Părintele Ioan Iovan de la Recea – Predică la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
Vă invităm să viizionați o predică a fericitului părinte Ioan Iovan, de la Mănăstirea Recea, ținută la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în Mănăstirea Plumbuita din București, unde a slujit doisprezece ani.
Acest părinte este unul dintre cei mai prigoniți și umiliți preoți de regimul comunist din România, după ani de temniță grea și după o viață trăită în teroare, dar alături de Hristos, iubirea lui. Părintele Ioan Iovan este unul dintre cei mai mari slujitori ai lui Hristos pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română în timpul comunismului și după, până-n 2008, când a trecut la Domnul.
Predica începe la minutul 2:12
(Visited 110 times, 1 visits today)
sharbinsk
septembrie 13, 2013 @ 4:35 pm
Nu este acesta preotul mutat disciplinar de la mănăstirea Vladimirești ?
Parcă de Vladimirești se leagă și acel curent de contestare al Preafericitului Teoctist.
Claudiu Balan
septembrie 14, 2013 @ 5:46 am
Doamne ajută, Ioan!
Acest părinte este omul care, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl vei vedea în icoană peste câțiva ani. Este unul dintre cei mai prigoniți și umiliți preoți de regimul comunist din România, după ani de temniță grea și după o viață trăită în teroare, dar alături de Hristos, iubirea lui.
Părintele Ioan Iovan este cel care a creat efervescența duhovnicească de la Mănăstirea Vladimirești. Erau momente când predica la 30.000 de oameni odată, și asta în timpul regimului comuniste.
Părintele Ioan a fost unul dintre cei mai mari predicatori ai României și un om cu viață sfântă.
El nu a fost mutat la Mănăstirea Vladimirești, ci a fost arestat de regimul comunist când slujea la mănăstire și condamnat la ani grei de închisoare.
Părintele nu a avut probleme de disciplină, fiind un apostol al lui Dumnezeu care a purtat lanțurile lui Hristos în închisoare (la propriu) și a suferit batjocuri mari pentru El.
A fost caterisit de Biserica Ortodoxă la presiunile regimului comunist, așa cum a fost caterisit și Părintele Gheorghe Calciu și așa cum a fost oprit de la slujire și Părintele Arsenie Boca și mulți alții.
Când a ieșit din închisoare părintele a fost reabilitat și a început iarăși să slujească la Mănăstire Plumbuita și apoi la Mănăstirea Recea.
Ceea ce știi tu în legătură cu Mănăstirea Vladimirești este altceva. E poveste lungă și n-o știu prea bine. Când va ajunge Dan la un calculator îți va explica totul. Mișcarea eretică de la Vladimirești se leagă de Maica Veronica, și nicidecum de Părintele Ioan Iovan.
Iar maicile care-l contestau pe Preafericitul Teoctist făceau acest lucru după 1990, și făceau parte din secta „Rugul aprins” al lui George Vasâi, dar ele nu stăteau în Mănăstirea Vladimirești.
Părintele Ioan Iovan a condamnat ferm abaterile grave ale acestor false călugărițe care, nu de puține ori, s-au folosit în acțiunile lor de numele și autoritatea părintelui, fapt pentru care părintele a avut mult de suferit. Într-un dialog cu părintele Remus Onișor, părintele Ioan povestește că, odată, ”m-am dus la Cernica să mă închin la moaște și fiind în mașină le-am văzut. Când m-au văzut în mașină, fuga după mine. Am vrut numai să mă închin și să mă întorc înapoi. Când m-am întors la mașină erau acolo, am întins așa palma a respingere și ele au zis: ”Dați, părinte, că ne sfințiți!”. Astea erau. Însă știți ce făceam? Pentru ca lumea să nu aibă impresia că sunt de acord cu ele și să vadă că le resping, le certam chiar și în public.” (Cuvinte împărtășite, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2007, pag. 103)
Prin urmare Părintele Ioan Iovan este unul dintre cei mai mari slujitori ai lui Hristos pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română în timpul comunismului și după, până-n 2008, când a trecut la Domnul.
