Iubirea adevarata este cea crestina, cea duhovniceasca
“…Toate le sufera , toate le crede , toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.” (Cap 13, Epistola I catre Corinteni – Sf Ap. Pavel)
Cu adevarat asa este, ce taina mare ne–a daruit noua Dumnezeu, Cel care este Iubire, ne-a inzestrat cu iubire. Ce frumusete, ce bucurie, cum spune si Sf Ap Pavel , in aceeasi epistola: ”si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” Cine oare n-a cunoscut iubirea? Sa simti cum tresalta inima in tine de bucurie si fericire.
Dumnezeu a lasat ca barbatul si femeia sa fie una, un trup, sa fie atrasi unul de altul, sa traiasca in buna convietuire si inimile lor sa fie pline de iubirea duhovniceasca, iubirea cea adevarata, adica Hristos sa salasluiasca in noi.
Lucrarea cea buna a lui Dumnezeu a lasat sa fim doi, sa traim in iubire si ascultare.
Nimic mai simplu am spune, da, daca am sti sa daruim, asa cum Dumnzeu ne-a daruit viata, tot asa trebuie sa ne daruim si noi iubire, unul altuia. Mantuitorul a spus: “ Mai fericit este de a da, decat de a lua.
Sf Ioan Gura de Aur spunea: “sa daruiesti altora pare lucru greu, iubirea insa il face usor. Sa iei de la ceilalti pare ceva placut, iubirea il face respingator.”
Tot sf Ioan Gura de Aur spune : „mania ofera o multumire salbatica, insa nu omului iubirii, fiindca el nu cunoaste mania. Daca semenul sau il necajeste nu se infurie, ci izbucneste in lacrimi, rugaminti si implorari…Pacea si odihna pe care le simt cei care plang pentru fiintele iubite n-o simt cei care rad.”
Astfel vedem cand cel drag noua ne greseste, induram, rabdam, suportam si plangem pentru ca il iubim, adica asta da jertfa. Suferinta pentru celalalt este calea spre mantuire :”Cei ce seamana in lacrami, in bucurie vor secera.” (Psalmul 125)
Ca sa vedem iubirea trebuie sa facem ascultare ca orbul cel din nastere, si sa avem credinta si nadejde in Dumnezeu, caci doar asa ni se vor deschide ochii duhovnicesti prin puterea Duhului Sfant.
Toata lucrarea iubirii trebuie sa fie binecuvantata de Dumnezeu, mijlocita de prezenta Mangaietorului, a Duhului Sfant , care se salasluieste in inimiile noastre, atunci cand suntem despatimiti, cand pazim poruncile, facand voia Domnului.
Parintele Arsenie Boca spunea: “ tu, pe cine ai adus la Iisus?…La Iisus n-ai pe nimeni de adus, poate ai de gand sa te aduci pe tine, ca pana nu te aduci pe tine nu poti sa aduci pe nimeni.”
In fiecare dintre noi se duce lupta intre cele doua firi, duhul iubirii de sine si duhul iubirii de aproape, al jertfirii pentru aproapele. Astfel trebuie sa avem constinta lui Dumnezeu, sa simtim, sa traim prezenta Lui in viata noastra, Cel care este pretutindeni, sa ne indreptam privirea la Tatal Nostru.
Atunci cand si barbatul si femeia il gasesc pe Hristos, cand Hristos a inviat in inimiile fiecaruia dintre noi, Domnul lucreaza in mod tainic in fiecare, conlucreaza impreuna cu omul si totul este binecuvantat de la Cel care ne da toate : “Ale Tale dintru ale Tale”.
Iubirea este atat de frumoasa, ne urmareste peste tot, dar de multe ori n-o bagam in seama. Asa se face ca Iisus ne urmareste peste tot, dar noi il ignoram si il neglijam.
