Invitaţie la pocăinţă – Canonul Sfântul Andrei Criteanul
„Venit-a postul, maica curăţiei, cea care învinovăţeşte păcatul şi este vestitoarea pocăinţei, purtarea îngerilor şi mântuirea oamenilor; să strigăm credincioşii: Dumnezeule, milueşte-ne pe noi!”.
„Dă-mi Hristoase, ploi de lacrimi, în ziua cea plăcută a postului, ca să plâng şi să-mi spăl întinăciunea cea din pofte şi să mă arăt Ţie curăţit, când vei veni din cer Judecător, Doamne, să judeci pe oameni, ca un judecător şi singur drept.”
„Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a postului celui fără de prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să făcem, strigând: greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult-Îndurate.”
(Triod – cântări din prima săptămâna a Sfântului şi Marelui Post)
Suntem în săptămâna a 5-a a Postului Mare iar obiceiul este ca în Joia aceste săptămâni să se cânte Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Slujba Canonului, asemenea deniilor, se va ţine miercuri seara începând cu orele 16, 17 sau 18 în funcţie de programul fiecărei biserici. Este una dintre cele mai profunde şi mai puternice rugăciuni din tot calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe.
Acest bogat şi frumos canon este, în acelaşi timp, meditaţie biblică şi rugăciune de pocăinţă. Canonul Sfântului Andrei Criteanul este un dialog al omului păcătos cu propria sa conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăieşte plânge că nu a urmat pilda luminoasă a drepţilor virtuoşi, ci robia patimilor arătate în mulţi păcătoşi, dintre care unii nu s-au pocăit, iar alţii s-au mântuit tocmai fiindcă s-au pocăit.
Cu inima plină de smerenia vameşului, cu strigătul de iertare al fiului risipitor şi cu gândul la înfricoşătoarea judecată, despre care vorbesc Evangheliile primelor trei duminici ale Triodului, autorul Canonului cel Mare ne arată, deodată durerea şi puterea pocăinţei, leac şi lumină a învierii sufletului din moartea păcatului.
Rugăciunea vameşului „Dumnezeule, milueşte-mă pe mine păcătosul!” devine, în Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ritmul şi respiraţia pocăinţei în stăruitorul stih: „Milueşte-mă, Dumnezeule milueşte-mă!”.
Canonul cel Mare se cântă în Biserică în timpul perioadei de pocăinţă a Postului Mare al Sfintelor Paşti, tocmai pentru a se arăta că toţi oamenii au nevoie de pocăinţă şi de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire.
(Foame şi sete după Dumnezeu – Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
florinm
martie 16, 2010 @ 12:14 pm
„Pe calea strâmtă şi spinoasă
Înflăcăraţi de sfântul dor,
Aleargă mulţi tâlhari si vameşi
Iar tu rămâi nepăsător.
Aleargă cei aprinşi la suflet
Cu dorul sfintei mântuiri
Şi cu suspinuri bat la uşa
Cereştilor milostiviri.
Făptură, vino cu credinţă
Că Eu te-aştept la Cruce iar
Să-ţi dau a Mea făgăduinţă
Ca celui credincios tâlhar.”
din „Hrana duhovniceasca” a Sf. Ioan Iacob Romanul
Viorel A
martie 17, 2010 @ 10:55 pm
Chiar daca nu este articolul cu pricina, de dragul restabilirii adevarului, voi atasa in cele ce urmeaza, o parte din Mail-ul Monicai pe care l-am primit astazi atat eu cat si Admin.
„AM CREZUT IN EA SI AM SUSTINUT-O ,INSA PENTRU CA NU VREAU SA PROMOVEZ INVATATURI GRESITE SI NICI SA SMINTESC PE ALTII , AM INTREBAT AZI PE DUHOVNICUL MEU , PREOT PAROH LA BISERICA PODEANU CARE MI-A SPUS CA AFIRMATIA E GRESITA PENTRU CA ARHIEREU POATE FI NUMAI HRISTOS ,CARE S-A JERTFIT PENTRU NOI.
TOTODATA D-LUI NU A EXCLUS POSIBILITATEA INTERPRETARII GRESITE A ACESTUI TEXT DE CULTELE PROTESTANTE CARE HIROTONESC FEMEI CA PREOTI.”
