Iti respecti toti profesorii?

5

Cu totii am avut sau avem profesori care ba ne-au fost dragi, ba ne-au facut zile negre in scoala. Daca pe unii i-am indragit si chiar iubit datorita felului lor de a fi, putem marturisi cu sinceritate ca pe altii i-am desconsiderat sau chiar i-am umilit mai mult sau mai putin vizibil, datorita exigentei de care au dat dovada. Din aceste considerente voi aduce in discutie respectul fata de profesori asa cum ar trebui sa-l intelegem, caci respectul fata de o persoana nu este doar la vedere, ci mai ales in ascuns, si mai ales cand persoana cu pricina nu este de fata dar este adusa in discutie.

Multi dintre elevi si studenti au impresia ca respectul fata de profesor se rezuma doar la salutul politicos de inceput si de sfarsit de curs, si la comportamentul etic din timpul orelor de predare. Desi unii dintre noi nici macar atat nu reusesc sa faca, totusi cei mai multi dintre noi se multumesc cu aceasta atitudine sablon, fara a se gandi ca respectul presupune cu mult mai mult decat un comportament etic de suprafata. Astfel, dupa incheierea orelor de curs, se intampla chiar si ca cei mai eminenti dintre elevi/studenti sa-l barfeasca pe profesorul care i-a nemultumit cu ceva, „ceva” care de cele mai multe ori se materializeaza intr-o nota proasta sau un examen picat pe buna dreptate. Nu de putine ori, din cauza frustrarilor personale, unii dintre profesorii mai exigenti sunt catalogati drept „incuiati”, „comunisti”, „tampiti”, „prosti” sau in alte moduri mai rusinoase. In minutele de pauza dintre orele de curs, cand se aduna colegii sa-si impartaseasca parerile si trairile din timpul orelor de predare, se dezvaluie falsul respect pe care elevii/studentii il afiseaza fata de profesori.

Dar a-mi respecta profesorul, oricare ar fi el, inseamna in primul rand a nu gandi rau despre el asa cum nici eu nu-mi doresc ca altcineva sa gandeasca rau despre mine. A-m respecta profesorul inseamna a nu-l vorbi de rau asa cum nici mie nu mi-ar placea sa fiu vorbit de rau. A-mi respecta profesorul inseamna a-i respecta deciziile si exigenta pe care o manifesta, pentru ca eu nu am cunostintele si experienta pe care o are el si pe care vrea sa mi le transmita asa cum stie mai bine. Chiar daca nu-mi pot iubi un anumit profesor, pot macar sa-l respect, asa cum si eu mi-as dori sa fiu respectat de ceilalti oameni. Respectul afisat profesorilor doar fortati de conjunctura institutiei scolare, nu este un respect matur pentru ca nu este unul liber consimtit, ci unul fatarnic. Asadar cum pot avea pretentia sa fiu inteles si ajutat de un profesor exigent daca eu am un comportament fatarnic fata de acesta, comportament pe care eu insumi l-as detesta daca as fi profesor?

Daca aveti nemultumiri fata de anumiti profesori pe care ii denigrati in mintea voastra, sau ii blamati cu ceilalti colegi, ganditi-va cate nemultumiri justificate are profesorul fata de implicarea voastra in activitatea de studiu, ganditi-va ca si profesorului cel „rau” iar placea sa aiba elevi/studenti buni cu care sa poata discuta, cu care sa-si poata implini vocatia de dascal, si in care sa poata lasa o farama din cunostintele si experienta sa.

Desi ii vedem pe unii dintre profesori de neinduplecat sau iesiti din cale-afara de exigenti, e bine sa ne gandim ca si ei au fost candva elevi/studenti ca si noi, si din aceasta cauza au o imagine mult mai ampla despre relatia elev-profesor, stiind mai bine decat noi cauzele pentru care avem nemultumiri si care sunt limitele noastre.

Insa nu aceeasi viziune a lucrurilor o avem noi tinerii. Noi nu stim cat de greu este sa fii profesor pentru ca nu ne putem in pielea lui. Noua ne place sa ne indreptatim propria neputinta, atunci cand un profesor exigent incearca sa ne scoata din limitele noastre in care ne autocomplacem. Noi am dori ca profesorul sa se plieze pe cerintele si limitele noastre, in loc sa incercam sa ne pliem noi pe cerintele si limitele profesorilor, care sunt mai dezvoltate si mai ancorate in realitatea pe care o vom infrunta dupa ce vom termina studiile.

Va pot marturisi ca cei mai exigenti dintre profesorii pe care i-am avut, incepand cu diriginta de scoala generala, mi-au ajutat cel mai mult in viata. Desi i-am blamat nespus de mult pe acesti dascali deosebiti, totusi dupa treerea anilor mi-am dat seama ca acesti oameni mi-au facut mult bine, incercand sa scoata din mine tot ce era mai bun. Eu nu ii mai tin minte pe profesorii care au avut obiceiul sa ne treaca prin scoala ca „gasca prin apa”, ci doar pe aceea care mi-au facut zilele amare, doar pe aceea care m-au scos din propriile limite, doar pe aceea care m-au slefuit pentru viata, oricat de greu mi se parea aceasta slefuire la vremea aceea. Acestor profesori exigenti pe care nu i-am respectat cum se cuvine, le sunt astazi recunoscator si profund dator.

(Visited 67 times, 1 visits today)