Învierea lui Iisus între adevăr şi contradicţie
Dincolo de elementul istoric, s-au adus o grămadă de contestaţii în ceea ce priveşte consistenţa relatării biblice a Învierii. Unii presupun, îndreptăţiţi în niciun fel, că relatarea biblică a Învierii este contradictorie. Ei pleacă mai degrabă de la presupoziţia că o prezentare divergentă nu poate fi consistentă. În cazul de faţă, avem patru autori care relatează acelaşi eveniment, ei sunt Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Din moment ce relatarea lor este divergentă, se încearcă să se presupună că e şi contradictorie.
Dacă relatarea lor ar fi fost identică, s-ar fi încercat cu siguranţă să se afirme că ceva este necurat în ce priveşte redactarea relatării, că s-au înţeles între ei cum să mintă împreună. Din păcate pentru critici, relatarea Învierii, este suficient de divergentă pentru a scăpa de sub acuzaţia complotului şi suficient de complementară pentru a scăpa de acuzaţia contradicţiei. Ca întotdeauna, problema rezidă în presupoziţiile pe care le au oamenii faţă de anumite evenimente sau chiar persoane. În acest caz, criticii fac abstracţie tocmai de elementele care i-ar face să recunoască în eveniment consistenţa.
Aşa că, pentru început, voi încerca să arăt care sunt aceste presupoziţii false şi de ce nu se poate face apel la ele în mod raţional. Pentru cei care nu au citit articolul Ateul: Biblia, n-o cititi, e plina de contradictii, aţi face bine să-l citiţi, doarece aici nu voi face o prezentare atât de largă a premiselor false. Ceea ce este clar în ce priveşte relatarea prezentă e faptul că este vorba de acţiunile unor persoane. O greşeală pe care o întâlnesc frecvent la critici, constă în presupunerea că o relatare, ca să poată fi adevărată, trebuie să fie exhaustivă. Aşa că ei afirmă că relatarea acţiunii femeilor nu se potriveşte cu cea a Mariei Magdalena. Dar uită, mai mult intenţionat, că pentru a relata acţiunile unei persoane nu este necesar să relatezi acţiunile tuturor persoanelor care erau cu persoana respectivă. Dacă avem de exemplu o dezbatere între Craig si Hitchens, pentru a-l cita corect pe Craig şi a prezenta veridic unele gesturi ale lui, nu trebuie să îl cităm şi pe Hitchens şi nici să spunem dacă s-a scărpinat sau nu undeva.
La fel, pentru a spune ceva adevărat despre ce a făcut şi spus Maria Magdalena, nu trebuie să relatăm tot ce au spus şi făcut femeile care erau cu ea. Putem relata mai extins sau mai limitat, alegerea este a celui care relatează. Nu există decât o constrângere etică, şi anume aceea de a spune adevărul. O altă greşeală este aceea de a presupune că relatarea a două evenimente, unul după altul, înseamnă că între cele două evenimente nu au existat alte evenimente. E ca şi cum eu aş spune că ieri am fost la cumpărături şi după aceea m-am uitat la un film, iar criticii mei ar trage concluzia că între cumpărături şi film nu a existat nici un alt eveniment. Ar fi îndreptăţiţi să creadă acest lucru, nu spun că nu, dar dacă le-ar spune un prieten de-al meu că de la cumpărături am mers şi l-am ajutat să-şi mute mobila, nu ar fi îndreptăţiţi în mod raţional să creadă că nu m-am uitat la film după cumpărături şi nici că prietenul meu minte. Pentru că, dacă m-am uitat la film după ce am fost să-l ajut pe prietenul meu, cu siguranţă m-am uitat după ce am fost la cumpărături. Doar în cazul în care eu aş fi specificat explicit că între cumpărături şi film nu au existat alte evenimente, ar fi îndreptăţiţi să creadă că la mijloc a fost o relatare mincinoasă.