Intrucat eu am aprins focul, tot eu il voi stinge dar asezand lucrurile in starea normala.
Am facut eu aceasta postare intrucat Monica s-a lecuit (macar pentru un timp) a-si mai lucra mantuirea pe bloguri. Fie ca Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Preacurata lui Maica Pururea Fecioara Maria si toti Sfintii sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi pe toti! Amin!
Manca-v-ar Raiul!
adriana
martie 18, 2010 @ 9:13 am
M-a ajutat Dumnezeu si am ajuns asera la Canon; sper ca si cei ce trec pe aici au reusit.
Anesti
martie 18, 2010 @ 1:46 pm
Stimate domnule Viorel A, Arhiereu nu este numai Hristos, ci Hristos este Arhiereu in veac, Singurul, o data pentru totdeauna (cf. Evrei cap. 9) prin actul Sau de mantuire: intrupare, jertfa, moartea iruitare si invierea ca plenitudine s garantie a unei fericiri superioare celei de aici prin biruirea pacatului, a carui (ras)plata este moartea. Ori slujirea, mijlocirea intre oameni si Dumnezeu o are Biserica, prin investirea de catre Mantuitorul, al carui Cap este Insusi Hristos. Dar exista si slujitori sfintiti clerici care mijlocesc: Ucenici, Apostoli, Presbiteri, Diaconi, ba si diaconite in perioada primara crestina. Cititi Viata Maicii Domnului sa vedeti slujirea, autoritatea ce statut avea raportat la Apostoli? In ce priveste Maicuta Domnului, ea nu este un obiect, sau un subiect pasiv, ci si ea insasi mijloceste prin rugaciunile fierbinti, partcipa cncret in viata Bisericii, a credinciosilor. V-as indemna sa cercetati la Sfintii Parinti cele cu privire la mijlocirea Macii Domnului, in care arhieria nu este de drept(iure) ci de fapt(facto). Maica Domnului este mai presus decat orice inger si orice om ca slava si indrazneala si slujire in fata lui Dumnezeu. Sa nu despartim „teoria” de „practica”, invatatura de trairea in viata Bisricii. Intotdeauna invatatura dogmatica a fost si este expresia traita a vietii in Bisrica prin cult, de exemplul Canonul Sfantului Andrei Criteanul, unde Maica Domnului este mijlocitoare, invocata: „miluieste-ne pre noi”. Cine a deraiat, a fost indreptat sau chiar avertizat, dojenit, mustrat, ori nu a abdicat de la proprile convingeri in defavoarea cultului, slujbelor in Biserica, a fost condamnat de catre Biserica drept eretic!
Ortodoxia nu este un compediu de citate si idei, fie si ele expuse pertinent logic, rtional si chiar simbolic, intuitiv. Ortodoxia este Viata, este Trairea in Hristos!
Asadar, va rog mai multa prudenta in categorisiri, in a fi certi pe baza parerilor…Duhovnicia nu sta in capacitatea de a reproduce invataturi dogmatice din nimic, daca nu exista studiu, sa evitam subterfugii de genu: duhovnica este ortooxa, este garantie a Bisericii, dar nu ei i se atribuie totul, pana l a da examenul de duhovnicie un preot trebuie sa gfie deja hirotonit, deja are acumulate suficiente slujiri si invataturi experiate!
Un duhovnic nu doreste sa tulbure mintea sa o incarc cu profunzime dogmatica, ci acel preot are drept tinta manturea credinciosului, nu editarea de tratate de teologie!
Puteti sa intrebati asta pe preotul duhovnic pt ca imi asum ce scriu aici, si va puteti mira de raspunsul primit!
pe scurt si la biect: cercetati, documentati-va si consultati duhovnicul in privinta materialelor cercetate si apoi puteti posta ceva ce vor imropria si alte persoane, dar ce autoritate, a carui Sfant ca avem multi, a carui Sinod, a carui teolog ati adus ca argument ?!
Saurian
martie 18, 2010 @ 2:23 pm
Aici sunt de acord cu Anesti şi mă gândeam să o spun şi eu. Până la urmă am auzit şi eu multe predici ale unor preoţi ce conţineau erezii precum mi s-a întâmplat şi mie nu odată ca să îmi întreb fostul duhovnic ceva şi să îmi dea un răspuns total greşit. Adică până la urmă duhovnicul nu e Hristos. Iar dacă duhovnicul nu e teolog poate greşi mult în aceste întrebări teologice.
