Învierea Domnului e tot ce ne putem dori mai mult

Multi dintre noi nu intelegem pe deplin sensul Invierii Mantuitorului Iisus Hristos.  Nu putem patrunde in totalitate aceasta Taina, mintea noastra nu poate cuprinde Lumina cea nemarginita a Invierii Domnului. Venim la Biserica in noaptea Invierii, luam Lumina, apoi ne intorcem fiecare acasa. Dar ma intreb, cati dintre noi plecam cu aceasta Lumina si in suflet, si nu doar cu Lumina din candela? De ce nu ne bucuram de Invierea Datatorului de Viata,  si ne bucuram de cele lumesti, de petrecerea, bautura si mancarea pascala?!

In lumea in care traim totul este trecator, totul e perisabil, orice lucru se trece, se strica, imbatraneste, se oxideaza, se corodeaza, mucegaieste, putrezeste. Noi oamenii, suntem la fel. Vom imbatrani, vom trece prin viata atat  cat ne este dat si pana la urma vom muri. Toti am vrea sa traim vesnic, sa nu murim niciodata, sa stam neincetat alaturi de cei dragi, dar ne lovim de o realitate de netagaduit pentru intreaga lume: moartea. Cum scapam de ea? Cum reusim sa trecem toti de moarte in asa fel incat dupa aceea sa fim iar impreuna?

Noi nu avem putere sa scapam de o mică rană, de o boală, cum să scăpăm de moarte? Suntem prinşi în cercul vicios al păcatului, al carnalităţii, nu avem puterea de a ne scoate unii pe alţii pentru că toţi suntem la fel. Doar o persoană din afara lanţului de cauzalitate, o persoană independentă de lume şi de creaţie, cineva care exista prin puterea lui, fără ajutor şi fără sprijin.  Doar acel Cineva ne poate scoate din moarte pentru că El şi numai El este in afara morţii.

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Invierea Sa cea necuprinsa, ne scoate pe noi oamenii din lumea materiala in care traim , din cercul acesta vicios al devenirii si apoi al perisabilitatii; ne face pe noi vesnici, netrecatori, nemuritori. In strofa a saptea, la  Denia Prohodului Domnului din seara de Vinerea Mare, cantam :

,,În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.”

Exista atâtea sisteme morale in lumea aceasta, legi, constituţii,  care ne-nvaţă cum să ne comportăm unii cu alţii, ne invata să ne iubim, să fim buni, să fim cinstiţi, dar ce sistem vorbeşte de o viaţă după moarte? Cine poate să ne garanteze nouă că după moarte nu ne vor mânca viermii ci vom merge în împărăţia cerurilor? Cine dintre noi poate să ne promită ceva ce nici  nu ne închipuim cum poate fi?

Frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu e o garanţie pentru frumuseţea împărăţiei cerurilor. Dacă El, Creatorul a făcut o lume aşa de minunată, cu siguranţă în viaţa de apoi ne aşteaptă ceva mult mai frumos, mai presus de orice imaginaţie. El ne-a dat pedeapsa morţii, El ne poate ierta şi scoate din mâinile ei.

Hristos Domnul a trecut prin moarte şi a omorât-o pentru ca atunci când vom trece şi noi să nu rămânem acolo, ci să venim direct după El, în împărăţia Tatălui Său.

Învierea Domnului este tot ce ne-am dorit noi vreodată mai mult !

Ce să vrei mai mult decât să fii veşnic?

Să fii veşnic alături de cei dragi!

(Claudiu)