Spune frumos Sf Ioan Gura de Aur :” Poate ca ma veti intreba : Nu oricare iubire, fie ea si abstracta, aduce bucurie? Nu. Doar iubirea adevarata aduce bucurie curata si sanatoasa. Si iubirea adevarata nu este cea lumeasca, cea josnica, care are in ea rautate si viciu, ci cea crestina, cea duhovniceasca, cea pe care ne-o cere Sf Ap. Pavel, cea care urmareste interesul aproapelui. Aceasta iubire o avea Apostolul, care spunea : Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se poticneste si eu sa nu ard?”(II Corinteni).
Asa, prin iubire sa ne asumam neputintele aproapelui nostru si Dumnezeu ne va lega ranile si ne va intari slabiciunile noastre.
De aceea trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa avem inimiile curatite de patimi si rautati, iar cu credinta si sinceritate, blagoslovenia Domnului va veni peste cei doi, barbat si femeie.
(George)
RDF
mai 18, 2010 @ 1:22 pm
Sa nu uitam ca tot Sfantul Apoostol Pavel ne indeamna sa ne ingaduim unul altuia prin iubire…La fel ca alte virtuti, iubirea ppoate lua mai multe forme…Dar, in progresul duhovnicesc, sufletul nostru este cel care se indreapta spre iubirea lui Dumnezeu, dragostea fiin o virtute teologica superioara credintei si nadejdii, intruchipata intr-o fecioara in mantie alba, cu un buchet de flori in mana…Ce casta imagine!
Drept aceea, si dragostea dintre doi oameni trebuie sa duca omul la sentimente inalte…caci dragostea e un lucru fragil…care se sfarma daca o atingi cu indemnuri grabite!!!
Adriana
mai 18, 2010 @ 9:24 pm
minunat!
Isabela
mai 18, 2010 @ 10:07 pm
Intr-adevar minunat! Este minunat cand dintr-o prietenie nu facem parte doar doua persoane, este minunat cand este si Dumnezeu.
omp
mai 20, 2010 @ 1:54 pm
„Ca sa vedem iubirea trebuie sa facem ascultare ca orbul cel din nastere, si sa avem credinta si nadejde in Dumnezeu, caci doar asa ni se vor deschide ochii duhovnicesti prin puterea Duhului Sfant.” Impresionant!!!
Ioana
iulie 9, 2010 @ 8:37 am
Ma scuzati ca postez aici si va rapesc din timp dar de cateva zile am o problema care nu imi da pace.Acum 2 zile am intrat pe un site ortodox si acolo se spunea ca barbatul este capul femeii.De ce?Din moment ce este asa automat femeia este condusa de barbat,care oricum dupa ce isi intra in drepturile de sot nu mai este acel om bun de la inceput.De ce a creat Dumnezeu servitor(femeia)si stapan(barbatul)?Eu pana acum am mers pe egalitate dar vad ca Dumnezeu a pus femeia ultima cea mai de jos.Sunt de acord cu faptul ca trebuie sa ascultam de Dumnezeu,de preot dar si de barbat?El nu are pacate?Se crede el sfant de trebuie sa-l respecte toate femeile?Sa fin seriosi,sunt barbati care pacatuiesc mai mult de cat femeia lor,dar totusi de ce tot el este la conducere?Tot o femeie il naste,o femeie are grija de el,o femeie il hraneste de prima data,o femeie il invata sa vorbeasca si sa faca tot ceea ce stie si tot ea mai apoi sa fie sub presul lui?E corect?De ce a facut Dumnezeu asa?Si mai este ceva…de ce femeia este obligata sa isi asculte barbatul fara sa se opuna in timp ce barbatul are drepturi depline?Nu e si femeia tot om sau e doar o servitoare trimisa de Dumnezeu pentru a servi barbatii?