Și totuși avem ceva de învățat de la ei: Irinel și Monica Columbeanu

Există oameni care sunt adevărate repere de moralitate, și în acest caz toți cei din jur au de câștigat. De la acești oameni avem de învățat cum să facem ca ei și cum să-i urmăm ca să ne fie bine. Dar există și oameni care nu merg pe calea cea bună, cel puțin în anumite privințe, și în acest caz avem de învățat și de la aceștia ceva: cum să nu facem și cum să nu-i urmăm acolo unde greșesc, tot ca să ne fie bine.

Cu ceva timp în urmă am prezentat modelul de familie creștină al soților Virgil si Petruța Maxim, model al sfințeniei ce se cade a fi urmat de toți tinerii care au în vedere căsătoria. Astăzi vom vorbi despre un model-eșec al vieții de familie din care avem foarte multe de învățat, cu condiția să ne înfrânăm pornirile osândirii de semeni și să alungăm perdeaua aroganței „noi nu suntem ca ei”.

Este de notorietate divorțul dintre foștii soți Irinel si Monica Columbeanu. Cu toții am auzit amănunte despre viața intimă a celor doi, fie că am auzit aceste lucruri voluntar sau involuntar. Mass-media a difuzat cazul lor până la supra-saturație, astfel încât oricine cunoaște câte ceva despre acești oameni care, oricât de celebri ar fi, au calități și defecte ca majoritatea dintre noi.

Precizăm de la bun început că deși aducem aminte de greșelile care i-au adus în ipostaza divorțului, totuși Irinel și Monica au destule calități pe care deși nu le vom numi, nu ar trebui să le trecem cu vederea. Dar dacă nu vom învăța din greșelile lor expuse public, înseamnă ca nu vom rămâne decât niște bârfitori și judecători nedrepți peste frații noștri care au luat-o pe cărări greșite.

Acum câteva zile îl ascultam (involuntar) la tv pe tatăl lui Irinel Columbeanu. Acesta a și fost motivul hotărâtor pentru a vorbi despre acest subiect. Omul acesta, deși ajuns la bătrânețe nu dădea semne de înțelepciune cel puțin în caracterizarea făcută Monicăi. Bătrânul aducea fostei nurori acuze grave de comportament, spunând că este o femeie de moravuri ușoare și că iubește doar banii. Insă de multe ori, prin astfel de judecăți, ne descoperim propriile noastre greșeli și patimi. Acuzând-o pe Monica, tatăl lui Irinel nu a arătat decât că nu și-a făcut lecțiile cum trebuie în calitate de tată și viitor socru. Degeaba se lamentează omul care nu-și vede gunoiul de sub preș.  Când Irinel a fost filmat în ipostaze de adulter oare nu era vorba de moravuri ușoare? Desigur că da. Ar fi bine să învățăm ceva bun din toată această dramă de familie:

a) înainte de a acuza pe cineva, să ne cercetăm adânc și să vedem dacă nu cumva ne facem și noi vinovați tocmai de ceea ce acuzăm pe alții;

b) să învățăm să nu mai judecăm oamenii după criteriul „puiul meu de cioară este nevinovat” ci după criteriul dreptei socoteli care este mereu nepărtinitor; Avem de învățat ca atunci când facem o judecată în care este implicat cineva drag nouă, nu avem voie sa fim părtinitori, nu avem voie să ținem partea celui pe care îl iubim, ci partea adevarului, în orice direcție s-ar afla el. Din păcate așa facem și noi când denigrăm o persoană care are ceva de împărțit cu cineva drag nouă: suntem părtinitori. Și e mare păcat.

c) să învățăm că atunci când avem o supărare cu cineva, să nu-i anulăm calitățile acelei persoane văzând doar defectele; Să ne întrebăm câți dintre noi nu defaimă pe cineva din creștet până în tălpi deși acel cineva are nenumărate calități pe care defăimătorul nu le are? Din aceasta se vede ușor cât de mult ne întunecă mintea patima mâniei.

Trecând și de aceaste lucruri, din mariajul eșuat al lui Irinel cu Monica Columbeanu mai putem învăța că:

a) diferența de vârstă între miri nu trebuie să fie prea mare, pentru a evita disensiunile care apar datorită obiceiurilor diferite specifice fiecarei vârste;

b) căsătoria nu se consolidează cu o viață de confort ci doar cu una de jertfă;

c) banii nu aduc fericirea și nici nu o întrețin, ci doar iubirea reciprocă a soților aduce bucurie îndiferent de gradul bogăției sau sărăciei în care ne aflăm.

d) soții care și-au făcut un mod de viață din excursii, achiziții și petreceri nu fac decât să-și cultive patima egoismului care le va distruge căsătoria mai devreme sau mai târziu;

e) soții trebuie să-și păstreze problemele de familie în intimitate altfel vor fi influențați negativ de bârfele și sfaturile „gratuite” ale celor din jur;

Aș vrea să previn asupra aparențelor pentru a nu fi păcăliți de viața de confort a vedetelor de televiziune, deoarece acest vedetism imitat la scară mică de cei mulți, duce în final la aceleași eșecuri sentimentale ca ale modelelor imitate. Căsătoria creștină nu este viață de huzur oricâți bani ai avea. Căsătoria creștină este viață de asceză în doi, este taină sfințitoare care înnobilează și țin în unitate pe soți atâta timp cât soții trăiesc după legile Evangheliei și cugetul Bisericii.