Poți citi mai multe despre părintele pe site-ul nostru:
[url]http://fericiticeiprigoniti.net/ioan-iovan[/url]
Avem multe materiale despre părintele, pe care urmează, în scurt timp, să le punem într-un site. Avem sute de predici audio cu dânsul.
E un personaj absolut fascinant!
Dan Sorin
septembrie 14, 2013 @ 6:06 am
Aș fi interesat și eu să scrie Dan despre cazul Vladimirești. Am căutat și eu despre acest caz și nu prea am reușit să găsesc informații ca să clarifice respectiva situație. Știu că atunci când păr. Ioan Iovan a fost scos din preoție au fost implicați și păr. Cleopa și păr. Arsenie Papacioc și era acuzat de mai multe acte necanonice ( cum ar fi că le dădea Sf. Împărtășane credincioșilor acasă, etc. ).
Dan Tudorache
septembrie 14, 2013 @ 9:13 am
Doamne ajută, fraților!
Mai înainte de toate, astăzi, de sărbătoarea înălțării sfintei cruci, vă îndemn să ne gândim la crucea pe care au purtat-o toți pătimitorii din secolul XX, pentru credință și neam: cei din primul război mondial, cei din prigoana carlistă, cei de sub ocupația hortistă, cei din al doilea război mondial, cei de sub dictatura antonesciană, cei de sub tirania comunistă până la cei de la revoluție și mineriade. Toți aceștia sunt fie eroi ai neamului, fie martiri ai Bisericii, și nu de puține ori și una și alta. Crucea pe care au purtat-o ei nu este nicăieri mai bine simbolizată ca la Aiud, la schitul Înălțarea Sfintei Cruci. A fost o cruce enormă, o cruce pe care noi cei de astăzi nu suntem pregătiți să o purtăm în caz de ni se dă.
Unii dintre cei care au purtat această cruce au fost și părintele Ioan și întreaga obște a mănăstirii Vladimirești. Dintre toate viețuitoarele mănăstirii cele mai multe și-au purtat crucea până la capăt, în umilințe pe care le-au dus și după 89. Au fost și unele care au căzut pe parcurs, nu au mai putut duce această cruce grea și au dat înapoi. Dar ce sentiment ne poate încerca pentru astfel de suflete, decât mila și tristețea?
Despre fenomenul Vladimirești, așa cum s-a desfășurat de la început până la sfârșit, s-a scris foarte puțin, adesea părtinitor și asta din prostul obicei de a privi lucrurile justițiar, în alb și negru.
De aceea, vă rog să nu vă faceți păcate judecând ceea ce se cunoaște prea puțin.
Ar fi trebuit să fie de mult o carte scrisă despre fenomenul Vladimirești, în toată complexitatea lui, și cu bune și cu rele, ca să învățăm cu toții din asta. Din păcate încă nu se poate asta pentru că deranjează foarte mult, încă sunt ierarhi pentru care părintele Ioan este factor de creștere a tensiunii arteriale.
Dar cu ajutorul Domnului, va apărea această carte (sau poate cărți), se vor cerne și se vor lămuri lucrurile.
Nu pot să vă ofer concluzii definitive despre fenomenul Vladimirești pentru că este foarte mult de vorbit (și în plus încă nu știu foarte multe), dar vă pot da câteva repere, de care vă rog să țineți cont:
1) Mănăstirea Vladimirești a fost ridicată pe baza unei teofanii (vedenii) a tinerei Eugenia Barbu (viitoarea maică și stareță Veronica Gurău)
2) acestă teofanie a fost îmbrățișată de poporul dreptcredincios și girată de ierarhul locului, fapt pentru care s-a dat binecuvantare de a se ridica mănăstirea de fecioare (doar fecioare, conform vedeniei)
3) a început o afluență din ce în ce mai mare la Vladimirești, iar vedeniile Maicii (au fost mai multe dar nu intrăm în detalii dacă erau înșelare sau nu) au devenit din ce în ce mai populare, fiind girate inclusiv prin tipărirea lor la mănăstirea Cernica(!) în anul 1939.