La fel, dacă Matei afirmă că femeile au alergat să îi anunţe pe ucenici şi le-a întâmpinat Iisus, din moment ce Matei nu afirmă dacă Iisus le-a întâmpinat înainte de a ajunge la ucenici, nu putem trage concluzia că le-ar fi întâmpinat înainte ca ele să ajungă la ucenici. Pentru a stabili acest aspect, avem nevoie de o mărturie în plus care să ne pună în situaţia de a afirma raţional acel lucru. În cazul de faţă, această mărturie este oferită de ceilalti, cum ar fi Luca şi Ioan. Un alt aspect este legat de relatările numerice. Pentru critici, dacă se întâmplă ca cineva să le spună că s-a întâlnit ieri cu un om pe stradă şi acesta le-a relatat ceva anume, atunci înseamnă că nu mai era un alt om împreună cu respectivul. Dar din nou, această presupoziţie este falsă. Cu toţii facem relatări de acest gen, fără a relata greşit. Se întâmplă să îi spun soţiei mele că m-am întâlnit cu cineva, fără a specifica dacă acel cineva mai avea însoţitori sau nu. Faptul că nu sunt exhaustiv, nu face ca relatarea mea să fie falsă, ci mai degrabă o face mai practică. Se întâmplă să vreau să accentuez un anumit aspect, iar asta nu este posibil fără a pune în umbră alte aspecte. Nu poţi lumina mai mult un aspect decât un altul tocmai prin a le lumina pe toate la fel. Criticii spre un asemenea ideal tind, însă un asemenea ideal este departe de a fi un ideal, este un nonsens.
În cele ce urmează, voi propune un model pentru a arăta gradul înalt de complementaritate a celor patru relatări. Contradicţia, dacă se obţine, se obţine pe seama presupoziţiilor false ale criticilor şi nu pe seama textului biblic. Aşa că, voi renunţa la aceste presupoziţii. Modelul de mai jos este împărţit în patru coloane, fiecare reprezenând relatarea unui evanghelic. Aranjarea este de aşa natură încât evenimentele, aşezate în ordine cronologică, să apară unul după altul în modelul general. Ceea ce reiese din model, e faptul că cele patru relatări se susţin reciproc, anumite aspecte insuficient descrise într-o relatare (pentru cititorul de azi), sunt lămurite în alta şi nu aducând a contradicţie, ci a clarificare. Ceea ce mai e de adăugat, e faptul că modelul propus este doar un model posibil, pe care eu îl consider ca având cel mai înalt grad de plauzibilitate în ce priveşte cronologia şi evenimentele în sine. Meritul lui e acela că arată gradul de complementaritate dintre relatări şi lipsa de semnificaţie a criticilor aduse textului biblic cu referire la Înviere.
(Marius – Blogul Big Bang)
admin
martie 30, 2010 @ 8:59 pm
In articol se precizează despre femeile mironosite: „..faptul ca nu a spus la nimeni ca le era teama, nu are legatura neaparat cu ingerul ci cu frica cauzata de soldatii lesinati..”
Evangheliile nu precizeaza ca soldatii ar fi lesinat la intrarea mormantului, e doar o simpla presupunere a autorului.
Anesti
martie 30, 2010 @ 9:36 pm
Problema este de fapt alta:
Autorii evangheliilor stiu ff bine traditiile romane si evreiesti in care femeia nu avea cuvant si autoritate in a depune o marturie, astfel se explica eludarea, lipsa mironositelor in anumite evanghelii, de fapt nu lipsa ci intarirea marturiei lor cu cele ale ucenicilor, si dupacum era obiceiul aminim 2 barbati, dovada pluralul – ucenici -! Aghiografii, scriitorii Evangheliilor cunosteau legile si evanghelia vestind de fapt Invierea lui Hristos, noua Evanghelie a Iubirii, ale Pacii si Bucuriei ca daruri ale Invierii, evitau ca marturie mironositele, si daca o fac totusi intaresc mai apoi si cu marturiile barbatilor, Ucenicii si cei 2 de pe drumul Emaus-ului cf. Fapte
Acesta este motivul obiectiv al slabirii autoritatii marturiei femeilor, a mironositelor, ca martori oculari, intrucat a avut loc un proces legal in toata regula unde Hristos a primit o sentinta nu numai din partea evreilor ci si a autoritalor romane, iar marturia invierii Lui trebuia dovedita prin marturia barbatilor! frica nu vine din interior, ucenicii tulburandu-se mai mult, ci din faptul ca ele nu aveau puetre de marturie legala si ca nu puteau fi credibile, ele au alergat la ucenici sngurii care le puteau crede, si aceia unii indoindu-se cu bine stim si vom afla in Saptamana luminata!
