima raită de plâns am tras-o acum de curând când am văzut într-un video cum se taie un porc. Evident, știam cum se face „procedura”, dar nu văzusem niciodată. Am intrat în stare de șoc, am început să tremur și m-am pus pe un plâns nebun. De asta de când eram copil nu am putut să mai pun gura pe carne de îndată ce am înțeles de unde vine „fripturica”; de asta nu voi mai putea vreodată să consum carne.
Cred că în general mă sensibilizează foarte mult violența ființelor care sunt lipsite de apărare sau exploatate de cei mai puternici: de exemplu animalele de către oameni, copiii de către adulți, femeile de către bărbați. Însă gândul efectiv de a răni pe cineva, de a da chiar și o palmă unui om, de a da cu piciorul într-un câine sau de a tortura unui copil…îmi fac inima să se strângă. Aș prefera să fiu ucisă decât să ucid, să fiu torturată decât să torturez…
Pe de altă parte, deși mi-am păstrat sensibilitatea, am învățat să fiu mult mai controlată, să-mi mențin acel [i]sânge rece [/i] măcar pe moment pentru a nu intra în panică și a nu-mi pierde luciditatea. Am învățat să accept că sunt parte din realitate și că dacă le neg, ele nu dispar…
Sufletul mă doare, e clar… Uneori stau singură și plâng gândindu-mă la suferința din lume, la modul în care oamenii se omoară și se exploatează unii pe alții. Uneori și acum mă mai surprind părinții plângând în cameră și mă întreabă speriați ce am. Nu pot să le zic decât adevărul: plâng pentru oamenii care știu că suferă atât de mult…pentru animalele torturate…pentru copii…măcar de ar avea vreun sens aceste lacrimi 🙁
Ana
martie 12, 2013 @ 10:57 pm
Teodora, am citit cu interes ce-ai scris tu. Am crezut ca urmeaza o critica sau o aprobare a acelor filme de pe ID. Citindu-te insa am simtit suferinta si iubirea pentru aproape.
Nu stiu daca sunt eu acum mai sensibila ptr ca am citit cateva postari ale unor copiii de alcoolici, insa ceea ce-am citit la tine m-a dus cu gandul la Hristos si suferinta de pe cruce.
E bine ca urmeaza Postul mare si toti putem sa ne curatim si apoi sa ne bucuram de primavara, de cei dragi din viata noastra, de ce ne-a daruit Dumnezeu.
Maica Domnului sa te ocroteasca
Teodora
martie 13, 2013 @ 12:06 am
Ana,
Mulțumesc mult pentru încurajare…de când eram mică m-am tot chinuit să fiu mai dură, mai rece, să nu mai sufăr atât de mult. Dar asta sunt, n-am ce face. Până la urmă mi-am acceptat condiția 🙂 Dacă n-aș plânge însă, cred că nu aș mai fi de mult în toate mințile 🙂 e o modalitate de descărcare, de a-mi exprima bucuria, tristețea, spaima, emoția și orice altceva care face parte din sentimentele umane. Sunt filme la care bocesc în ultimul hal, mai ales că am obiceiul de a trăi cu tot sufletul ceea ce se întâmplă acolo
Cum spunea părintele N.Steihardt, dacă nu putem iubi, măcar să arătăm respect oamenilor și să încercăm să nu facem niciun rău. În toată istoria omenirii ne-am luptat și am suferit mai ales pentru că nu am reușit să înțelegem că toți suntem EGALI, indiferent de rasă, religie, sex, indiferent de forța fizică, de frumusețe, de poziție socială. Și am mai uitat și uităm de asemenea o chestiune esențială: faptul că cei puternici nu ar trebui să-i exploateze pe cei mai slabi, ci dimpotrivă, să-i PROTEJEZE.
Ca și copil, deși nu credeam în Dumnezeu, aveam un singur scop : să fac în așa fel încât să pot ajuta cât mai mult,să pot face dreptate în lume. Partea cu ajutatul încă este în plan, în schimb cea cu dreptatea e discutabilă fiindcă în această lume nu există și nu va exista dreptate absolută.
Referitor la emisiunile de pe ID, nu îndrăznesc nici să le critic, dar nici să le susțin cu vehemență. Așa cum pentru unii pot fi utile, pe alții îi pot vătăma sufletește, lucru care nu trebuie să ne mire. Îmi aduc aminte de o pildă dintr-o carte:
Un monah stătea pe malul unui lac și când apare un alt părinte, îi spune cât de frumos e cântecul trestiilor pe care îl asculta. Atunci, al 2-lea monah îi spune mustrător: „Părinte, trebuie să pleci într-un alt loc de nevoință fiindcă aici nu te vei mântui!”
Ceea ce ilustrează povestirea este faptul că fiecare are propria măsură și că sunt lucruri care, deși nu păcătoase ÎN SINE, îl pot vătăma pe omul profund duhovnicesc.
Pentru mine televizorul nu reprezintă deloc un punct de atracție și aș putea să mă lipsesc de el complet. În schimb ador cărțile și nu puține au fost nopțile jertfite pe „altarul” lecturii 🙂 Educația se clădește în primul rând pe lectură și studiu permanent, în niciun caz pe televizor. Există însă anumite emisiuni care sunt utile; mie de exemplu îmi plac cele legate de animale, de medicină, de psihologie și de știință în general. Mai complicat este cu copiii fiindcă ei nu știu să discearnă binele de rău…așa că cel mai util ar fi probabil ca părinții să stea împreună cu ei la televizor pentru a putea discuta, pentru a le explica cum stau lucrurile. Altfel, ei sărăcuții riscă să înțeleagă greșit și să li se întipărească în minte niște comportamente, atitudini și concepții eronate.
Ramona
martie 20, 2013 @ 5:17 pm
Ma iertati,Dan si Claudiu…sper ca nu v-am suparat prin opinia exprimata,eu doar am vrut sa subliniez ca sunt anumite persoane poate mai sensibile-printre care si eu-care pot fi afectate oarecum psihic,asa cum bine sublinia dna Ana..oricum,am inteles recomandarea voastra si,intr-adevar,este de bun augur pentru studentii la psihologie si oglindeste decaderea americanilor.Multumesc pentru sesizarea nuantelor pe care,pe moment, eu nu le-am inteles!
Ramona
martie 20, 2013 @ 5:21 pm
ma regasesc foarte mult si eu in cuvintele tale,Teodora,insa trebuie sa avem grija sa nu ne torturam prea tare mintea cu astfel de imagini;sa nu uitam ca,din pacaate,si sensibilitatea exagerata nu e buna,cum am simtit pe pielea mea..
Dan Tudorache
martie 21, 2013 @ 8:27 am
Nu-ți face griji Ramona! Dealtfel, dacă scrierile filocalice nu sunt recomandate oricând și oricum, dară-mi-te un post de televiziune. Acum, că tot veni vorba, fac o prezicare ca să nu fie greșit înțeleasă conduita respectivului canal: nu se dau imagini reale de la locul faptelor reprobabile ci se fac doar reconstituiri (cu actori), dar și acelea se fac într-așa fel încât să nu scoată în evidență grotescul ci să explice mai bine contextul general în care s-au desfășurat lucrurile. Deci, ca să zic așa, violența este cosmetizată, ca să poată fi mai ușor de parcurs fiecare caz în parte.
Am făcut acestă precizare nu ca să te conving de ceva, ci ca să liniștesc pe eventualii doritori că respectivele emisiuni nu sunt ”știrile de la ora 5”.
Post cu folos în continuare!