Învierea fiului văduvei din Nain (Duminica a XX-a după Rusalii)

„Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

Sfântul Evanghelist Luca face precizarea că Iisus era împreuna cu ucenicii Lui şi cu „mulţime multă”, şi  vroia să intre în cetate („S-a apropiat de porţile cetăţii”). Femeia vaduvă care-şi ducea copilul la groapă ieşind din cetate, era la fel însoţită de „mulţime mare”.  Astfel s-au întâlnit la poarta cetăţii două mulţimi, una în frunte cu Iisus – Viaţa prin excelenţă, şi una în frunte cu un tânăr în coşciug – moartea lumii acesteia stricate.

Iisus fiindu-i milă şi având dragoste mare îl înviaza pe tânăr, omorând moartea. Astfel moartea care se află în lume (în cetate) mai înainte de venirea lui Iisus, îi întrista pe oameni iar Iisus vine pe pământ (intră în cetate) ca să ne mântuiasca pe noi (să ne scape de moarte). El moare şi înviază din morţi, călcând şi stricând moartea.

Mama tânărului este Biserica, iar dupa învierea lui, el este încredinţat din nou Bisericii.

Lumea stricată în care trăim îşi arată cel mai bine „roadele” când tinerii, reprezentanţii veseliei, ai bucuriei şi ai energiei, persoanele cele mai pline de viaţă şi de speranţă, se degradează în păcate şi mor. Moartea e doar o consecinţă a păcatului iar viaţă e darul lui Dumnezeu pentru noi aici. Cel care moare de tânăr îi este curmată o viaţă care înainta numai în păcat şi continuându-şi viaţa nu ar fi făcut decât rău altora şi tocmai de aceea Dumnezeu hotărăşte că e mai bine să moară.

Aşa se-ntâmplă şi-n ziua de azi, lumea atacă cu colţii ei în mare parte pe tineri. Tinerii sunt învăţaţi să fie comozi încă de mici, să lupte pentru a câştiga bani, să desfrâneze, să fie egoişti, să se căsătorească cât mai târziu, să se distreze toată viaţa, să aibe copii mai puţini, să consume cât mai mult şi cât mai diversificat pentru a fi fericiţi, etc. Astfel dispar încet încet familiile, numarul de copii născuţi scade puternic, oamenii devin mai egoişti trăind doar pentru sine, creşte numărul divorţurilor, a adulterelor, a desfrânărilor, a avorturilor, şi toate acestea atrag după sine moartea.

Doar Hristos Domnul îi poate salva pe tineri. Ştiu câţiva tineri care au fost scoşi de Dumnezeu din viaţa lor murdară şi plină de păcat şi acum sunt curaţi, plin de har şi de bucurie, în Biserica Lui, împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele Lui.

(Balan Claudiu)