Bucurie in inimi!
Maria
martie 30, 2010 @ 9:41 pm
ups, Anesti, tocmai iti scrisesm un comment la o alta postare:-)
procesul nu era „legal in toata regula”, poate din punct de vedere roman, ca din partea iudeilor, era cu vicii de procedura.
la iudei, procesele se desfasurau dupa anumite regului, care, la procesul lui Iisus nu au fost respectate.
Anesti
martie 30, 2010 @ 9:43 pm
Va rog frumos sa nu mai postati articole care nu argumenteaza afirmatiile, acest articol nu isi argumenteaza cu nico carte stiintifica afirmatiile, ori eu ca simpolu crestin nu im9i permit sa pun la indoiala aderavul revelat, Biblia in functie de toate parerile oricat de pompoase si fabuloase cuvinte ar fi folosite, sau vre-un limbaj ambiguu si cu schimvbare a sistemului de referinta folosindu-se de subtilitati de logica de clasa a 10-a pe baza de premise adevarate dar fara legatura organica unite intr-o concluzietotal aberanta!
Puteti sa va suparati pemine dar erau alte probleme mult mai grele s mai importante de discutat cu privire la dovedirea Invierii lui Hristos!
Anesti
martie 30, 2010 @ 9:51 pm
Tocmai inca si nelegal, evanghelistii au cautat sa ntareasca marturia prin marturia barbatilor, intrucat ei aveau dreptul legal sa depuna marturie, dar mironositele au fost precizate pe alte considerente, si anume ca dovada ca ele nu aveau cum sa fure trupul, ca soldatii sa fie rusinati desi pazisera mormantul, si carealitate istorica pur si simplu ele au fost primele martore…dar necredibile pentru acel timp si acea societate! Evanghelistii nu urmareau atat convingerea sinedriului, a celor corupti care folosisera cumspui vicii de procedura ci pentrui a evita tulburarea produsa de moartea lui Mesia, tulburare vazuta si in convorbirea lui Cleopa si a insotiorului pe drumul din Emaus, convorbire asistata mai apoi si de Iisus, care cearta tulburarea ucenicilor, aratandu-le inca si in inimi, prin credinta, suparioara argumentelor logice si dovezilor palpabile, caci fericiti sunt cei ce cred si nu vad!
admin
martie 31, 2010 @ 9:23 am
@Anesti, daca nu ai sesizat, facem precizarea ca acest articol nu a fost scris pentru simpli crestini, caci acestia nu pun la indoiala adevarul biblic. In schimb, articolul este scris in mod special pentru cei care sunt din afara Bisericii, cei care tagaduiesc adevarul Sf. Evanghelii, tagaduindu-l totodata si pe Dumnezeu. De aceea nici limbajul articolul nu este unul teologic, ci argumentat logic, rationalist, pe limba ateilor mai degraba. Cand vorbim cu cineva necredincios sau carcotas, degeaba vorbim cu toata dreptatea daca nu ne-am facut intelesi cu un limbaj teologic. Intotdeauna cu astfel de persoane trebuie sa ne coboram mai intai la nivelul lor de intelegere, de exprimare si de perceptie, ca mai apoi sa putem ridica „stacheta” in mod teologic.
De aceste aspecte ar trebui sa tinem cont toti credinciosii cand vorbim in contradictoriu cu cunoscutii nostri care ne provoaca sa argumentam credinta noastra. Degeaba aruncam doar cu citate din Sf. Scriptura daca astfel de persoane nu pricep o iota din ele. Sa nu uitam cuvantul Sf. Ap. Pavel: „tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.”
Inca odata, acest articol este scris mai ales pentru cei din afara Bisericii.
Doamne ajuta Anesti!
