Invictus – un film dedicat unui conducător adevărat

Am lucrat în câteva locuri până acum şi la mai toate am intrat în conflict cu şefii. Se întâmpla acest lucru şi din vina personalităţii şi încăpăţânării mele dar şi din vina lor. Fiind în Biserică am vrut ca şefii să fie aşa cum zice Domnul Hristos: „cine din voi vrea să fie primul să slujească tuturor”. M-am aşteptat ca şefii să ne ajute, să ne ierte, să ne înţeleagă, să ne sprijine când ne este greu, dar am observat că şefii vor mai mult să beneficieze de avantajele şefiei, uitând de responsabilităţi.

Am lucrat în 7 firme şi la 3 din ele am plecat din cauza certurilor cu şefii. Am rămas de multe ori dezamăgit de ce fel înţeleg unii să conducă o echipă de oameni. De multe ori şefia este văzută ca o oportunitate de a avea puterea în mână şi de a fi mai tare decât toţi. Ajungi şef, eşti respectat, ai bani, ai putere, eşti invidiat… Dar ajungând şef răspunzi în faţa conducerii companiei de toţi oamenii pe care-i conduci. Eşecurile echipei sunt eşecurile tale. Responasabilitatea care vine cu şefia este uneori copleşitoare, dar noi nu conştientizăm asta.

Priviţi astăzi cum în cazul maternităţii Giuleşti este pus sub acuzare penală directorul maternităţii, care ar fi trebuit să se asigure că fiecare angajat îşi respectă atribuţiunile de serviciu. Deşi el nu a greşit în mod direct, ci asistentele care au lipsit din sala în care se aflau copiii, totuşi în faţa legii este tras la răspundere pentru neglijenţă în serviciu cu efecte deosebit de grave. Ce mai valorează acum salariul de director şi laudele celor din jur când şi din vina ta au murit 6 copii ? Se observă clar că responsabilitatea de a conduce eclipsează în importanţă beneficiile faptului de a fi şef în ochii oamenilor.

Filmul Invictus regizat de Clint Eastwood pune în scenă viaţa unui leader care a schimbat istoria ţării pe care a condus-o: Nelson Mandella.

Filmul este inspirat dintr-o poveste reală şi ecranizează viaţa lui Nelson Mandella, preşedintele Africii de Sud între anii 1994 şi 1999, jucat excelent de Morgan Freeman. Filmul mi-a plăcut în mod deosebit pentru că Mandella şi-a condus ţara cu multă înţelepciune, căutând mereu interesele întregului popor, decât interesele de partid sau cele politice. A venit la putere într-un moment în care ţara era în pragul unui război civil, când negrii şi albii nu se înghiţeau unii pe alţii. Mandella reuşeşte să unească cele două tabere printr-o pasiune comună: rugby-ul.

La un momendat preşedintele întreabă pe unul din bodyguarzii săi ce-i mai face familia. Acesta răspunde politicos şi îi intoarce întrebarea: „Dar familia dumneavoastră cum este? Iar El răspunde: Familia mea… e mare… 40 de milioane de locuitori…

https://www.youtube.com/watch?v=E9Ovkye6lac