Învierea Domnului, totalitatea Iubirii
Învierea cuprinde şi desăvârşeşte toate mnifestările iubirii. La rândul ei, iubirea devine biruitoare doar prin înviere. Acolo unde iubirea nu este trăită ca o continuă înviere, ea nu există. Numai învierea dovedeşte calitatea şi puterea iubirii de a înnoi continuu viaţa. În acest fel, iubirea este totală.
Învierea nu este doar totalitatea iubirii, ci este şi „rana ei adâncă”. Prin înviere iubirea pătrunde în toate, umple totul, înnoieşte totul, fără să clintească pe nimeni şi nimic. Refuzul acestei totalităţi este tocmai rana iubirii. De aceea, Iubirea prin Înviere poate totul în libertate, dar nu poate forţa pe nimeni.
În faţa iubirii şi a Învierii doar totalitatea operează. Restul sunt doar stările indecişilor, care nu vor avea parte nici de una , nici de alta.
Învierea e singura realitate în care Iubirea şi Adevărul nu pot fi separate. Căci nu învie în noi decât ceea ce înţelegem şi primim ca Adevăr şi, de asemenea, orice (re)înviere a iubirii are drept condiţie adevărul.
Iubirea şi Învierea stau una faţă de alta într-o sinonimie perfectă. Oricine iubeşte şi se simte iubit trăieşte ca un înviat. Când iubirea în adevăr atinge sufletul omului, atunci este momentul autentic al învierii. Parte de aceasta au toţi cei care ştiu că Iubirea şi Învierea nu sunt simple cuvinte, ci darul cel mai minunat al lui Dumnezeu faţă de omul care voieşte să trăiască în adevăr.
Nimeni nu poate trăi singur această totalitate. Ea este deplină numai în Hristos. El este Invierea, Iubirea şi Adevărul în om.
Învierea lui Hristos, este şansa trăirii noastre în Adevăr, Iubire şi Înviere, adică în firescul vieţii noastre. Este „formula” totală a vieţii, ca dar al Preasfintei Treimi pentru fiecare om. Odată pierdut acest reper, doar învierea îl mai recuperează. De aceea,
Hristos a Înviat şi Iubirea împărăţeşte!
Hristos a Înviat şi Adevărul ne cuprinde!
Hristos a Înviat şi Viaţa ne trăieşte!
(Gheorghe Butuc)
