Învingerea morţii prin creativitate

Ieri am citit ceva foarte frumos în cartea lui Ernest Bernea, „Meditaţii Filozofice – note pentru o filozofie inactuală”, care m-a bucurat pentru că mi-a descoperit un lucru pe care-l trăim dar nu-l conştientizam. El spune aşa:

„Luptăm împotriva morţii din condiţie, din destin, pentru că moartea e implicată în condiţia noastră umană.

Trăind instabilitatea în toate modurile ei, trăind continua trecere a lucrurilor, noi vrem nemurirea; în fiece formă, în fiece relaţie, în fiece act, noi căutăm să învingem prezenţa morţii. De aceea actul de creaţie vine ca o necesitate şi o bucurie.”

Tot el spune că:

„Biruinţa adevărată vine atunci când omul caută permanenţele; fără un punct de sprijin sigur, el nu poate dăinui.”

Din toate astea eu înţeleg că omul are nevoie mereu de stabilitate în tot ceea ce face, iar dacă n-o  are, caută s-o dobândească. Şi pe plan personal şi pe cel profesional omul încearcă să ajungă la un echilibru, pe care mai târziu să construiască, să încerce să obţină şi mai mult şi să facă şi mai bine. Când tot ceea ce faci este nesigur de pe o zi pe alta, asta te consumă, te oboseşte şi te aruncă în deznădejde. Foarte bine a zis acest mare filozof român: „omul caută permanenţele”, tânjeşte după echilibru, vrea stabilitate. Dar de ce asta?

Pentru ca aşa este el în interior, aşa este natura lui, aşa a fost creat de Dumnezeu. Sfinţii zic că Dumnezeu este un dumnezeu al rânduielii (a lucrului bine făcut şi ordonat – priviţi natura !). Omul fiind creat după chipul şi asemănarea Creatorului, are şi el tendinţa asta de aranja totul în jur, de a ordona şi de a pune rânduială în lumea care-l înconjoară şi chiar în sufletul său.

Tendinţa asta de a echilibra mereu lucrurile şi de a aduce o stabilitate în viaţa noastră implică efort. Omul trăieşte instabilitatea în toate modurile ei: în relaţiile cu familia, cu prietenii, cu colegii, cu societatea, în relaţia cu sine însuşi, cu Dumnezeu, cu dorinţele şi năzuinţele lui. Vrând să fie nemuritor, şi având acest instinct încă de la naştere omul caută să pună în echilibru şi să controleze tot ce e în jurul său. Prin acest gest el de fapt caută să elimine instabilitatea, haosul, necunoscutul, într-un cuvânt moartea.

Instabilitatea se „stabilizează” şi ajunge la echilibru prin gândire, proiectare, muncă, rugăciune şi răbdare. Acest efort complex e o muncă de creaţie de fapt. Omul se străduie prin gândire şi felul lui de a fi să pună rânduială în viaţa sa.

În concluzie prin creativitate omul învinge moartea.

Omul este creativ pentru că Dumnezeu este creativ şi a dat acelaşi dar fiilor săi.

Acum câţiva ani eram foarte supărat pentru că aveam un serviciu monoton şi aveam doar un gând, şi le spuneam celor din jurul meu: „vreau să creez, vreau să am idei, vreau să mă simt util…”

Şi astăzi mai am acest gând: „vreau să fiu mai creativ, vreau să ajut oamenii şi mai mult….” dar păcatele şi neputinţele mele mă împiedică.

Aşa cum mă ştiu sunt a-creativ sau mai clar zis: foarte necreativ. N-am idei, sau dacă le am le pun greu în practică. N-am sclipirea aceea de geniu sau de artist. Dar de multe ori Dumnezeu îmi dă creativitate şi fac lucruri frumoase. Îmi dau seama că nu sunt de la mine şi-i mulţumesc pentru asta.

Dacă aveţi idei nu întârziaţi să le puneţi în aplicare. Fiţi creativi în orice domeniu… şi să nu aşteptaţi răsplată pentru asta…va veni şi vremea răsplătirii.

Dacă n-aveţi idei, dacă nu sunteţi creativi, dacă vi se pare că aveţi o viaţă monotonă cereţi-i lui Dumnezeu orice şi El vă va da. Cereţi idei ! cereţi creativitate ! Cereţi-i noutate !

În colaborare cu Dumnezeu veţi avea rezultate excepţionale. Colaborând  cu El des vă veţi împrieteni. Împrietenindu-vă vă veţi asemăna. Asemănându-vă cu Dumnezeu veţi deveni sfinţi, plini de harul lui Dumnezeu. Omul când e cu Dumnezeu pune în rânduială totul, aduce un echilibru peste tot ce e în jurul lui. De aceea Hristos a zis după înviere apostolilor: „Pace vouă ! „

Pacea este caracterizată de linişte, de echilibru, de iubire, de înţelegere, de tot ce-i bun. Pacea e de fapt lipsa păcatului. Iar lipsa păcatului este de fapt învingerea morţii ca răsplată a păcatului.

Concluzia finală este că: a fi creativ înseamnă a învinge moartea, iar moartea a învins-o doar Hristos. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem noi este să-i cerem Lui ajutorul, ca singurul ce este în afara lanţului cauzal al morţii, ca Unicul Om înviat şi înalţat la ceruri, şi ca Dumnezeu iubitor, Cel ce are puterea să ne treacă şi pe noi în fiecare secundă din moartea păcatului la viaţa harului.

(Claudiu)