Anesti
martie 18, 2010 @ 2:48 pm
Saurian, tocmai pentru comenturi ca ale tale am ezitat. desi ai dreptate, desi mi-as fi dorit sa nu scoatem in relief aceste aspecte, mi-as dori sa mai subliniez un aspect, desi e legat de duhovnicie. Stim foarte bine ca se spune sa ne ducem la un preot, de obicei, calugar, imbunatatit, induhovnicit. Asta o fac chiar unii preoti, si e un lucru matur, un act de responsabilitate sa constientizezi ca te depaseste ca experienta de viata acea traire pacatoasa a unui om aflat in scaunul spovedaniei si atunci: 1 indrumi la un preot cu o exerienta de duhovnicie si chiar cu o traire mai mare mai cu seama cand esti de curand hirotonit preot. Sau amani un raspuns clar, si consulti personal ori acel duhovnic imbunatatit, ori ce canoanele prevad in anumite cazuri exceptionale! Atentie insa ca unele canone au penitente aparent exagerate dar ele sunt asa tocmai fiindca atunci se intamplau foarte rar in Biserica, deci nu in paganism, si prin asprimea canonului, pedagogic omul se temea si nu facea…
Acuma insa…de ce ne mai temem, inainte se stiau canoanele, stiai ce patesti, stateai afara langa Biserica, nu te Impartaseai, tanjeai dupa Hristos, acum….A fost cazul unei credincioase care a venit sa se impartaseasca la Preafericitul Daniel, si inspirat parintele Patriarh a intrebat-o daca s-a spovedit, si rapunsul a fost franj: nu, pentru ca ea nu are pacate: Atitudinea, dovada induhovnicirea, acel dinamism, a fost: “sa se dea anfura Sfintilor”, caci Impartasania se da spre iertarea pacatelor, ori ea daca nu ar fi avut…asa s-a evitat un incident de proportii televizat sau transmis radiofonic, deci alta pata pe un “obraz” nevinovat, sa nu mai vorbim ca acea doamna s-ar fi tulburat complet!
Repet, va rog sa nu ne folosim de subterfugii pentru a atribui parerile noastre unor slujiri sfintitoare, si prin asta sa nu riscam si acest caz, sa facem subiect de talcioc, de dat cu parerea despre duhovnicie, invtaturile dogmatice, cultul Bisericii. Acestea nu se motiveaza, nu se demonstreaza, ele sunt traire, sunt viata in Hristos, caci nu erau aparte numai cu tratate contra ereticilor ci cu insasi jertfirea vietii martirilor!
Iertare pentru abaterea de la subiect, insa lucrurile puteau lua proportii.. 🙁
Saurian
martie 18, 2010 @ 3:18 pm
Anesti, n-am ştiu de acea întâmplare cu PF Daniel. Când s-a întâmplat asta? Ai să-mi dai un link? Aş vrea să citesc şi eu ceva bun despre acest om ( că şi aşa e ultra-criticat de foarte mulţi ).
MONICA
martie 18, 2010 @ 4:08 pm
Am ajuns la concluzia ca PROST e acela care are bune intentii si care incearca sa fie corect.
Eu am dat acel text incercand sa explic rolul major si mijlocirea pe care o are Maica Domnului in mantuirea noastra , ptr Nicki.
Viorel nu a fost de acord ,eu am zis sa incerc sa aflu adevarul -am intrebat pe preotul meu duhovnic care in ciuda parerilor false ale lui Anesti ,are peste 30 de ani de activitate .
Are studii facute in Germania etc.
A spus fara sa -i micsoreze in nici un caz importanta deosebta a Maicii Domnului , ca arhiereu e numai Hristos ,intrucat El s-a adus ca jertfa ptr noi.
Acum lumea e iar nemultumita si plina de pilde ,ba mai mult e mai desteapta decat o pers.cu zeci de ani de experienta si cu Facultatea de Teologie.
Eu ce Doamne iarta-ma sa mai inteleg?
Incerc sa nu smintesc pe nimeni ,sa fiu corecta si iata rezultatele.
Doamne fereste,eu asa ceva ca aici nu am mai pomenit in viata mea.
