Iubi-Te-voi, Doamne
Te iubesc, Doamne cu suflet de copil, pentru ca Tu esti Iubirea, Hristoase; Te privesc in icoanele in care esti si Tu copil in bratele Maicutei si vad cu adevarat, vad ceea ce inseamna viata, vad ce sens are calatoria pe valurile vietii si ce ramane in urma fiecaruia: doar iubirea. Stiu ca daca iubim asa cum ne-ai invatat Tu, din toata inima, din tot sufletul, cu toata puterea ne vom mantui, pentru ca Tu, Doamne, ai venit in lume pentru mantuirea lumii: ”Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat[…]”(Ioan,3,16).
Te-ai intrupat Doamne si ne-ai adus legea iubirii; ne-ai aratat ceea ce conteaza cu adevarat:”Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Luca 10,27), ”Iubiti pe vrajmasii vostri[…], faceti bine celor ce va urasc (Matei 5,44).
Tu ai spus Doamne:”Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia Ceruruilor!”; pentru ca sufletul nostru tanjeste dupa Tine, Hristoase, asa cum copilasul tanjeste dupa mama, la care stie ca va gasi mangaiere, iubire si tot ce are nevoie.
“In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” si chiar daca uneori valurile vietii ne mai lovesc cu putere, ne rastoarna barca si ne simtim pierduti, uitati, Tu esti mereu langa noi si Te bucuri de fiecare data cand ne ridicam, ca un tata ce se bucura de orice reusita a copilului sau, pentru ca dupa o incercare pasim inainte mai puternici. Nu e usoara lupta, nu e lipsit de maracini drumul, dar cu credinta si pastrand nadejdea vom reusi asa cum dreptul Simeon, care si-a pastrat atata timp nadejdea pana l-a vazut pe pruncul Iisus a zis ”Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca ochii mei vazura mantuirea Ta” (Luca 2,29-30).
Chiar daca mai uitam sa iubim, sa speram si ne lovim pe drum sa nu deznadajduim si asa cum ne invata un sfant al iubirii, Sfantul Serafim de Sarov sa strigam si noi: ”Auzi, Doamne, glasul robului Tau care Te cheama si arata-mi lumina Ta, mie, celui lipsit de lumina. Daruieste-mi harul Tau, caci nu am alta nadejde afara de Tine si nadajduiesc pururea numai in ajutorul si puterea Ta. Schimba, Doamne, plangerea mea intru bucurie, rupe sacul meu si incinge-ma cu veselie.”
(Monica)
Sorin M.
ianuarie 3, 2010 @ 11:07 pm
O, creşte-mi iubirea În inima mea,
Iisuse, Iisuse, mereu te-aş ruga!
Îmi umple cu harul pe care-l aştept
şi ochii, şi graiul, şi inima-n piept!
O, creşte-mi iubirea, Iisuse iubit,
să fiu de-a’ ei haruri deplin copleşit!
Revarsă-mi-o-n suflet cu val după val,
ca râul ce creşte de dă peste mal!
O, creşte-mi iubirea, iubite Iisus,
În starea şi-n locul În care m-ai pus!
Să-i port pretutindeni belşugul de har
şi-a ei revărsare să n-aibă hotar!
O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit,
chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit!
Să nu pot, Iisuse, trăi fără ea
– o, creşte-mi iubirea În inima mea!
de Traian Dorz
Cu această rugăciune în versuri am intrat în noul an…facă bunul Dumnezeu, ca iubirea fiecăruia dintre noi să crească…. Amin!
Doamne ajută-mă sa iubesc, pentru a nu risipi în zadar puterea iubirii….să nu sufere nimeni în jurul meu pentru că nu am ştiut să le dăruiesc iubirea.
Mulţumesc, Doamne, pentru Lumina Ta, fără de care n-aş fi ajuns această zi, să văd din nou chipul celor dragi………rămâi cu mine, dar în acelaş timp ajută-mă să rămân şi eu cu Tine.
Te iubesc Domne, ajută neiubirii mele!… Ajută-mă să pot dovedi asta prin trăirea mea de zi cu zi…Ajută-mă Doamne…te rog ! Sfinţeşte-mă ! Curăţeşte-mă ! Trece-mă prin încercări dacă numai aşa se poate pentru a mă face aur curat în mâinile Tale…şlefuieşte-mă…smereşte-mă…căci am atâta nevoie ! Nu mă lăsa să mă laud cu nimic, căci nu am nici un merit….fără ajutorul Tău, nimic nu aş fi putut face!
Îţi mulţumesc că mă porţi în carul Tau de biruinţă, că îmi umpli candela cu undelemnul binecuvântărilor Tale!…Ascultă rugăciunea mea dă-mi înţeleciune…!
„Doamne, să nu îmi dai ca zilele vieţii mele, cele puţine şi scurte, să se scurgă după zădărnicia şi deşertăciunea convingerilor lumeşti şi în nepăsare. Să nu mă laşi să îngrop talanţii pe care mi i-a încredinţat iubirea Ta, pe pământul uitării şi al lenei…”
Mulţumesc, Dumnezeule, că ai făcut să fie aşa….Tu ştii de ce, Tu ştii mai bine de ce am nevoie… iartă-ma dacă uneori nu înţeleg şi ridic ochii trişti spre cer, întrebându-Te: „De ce Doamene, de ce?”…Iarta-ma!…Mulţumesc!
Învaţă-mă Tată, învaţă-mă, în seara aceasta, secretul iubirii!