(cand am auzit de lucrurile astea chiar asa m-am simtit).Eu sunt de acord ca atunci cand ma voi casatori sa ii fiu fidela sotului,sa il respect si sa il iubesc dar imi place sa fac asta din alegere proprie si din iubire pentru el nu ca imi impune ceva biserica pentru ca altfel nu mai sunt credincioasa.Dar una e sa fiu fidela cuiva si sa il respect(cu conditia sa fie la fel si din partea lui),sa ma consult cu el si el cu mine,sa ne povestim orice si sa mergem impreuna la biserica si alta e sa stau dupa ordinele lui sau sa-i cer sfaturi doar lui in timp ce el mie deloc si astfel sa se instaleze o lipsa de comunicare si mie sa-mi aduca doar lacrimi.Ce motiv mai am eu sa urmez o facultate si sa ma realizez in viata daca oricum tot condusa de barbat voi fi?Cum voi putea eu ca medic sa ma afisez cu demnitate in fata pacientilor si sa le cer sa aiba incredere in mine cand eu acasa nu voi avea niciun drept,nimic(in afara de cratita si matura)?Daca e asa sa fiu condusa de sot mai bine ma las de scoala ca tot aia e.Si dupa exprimarea ca barbatul e capul femeii inseamna ca eu ca fata sunt proasta.De ce a facut Dumnezeu femeia proasta?De ce din moment ce eu am fost la olimpiata da info si ma pricep la materiile de real sa fiu considerata tot proasta ca si cum nu as fi trecut deloc prin scoala si sa ma las ghidata de un om care poate e mai pacatos decat mine?Nu zic ca eu nu as avea pacate,dar nici barbatul nu e perfect si cel mai bine ar fi sa mergem impreuna la biserica sa ne rugam la Dumnezeu decat sa exista in familie ierarhii care mie numai fericire nu o sa-mi aduca.Asa cum am mai spus sa-i fiu fidela sotului pentru ca il iubesc si din daruire pentru el dar cu conditia sa ma lase pe mine sa aleg si sa fie acelasi lucru din partea lui.Cum voi putea eu sa am un cuvant de spus in fata pacientilor,sa am incredere in mine sa invat si mai apoi sa le dau un diagnostic daca in familie nu voi putea spune nimic(ca oricum sotul va lua decizia si ce spun eu oricum nu are valoare atunci voi tacea si tot ceea ce simt voi tine in mine)?Credeti ca se poate si altfel?Va rog mult daca puteti sa-mi raspundeti ca am plans azi noapte ca nu suport ideea ca Dumnezeu m-a facut sluga la barbat si parintii mei au stat atat sa ma invete si gospodarie si carte doar ca sa ajung robotelul cuiva.
Saurian
iulie 9, 2010 @ 9:14 am
Exagerezi în ceea ce spui. Aşteaptă să iubeşti pe cineva şi după aceea mai discutăm. Orice discuţii sunt de prisos deoarece vor consta din orgolii proprii şi atacuri dintre sexe. Asta s-a întâmplat de când mă ştiu eu pe acest site. Pe scurt ( să nu spui că fac pe atotcunoscătorul şi nu spun nimic ) chestia ar fi următoarea: tu trebuie să asculţi de bărbat dar doar dacă el face ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică. Uită-te câte a făcut Hristos pentru Biserică şi cum îi poartă de grijă şi spune-mi dacă nu ai face cu cea mai mare bucurie ascultare oarbă de un astfel de soţ. Acum dacă soţul nu devine un Hristos pentru Biserica din familia lui e logic că nici tu nu trebuie să asculţi orbeşte ci să asculţi în primul rând de Hristos. Ţi-aş mai recomanda o carte: „Scrisorile Caterinei” ( sper că n-am încurcat titlul ). Acolo apare şi despre anumite certuri fără rost ce apar cel puţin la început între soţi ( certuri izvorâte din obişnuinţa modului de viaţă a fiecăruia precum şi certuri provenite din orgolii proprii ).