Anesti
martie 31, 2010 @ 10:13 am
Prietene daca postarile mele deranjeaza eu ma pot retrage, inteleg ff bine ca nu am nicio atributie si de asemean nici obligatii, insa referitor la ce imi spui iti marturisesc sincer ca atunci cand mai facnaveta si intalnesc multi oameni de toate felurile dc vb despre credinta vb voalat nici macar un cuvant teologic, insa aici ma uit la titlul site-ului…ortodoxia…si atunci imi permit sa vb ortodox….ce imi zici eu nu te contrazi, insa crede-ma cine nu vrea…poti sa ii vorbim noi pe limba lui ca el mai mult va crede cate va convinge el pe tine :-)) crede-ma! si daca nu ma crezi…nu incerca!
Refritor la articol kiar nu merita sa il comentez, insa atata vreau sa spun ca o constatare ca multi credinciosi ortodocsi se sfiiesc, sa rusineaza si iau de bune cuvintele altora care vin cu tupeu si credinta lor, din mai multa blandete incep sa si-o motiveze…de parcaadevarul trebuie motivat si obiectiile trebuie cinstite carevelatie…aatata tot am vrut sa zic..si ma asteptam al oarecare reactii… e post..BUCURIE!
Doamne ajuta!
MariuS
martie 31, 2010 @ 10:48 am
Anesti, baga, continua, nu te lasa asa usor.
astia nu te contrazic, te completeaza
admin
martie 31, 2010 @ 10:52 am
@Anesti, nu inteleg de unde atata suparare din partea ta? Comentariul nu este o reactie ci doar o lamurire asupra problemei ridicate de tine, lamurire care am vrut sa aibe un caracter general. Daca acea lamurire ai simtit-o ca pe un repros atunci imi cer iertare pentru ca alta a fost intentia.
De ce ai crezut ca postarile tale deranjeaza? Mie mi s-au parut din contra.
Insa faptul ca site-ul se cheama „Ortodoxia Tinerilor” nu implica si faptul ca trebuie sa abordam toate problemele numai in limbaj teologic. De la bun inceput ne-am dorit ca site-ul sa fie adresat si tinerilor din afara Bisericii, sau celor mai „caldicei” in ale credintei. Si dovada este ca site-ul este frecventat mereu de astfel de oameni, de care nu putem face abstractie. Aceasta este si motivatia alegerii prezentului articol.
Constatarea ta vis-a-vis de rusinarea ortodocsilor am simtit-o si noi din pacate. Incepand de la cei dragi, pana la cei mai putin cunoscuti. Vorba pr. Arsenie Boca „Necredinciosii, spre rusinea noastră, îsi cred necredintei lor mai mult decât credem noi credinta noastră.”
Poate ar fi bine sa discutam mai mult despre tema aceasta a rusinii de a-l marturisi pe Dumnezeu.
MariuS
martie 31, 2010 @ 11:01 am
@Anesti & admin
Va rog sa imi acordati permisiunea sa preiau acest text in revista editata (si) de mine. E o publicatie modesta, in putine exemplare.
Si inca ceva: care e numele autorului, Marius Anesti?
admin
martie 31, 2010 @ 11:11 am
Marius, permisiunea nu o putem da noi, pentru ca nu avem acest drept. Articolul nu este scris de noi ci este preluat de pe blogul Big Bang (http://wordarmy.wordpress.com/). Vorbeste cu Marius, autorul articolului si vezi ce spune el. Ai sa gasesti adresa lui de mail in bara din dreapta sus a blogului.
Anesti
martie 31, 2010 @ 11:12 am
MA IERTATI, AM GRESIT!
admin
martie 31, 2010 @ 11:18 am
Nu-i nimic Anesti, nu-ti face griji.
Maria
martie 31, 2010 @ 1:59 pm
Sa nu uitam cuvantul Sf. Ap. Pavel: “tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.”
hei, draga admin, acum cateva zile am propus sa discutam despre fragmentul asta:-)
dar nu s-a inghesuit nimeni…
Veronica
aprilie 4, 2010 @ 8:48 am
HRISTOS A INVIAT!
Laura-optimista
iulie 7, 2010 @ 11:23 am
Adevărul Învierii, acceptat de către credincioşi
„Pentru cei care vor să creadă, am o mie de motive. Pentru cei care nu vor să creadă, n-am niciunul.”(Fer. Augustin)