Am spus PROST e ala care incearca sa fie de buna credinta ,care incearca sa indrepte lucrurile ,care intreaba pe altii cu experienta de viata,care incearca cat de cat sa aiba o doza de smerenie .
Toate astea mi-au lasat un gust amar rau de tot.
Nici odata nimeni nu o sa fie multumit.
MONICA
martie 18, 2010 @ 4:11 pm
Adevarul e ca nici nu ma intereseaza pana la urma parerile astea (ca e ,ca nu e ) ; pentru mine Maica Domnului va fi aceasi ca si pana acum .Nici o afirmatie din lume nu ii va micsora vreodata importanta Ei ptr mine.
Ramaneti cu bine !
Anesti
martie 18, 2010 @ 7:51 pm
Imi pare rau de aceste mesaje Monica, dar nu imi aduc aminte sa ma fi adresat dumneavoastra, iar ceea ce imi adresati, chiar nu inteleg de unde si pana unde…
O persoana a adus ca argument „solid si de nezdruncinat”, prin marturisirea unui preot, faptul ca doar Hristos este Arhiereu…doar?, dintre cine si cine? cine stabileste, pe ce baza?
Nu am sa va spun cati ani de studiu are duhovnicul „meu”, ce slujire si in ce treapta, in ce tara si ce Facultate a absolvit si cu ce calificativ.
Imi cer scuze ca am indemnat la studiu si cercetare, ca umilele studii ale Pr Staniloae din revista Ortodoxia nr.2 pe anul 1979 si nr. 1 pe anul 1952 nu se pot ridica la prestanta si argumentele Preotului dvs duhovnic. Aveti dreptate si nu o parere ca a mea Monica, avand in vedere ca aceste studii sunt recomandate ca bibliografie pentru doctorat recunosc nivelul inferior al Romaniei fata de Facultatile Teologice „Ortodoxe” din Germania Insa precizarea „parerile false” vazute de Monica nu inteleg ce rol au, pe cine doriti sa repuneti in drepturi de parca cineva ar fi fost coborat, si chiar de-ar fi fost, ati fi reusit dumneavoastra sa aduceti ca argument direct experienta unu duhovnic in a demonstra ce si cu ce? Cu ce argumente?
Subterfugii….una este credinta, nu afirmi ci marturisesti, dar cand negi ceva, pai vii cu argumente.
Poate sunt orb, si cred k Maria avea dreptate…Va multumesc oricum pentru respectul si timpul acordat, ca retributie crestineaca desigur, la modul in care am scris pe acest site, si bine „am scris” la trecut.
P.S. Sauurian, au trecut ceva ani de atunci, dar exista conferinte, interviuri si cred chiar Sfanta Liturghie inregistrate cu acel delicat mod de a nu jena e nimeni. Putina rugaciune speciala pt asa ceva si putin mai multa cautare pe internet si sunt sigur ca o sa va hraniti mintea cu mult mai multe bunatati decat exemplul meu, parerile…
Faptul ca ne judecam Patrarhul, orice dovezi am avea, sa negam darurile mintii pe care le are de la Dumnezeu si puse de acesta ca jertfa sa spre slujirea lui Dumnezeu arata tocmai demnitatea arhieresca a Persoanei umane ce este Chip a Fiului, Hristos Domnul. Calitatile acestui mare teolog nu pot fi negate de nimeni, iar a ne dezice de un om atunci cand „ne rusinam de el” pe bza unor afirmatii multe neverificate, spune multe despre iubirea si crestinismul de azi. Un talhar este iertat, un criminal poate fi privit cu mila, dar un ierarh este crucificat de persoane care nu au trecut printr-o experienta personala asemanatoare sa poata sa isi dea cu parerea asupra unei personalitati precum PF Daniel. Sa mai vedem si binele ca prea ne-am impietrit inimile cu raul din barnele pururea aflate in fata noastra macar acum in Post…
Sanatate si ma iertati ca v-am deranjat acest minunat site!
Bucurie la toata lumea!
maria
martie 6, 2011 @ 3:40 pm
Canonul cel mare al Sf Andrei Criteanu troparul 1 al cantarii a -9-a :…"Mintea s-a ranit,trupul s-a trandavit,duhul boleste,cuvantul a slabit,viata s-a omorat,sfarsitul este langa usi.Pentru aceasta,ticalosul meu suflet,ce vei face cand va veni Judecatorul sa cerceteze ale tale?"…