Invierea Domnului, biruinta iubirii si a mantuirii.

A sosit ziua cea mult asteptata, ziua Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In cele patruzeci de zile ne-am pregatit sufletele curatindu-ne de multimea pacatelor, si reintorcandu-ne pe calea ce duce spre Mantuire.  Ne-am pregatit pentru praznicul praznicelor şi pentru sărbătoarea sărbătorilor; pentru primirea Mirelui si primirea Lui in camara inimilor noastre.

Privind la chipul Sau cel tainic si neapropiat, observam cum lumina cea nepatrunsa si necuprinsa a Invierii se pogoara inlauntrul nostru. Hristos Domnul S-a adus jertfă pe cruce şi a înviat din morţi alungand intunericul in care rataceam fiind orbiti de multimea pacatelor. Insa, cu tristete spun asta, pacatuim chiar si dupa Invierea Domnului. Sa nu credeti ca o data cu aceasta Taina preaslavita pacatul va inceta, toti vom fi mai buni, plini de pace si iubire. Pacatuim in orice zi a vietii deoarece omul păcătuieşte constant căci pornirile sale sunt pământeşti. Prin Invierea Sa, Hristos ne elibereaza de aceste porniri, ne face pe noi vrednici de adancul nesecat al milostivirii si al dragostei Sale.

Odata cu Invierea Mantuitorului, inima se ,,desfata” din paharul Vietii iar sufletul salta si se veseleste de painea bucuriei celei Vesnice.  Se ridica spre cer, inaripandu-se cu ravna, credinta si dragoste pentru Cel ce s-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului si a deschis încuietorile iadului. Prin Invierea Sa, vedem iubirea cea smerita a Domnului, pentru noi pacatosii. Desi a suferit nenumarate patimi, desi a fost rastignit pentru noi, nu a incetat nici o clipa sa ne iubeasca.

Chiar si pe Cruce, şi-a plecat capul in fata celor ce-l huleau si il prigoneau. A ascultat rugaciunea simpla dar plina de cainta a talharului, facandu-l partas pe acesta de Raiul cel Dumnezeiesc; a asteptat pana in ultima clipa intoarcerea celui ce L-a vandut, rugandu-se pentru cei ce-L batjocoreau pe Cruce, zicand: ,,Parinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” In acestea vedem iubirea Sa cea neasemanata, vedem smerenia cea nemasurata si necontenita. Am fi putut noi sa rabdam, sa patimim si sa fim prigoniti pentru oameni? La cea mai mica vorba spusa din rautate, ne infuriem pe ceilalti, pe noi insine uneori, sau chiar  pe Dumnezeu. Insa Hristos, prin coplesitoarea Sa bunatate si iubire, rastignindu-se pe Cruce si prin Invierea Sa , ne face cunoscut noua adancul nesecat al iertarii si al iubirii Sale de oameni.

Sa-I aducem slava si multumire Celui ce ne-a aratat Lumina prin Invierea Sa cea de a treia zi! Sa ne bucuram de puterea harului Sau cel necuprins si de viata facator. Sa-L rugam pe Datatorul a toate sa ne daruiasca si noua, pacatosilor, Viata si Lumina sufletelor noastre.

,,Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!

Georgiana