Dincolo de toate aceste probleme înșirate, cazul Irinel si Monica Columbeanu este unul reprezentativ al tuturor căsniciilor eșuate din pricina faptului că au avut parte de toată fericirea din lumea aceasta dar nu au avut esențialul: viața trăită în Hristos. Degeaba ai toată lumea la picioare dacă nu-l ai pe Hristos în inima ta. Cu adevărat, doar atunci când îl ai pe Hristos ai totul, iar când nu-L ai pe Dumnezeu în viața ta, nu ai decât un mare nimic, indiferent ce ambalaj va avea acest nimic: bani, faimă, putere de influiență, etc.

Și nu,  să nu ne amăgim că noi nu putem ajunge ca ei. Și creștinii divorțează! Mii de soți credincioși din țara aceasta au divorțat sau sunt în pragul divorțului din cauza patimilor ascunse sub preșul credinței. Și să nu credeți că motivele de divorț ale soților credincioși ar fi altele decât cele prezentate în cazul lui Irinel și Monica Columbeanu. Tot egosimul, banii și adulterul sunt cauzele principale ale divorțului dintre soții credincioși.

A fi un soț credincios nu te scutește de păcat și de urmările lui. Doar viața trăită deplin după modelul sfintelor familii îi scutește pe soți de un eventual eșec. Adică nu este suficient să credem în Dumnezeu, să mergem duminica la biserică și să ne facem rugăciunea pentru a avea o căsătorie trainică. Este nevoie de multă răbdare, blândețe, iertare și luptă susținută cu propriile patimi. E nevoie de transpirație duhovnicească continuă și de dăruire reciprocă permanentă pentru ca lucrurile să meargă doar în bine.

Dacă tot am văzut live greșelile lui Irinel și Monica, greșeli care i-au dus în pragul divorțului, atunci e cazul să ne cercetăm adânc și să vedem dacă nu cumva avem și noi aceleași patimi la o scară mai mică, dar patimi care mai târziu pot duce la același deznodământ dezastruos. Nu cumva în calitate de soț mă delectez cu admiratul altor femei pe ascuns? Nu cumva împlinesc dorințele soției fără discernământ, adică pe cele dăunătoare ale ei (machiaje, achiziții fără cumpătare, haine indecente)? Nu cumva, în calitate de soție, îmi lingușesc soțul pentru a-l determina să-mi îndeplinească dorințe dăunătoare sufletului? Nu cumva îmi cultiv patimi prin dorințe egoiste?

Iată de la toate aceste „nimicuri” începe să se surpe căsnicia încetul cu încetul. Cu atât mai dramatică este ruinarea unei căsătorii cu cât ea se petrece mai târziu. Te cutremuri să auzi de oameni dragi care s-au despărțit după 10, 15, 20 de ani de căsnicie. Oameni a căror căsnicie o admirai și o aveai drept model, o afli dintr-o dată ruinată! De ce? Cum e posibil? Pentru că patimile personale au ros temelia familiei pe ascuns precum roade putregaiul rădăcina pomului. Și precum pomul falnic dar putrezit la rădăcină, se prăbușește la prima rafală de vânt puternic, tot așa și căsniciile cu aparența liniștii, dar roase de patimi personale, se destramă în momentele grele ale vieții.

Acum, din această dureroasă despărțire, Irinel este obligat să învețe lecția grea a faptului că puterea de influiență și banii nu pot cumpăra orice, și mai ales nu cumpară fericirea sau dreptatea. Oare degeaba a spus Hristos să ne împăcăm cu pârâșul nostru pe cale și să nu ne adunăm averi pe care le rod moliile? Irinel este constrâns acum să învețe că lucrurile prin care te crezi tare, nu te pot ajuta tocmai acolo unde ai avea nevoie mai mult. Și atunci când conștientizezi că ești neputincios tocmai prin ceea ce te credeai mai puternic, apare gândul smerit de scânteie divină că poate te-ar putea ajuta Cineva mai puternic decât tine. Așa s-au întors mulți oameni la Dumnezeu: prin necazurile vieții.

Monica este obligată să învețe lecția tăcerii și a smereniei. Lecția de a tăcea atunci când ești defăimat și umilit public. Este o lecție grea pe care mai ales noi creștinii trebuie să o învățăm. Bine ar fi ca aceste lecții să le învățăm de voie, pentru a nu ajunge să le învățăm de nevoie. Dacă până înainte de divorț Monica a epatat cu imaginea ei, acum trebuie să învețe reversul: cum să se ascundă de oameni pentru a nu se mândri cu ceva. Dacă până acum Monica fugea după slava deșartă a oamenilor, iată că acum învață să fugă de consecințele slavei deșarte. Astăzi oamenii te ridică în slăvi iar mâine aruncă cu pietre în tine. Așa este de când lumea și pământul. O pildă din pateric ne învață să fim ca și morți atât la laudele oamenilor cât și la defăimărilor lor. Doar așa nu ne vom vătăma sufletește iar mântuirea nu va fi departe de noi.

Din toată aceasta dramă de familie, toți au avut de pierdut și vor avea de pierdut în continuare dacă nu va învăța fiecare din propriile greșeli. Dar au și vor avea de pierdut inclusiv cei care îi judecă pe acești oameni, în loc să-i compatimească și să se roage pentru îndreptarea lor. Câți din cei care au auzit de problemele lui Irinel și Monica s-au rugat pentru ei? Câți i-au compătimit cu adevărat în duh creștin? Iată un examen pe care nu mulți dintre noi l-au trecut.

Pe final aș vrea să ne gândim cu toții la o ipostază imaginară care ne va ajuta să ne vedem mult mai realist decât până acum: să ne gândim cum ne-ar vedea oamenii pe noi dacă am fi filmați și urmăriți clipă de clipă? Cum am mai fi văzuți dacă toți oamenii ne-ar ști defectele și patimile de zi cu zi?

Eu mărturisesc că voi fi văzut înspre rău, nicidecum mai bine.

(Dan)