4) între timp au început să apară și contestațiile, teologul Mihail Urzică fiind unul dintre cei mai aprigi critici ai revirimentului spiritual de la Vladimirești. Chiar a tipărit o carte, ”Minuni și false minuni”, în anul 1940, în care contesta aproape toată viețuirea de la Vladimirești.
5) obștea mănăstirii creștea continuu și a fost nevoie de un duhovnic nou, iar maica Veronica a mers la părintele Arsenie Boca pentru a i se recomanda unul. (Maica Veronica avea mare trecere atunci). Părintele Arsenie l-a recomandat pe tânărul teolog Silviu Iovan (viitorul părinte Ioan) care, în 1948 a fost hirotonit diacon de părintele său spiritual PS Nicolae Popovici al Oradiei (episcopul martir, de el e vorba).
6) odată cu venirea părintelui Ioan la Vladimirești, revirimentul spiritual a fost și mai puternic, căci părintele predica cu putere, curaj, râvnă și a instituit un model de viețuire cu deasă împărtășire. Ținem cont că asta se întâmpla deja în timpul comunismului iar oamenii au fost și mai atrași de părintele pentru că predica împotriva comunismului pe față! În plus nu au lipsit minunile de vindecare, și veți fi surprinși (nu peste mult timp) că astfel de mărturii vor fi date de oameni vrednici de toată încrederea. De precizat că părintele Ioan gira la acele timpuri în totalitate vedeniile maicii Veronica.
7) părintele Ilie Cleopa este trimis la Vladimirești pentru a-și face o opinie despre ce se întâmplă acolo. Nu știu precis anul când a avut loc vizita, dar acestea sunt concluziile: http://www.wattpad.com/1788825-viata-la-vladimiresti#.UjQXV9J7KiQ
8) datorită afluenței din ce în ce mai mari, părintele Ioan nu a mai putut face față mulțimilor și a fost nevoit să spovedească oamenii în grup, mai ales că nu i s-au trimis preoți în sprijin, deși ceruse.
9) ierarhia este din ce în ce mai deranjată de ce se întâmplă la Vladimirești, mai ales pentru faptul că era pusă în conflict cu autoritățile comuniste. Nu se doreau atitudini de mărturisire deschisă împotriva comunismului, drept dovadă că PS Nicolae Popovici a fost scos din scaun forțat prin pensionare, la presiunea factorului politic, dar înlăturat de Sf. Sinod(!)
10) nu știu dacă între timp s-au mai ivit alte probleme canonice (nu contest și nici nu afirm existența lor pentru că nu am informații) dar între timp părintele Ilie Cleopa, alături de Pr. Arsenie Papacioc, Petroniu Tănase și alții, trimit o scrisoare către Vladimirești, în care critică mai multe aspecte printre care și împărtășirea deasă. Să nu uităm că împărtășirea deasă a stârnit numeroase și mari polemici în sânul Bisericii, de-a lungul timpului, ceea ce se întâmplă și astăzi dar mai pe-ascuns.
11) pentru atitudinea fățiș anticomunistă, autoritățile caută să tragă la culpă conducerea mănăstirii Vladimirești, astfel că în primă fază sunt arestați Pr. Ioan, Maica stareță Veronica și Maica Mihaela Iordache (care a murit ca muceniță la Miercurea Ciuc). Părintele Ioan a fost condamant ”la muncă silnică pe viaţă, pentru favorizare la crimă de acte de teroare.., confiscă în întregime averea ”. Acuzațiile erau întemeiate, potrivit regimului(!), pentru că pr. Ioan găzduise la mănăstire un luptător anticomunist, un călugăr fugar și în plus predicase constant împotriva regimului ”democra popular”, păcate ce erau de neiertat pentru comuniști.
12) între timp părintele este și caterisit la presiunea factorului politic, obștea mănăstirii Vladimirești este desființată, iar maicile trimise în judecată și închisoare. (aproape toate au făcut închisoare, dacă nu chiar toate).
13) părintele Ioan slujește în continuare în închisoare, deși e caterisit: spovedește și împărtășește ori de câte ori are ocazia.
m) maica Veronica este supusă la permanente presiuni din partea Securității, pentru ca maicile fecioare să termine cu călugăria și să se intre în rând cu lumea (adică să se căsătorească). Aici este un gol mare de informații care să ne ajute să înțelegem creștinește căderea maicii Veronica. Câte a suportat ea de a căzut?!
14) maica Veronica se căsătorește cu Gheorghe Vasâi (Gigel), și intră sub influența ezoterică a acestuia.
15) dar cine era Gheorghe Vasâi? Nimeni altul decât fostul student creștin-ortodox, arestat pentru mărturisirea sa de credință în cadrul mișcării spirituale Rugul Aprins de la Antim, mișcare inițiată și condusă de părintele martir Daniil Sandu Tudor!
Acum, întrebare grea: cum a devenit între timp Gheorghe Văsâi eretic? De ce a căzut din credință un așa exemplu de mărturisire? Ce tragedie, Doamne!
16) anii au trecut, părintele Ioan a fost eliberat la decretul general de grațiere din 1964, și s-a retras (la părinți, dacă nu mă înșeală memoria). Cert este că părintele a încercat să o aducă pe maica Veronica din nou la credință, să o scoată de sub influiența lui Gheorghe Văsâi, dar nu a reușit nici cu blândețea nici cu asprimea. Așa s-a destrămat frumoasa lor prietenie duhovnicească, căci pr. Ioan și maica Veronica s-au avut ca frații.
17) Sub influiența lui Vasâi, maica Veronica scrie împreună cu el câteva cărți de învățătură eretice. Sub influența lor intră și câteva foste viețuitoare de la Vladimirești.
18) Vine revoluția, cade comunismul iar maica Veronica redeschide mănăstirea Vladimirești și reintră ca stareță împreună cu toate maicile care nu părăsiseră votul monahal (marea majoritate). A reintrat maica Veronica ca stareță cu binecuvântare? Din câte știu eu nu, nu a avut girul ierarhului locului. Rămâne să se lămurească și acest aspect.
19) Părintele Ioan este reabilitat de Sinod și începe să slujească la mănăstirea Plumbuita, după care este trimis la Recea.
20) Între timp Gheorghe Văsâi rămâne cu ereziile sale și cu grupul ”disident” de ”maici”, mutându-și ”sediul” într-o comună foarte aproape de orașul Brăila. Grupul lui sectar are personalitate juridică ,Asociația pentru Renașterea Spirituală (ARS), cu brandul ”Rugul Aprins” (ca o încercare de reiterare e originalului de la Antim). Acest grup, renumitele ”gherghinițe”, este cel care striga prin țară ”jost Patriarhul” sau ”jos Casian” (episcopul Dunării de Jos). Și tot acest grup s-a folosit de imaginea și autoritatea părintelui Ioan pentru a căpăta credibilitate în fața credincioșilor.
21) tot cu Rugul Aprins al lui Gheorghe Vasâi are legătură și grupul sectar de la Tichilești. Mai e un grup sectar și în comuna Corod, județul Galați, legat de ereziile izvorâte din sectele acestea. E un întreg subiect care trebuie lămurit. Oricum, până atunci este cert că în 2001 Gheorghe Văsâi s-a sinucis, în camera lui găsindu-se tot felul de simboluri și mesaje oculte desenate pe pereți. [url]http://www.ziaruldeiasi.ro/local/braila/spinzurat-pe-altarul-quot-rugului-aprins-quot~ni26j3[/url]
22) Din câte știu, Maica Veronica și-a repudiat public scrierile eretice. De împăcat cu părintele Ioan nu știu dacă s-a mai împăcat până la trecerea la Domnul.
23) Părintele Ioan și-a continuat activitatea misionară la mănăstirea Recea, atrăgând iarăși mulțime de credincioși. Și tot contestat a rămas părintele, până la moarte și după ea.
Acesta este un mic, un foarte mic tablou, din care lipsesc foarte multe aspecte dar n-are rost să le evidențiez aici iar multe nici eu nu le știu. Doar atât amintesc, că un alt subiect fierbinte strâns legat de fenomenul Vladimirești, care nu se dorește a fi abordat, este cazul mănăstirii Sihastru, desființată de autoritățile ecleziale, cu trimiterea în temniță a monahilor de acolo (de către comuniști, desigur): [url]http://www.ziaruldevrancea.ro/educatie/21414-drama-calugarilor-de-la-manastirea-sihastru.html[/url]
Închei împărtășindu-vă faptul că eu însumi am o rudă maică la Vladimirești, soră vitregă a bunicii mele după mamă. A făcut pușcărie aproape doi ani și după eliberare a rugat-o pe străbunica (mama ei care o adoptase) să nu fie întrebată nimic despre închisoare, să nu-i mai știe și alții suferințele. Nu a povestit niciodată nimic despre crucea ei. Ani de zile, cât a fost desființată mănăstirea, a locuit în satul natal, într-o cameră amenajată, ca o chilioară, trăind în modestie și rugăciune. După redeschiderea mănăstirii a întrat în obște, ducându-și crucea în continuare. Este vorba despre maica Ana Tenie, cea mai mică dintre maici, o mână de om, o maică simplă cu mintea, dar smerită și curată ca un crin. Încă mai trăiește, dar multe dintre maicile bătrâne, care au prins începuturile fenomentului Vladimirești, și-au înălțat sufletele la Domnul. Și crucea acestor maici de la Vladimirești este neștiută de cei mai mulți dintre noi. Pentru a afla pătimirile lor, pentru a afla ce a însemnat Vladimireștiul în ansamblu, se cade să ne apropiem cu smerenie și delicatețe.
Doamne ajută!
Grigore Alexandru
septembrie 14, 2013 @ 10:35 am
O emisiune radio despre Cazul Vladimireşti la Radio Renaşterea:
[url]http://www.radiorenasterea.ro/pages/article.php?id_link=684[/url]
Dan Tudorache
septembrie 14, 2013 @ 10:46 am
Mulțumim de completare Alex! Totodată te rog mult să descarci materialul audio și să-l trimiți pe adresa de mail, știi tu care 🙂
sdaniel
septembrie 15, 2013 @ 11:19 am
@Dan
Chiar si prezentata pe scurt, istoria Manastirii Vladimiresti ma face sa ma gandesc ce aberatii de filme castiga premii la Cannes sau la Oscar si chiar si carti mediocre care au dus la castigarea unor Nobel pentru literatura.
Foarte interesanta istoria acelor locuri.
sharbinsk
septembrie 15, 2013 @ 5:33 pm
Doamne ajută, fraților !
Mulțumesc pentru lămuriri și pentru linkuri, se pare că am fost indus în eroare de informațiile furnizate de asociația ARS care se folosea din câte se vede fraudulos de imaginea părintelui Ioan Iovan.
E bine că au venit aceste clarificări pt că lumea s-a lămurit la niște întrebări care stăteau în atmosferă și imaginea părintelui a fost reîmprospătată.
E incredibil cum a putut sluji cu TBC și cu mâinile crăpate de boală.
Dan Tudorache
septembrie 17, 2013 @ 6:39 am
Daniel, nu numai că această istorie este interesantă, dar este și absolut nevoie să fie lămurită și cunoscută căci fenomenul Vladimirești este punctul cel mai nevralgic al Bisericii Ortodoxe Române. Vom avea cu toții foarte multe de învățat, lucruri care să ne ajute la mântuire.
Dan Tudorache
septembrie 17, 2013 @ 6:43 am
Cu tot dragul Ioan!
Apropos de suferințele părintelui Ioan în temniță, un alt mărturisitor care l-a cunoscut, relatează că ”În întunecatele şi îngheţatele noastre celule, unde în timpul iernii apa nu mai rămânea în stare lichidă, am văzut oameni stând în genunchi, ore întregi, cu mâinile împreunate, rugându-se. Părintele Ioan, de la Mănăstirea Tudor Vladimirescu, avea toate degetele degerate, stând zilnic câte şapte ore în rugăciune…”