Ioana
iulie 9, 2010 @ 9:26 am
Nu e vorba de cearta sau orgoliu,ci ca nu stiu cum sa fac sa ma accept subalterna,de aseara tot imi vine sa plang.Eu stiam pana acum ca intr-o casatorie totul trebuie sa fie de comun acord si ca amandoi au aceleasi drepturi,aceleasi obligatii,deciziile se iau impreuna nu doar de unul,nu am de ce sa fiu bucuroasa daca eu in fata lui nu sunt nimic,nu stiam ca asa incurajeaza ortodoxia.E posibil sa nu am experienta ca nu am avut iubit pana acum dar daca e asa nici nu vreau sa am.Eu sunt de acord sa ascult de el,dar si el de mine…nu sa conduca nici el dar nici eu…
Saurian
iulie 9, 2010 @ 10:55 am
Ioana, doar gândeşte-te puţin. Ce înseamnă un soţ ( ortodox şi trăitor )? Un om care te iubeşte, care vrea mai mult ca orice să ajungi la fericirea lui Hristos. În momentul în care ai un astfel de om lângă tine nu ai face ascultare de el? Priveşte viaţa de familie în felul următor: soţul e generalul iar soţia e căpitanul ( sau care grad e imediat după general ) şi copiii sunt armata. Acum fiind general teoretic soţul e mai sporit decât soţia. Când ia o decizie generalul se sfătuieşte cu căpitanul dar el are ultimul cuvânt deoarece are funcţia mai mare ca urmare a experienţei mai mari decât a căpitanului. Acum dacă se nimeresc cazuri în care căpitanul e mai experimentat şi sporit decât generalul iar generalul e sincer cu el însuşi şi vrea să nu-şi piardă armata atunci va asculta de sfaturile căpitanului. Şi mai este cazul când amândoi sunt sinceri în ceea ce fac şi tot timpul se sfătuiesc în orice decizie iar în momentul când amândoi sunt foarte decişi că ceea ce fac e bine şi niciunul nu e mai experimentat se înţelege că subalternul va asculta de general măcar pentru funcţia lui. Gândeşte-te acum la ideea în care generalul nu prea e experimentat în acest război duhovnicesc şi nici căpitanul şi fiecare se crede mai deştept. Ce se întâmplă în acest caz cu armata? E terminată. Pe scurt, în momentul în care îl iubeşti pe cel de lângă tine şi el te iubeşte nu vor mai exista aceste probleme gen care e capul în familie. Asta apare acolo unde e dragoste superficială şi orgolii. De asta îţi spun să aştepţi când găseşti pe bărbatul ales de Hristos pentru tine.
Saurian
iulie 9, 2010 @ 10:57 am
P.S.: Aş vrea să mai adaug o chestie ce mi-a spus o fată care nu se lasă uşor condus de alţii. Îmi spunea ceva de genul: dacă vrei să fii bărbat şi capul în familie atunci să fii mai sporit ca mine în Hristos. Îţi recomand şi „Cartea nunţii”.
Monica
iulie 9, 2010 @ 11:11 am
Buna,
Ioana, nu privi ceea ce urmeaza sa scriu ca pe un sfat. E o simpla recomandare. Saurian – mai sus – are partial dreptate: mai curand, asteapta sa traiesti anumite experiente, ca sa incepi sa-ti faci griji in legatura cu ele. Fiecare varsta si etapa – cu grijile ei.
Eu sunt casatorita. Sunt o fire independenta si am multa initiativa. Cu toate astea, ma consider ortodoxa practicanta. Nu as spune ca Biserica incurajeaza supunerea lipsita de justificare, ci as spune ca multi asta au inteles. Tu nu te lua dupa curent. In mod cert, iti vei alege un sot pe „masura” ta, relatiile le vei dezvolta in ritmul tau, nimeni nu are dreptul sa iti impuna absolut nimic.
Biserica e a lui Dumnezeu, Dumnezeu te-a creat si te vrea isteata si puternica, in niciun caz nu putem concepe sau accepta ideea unui Dumnezeu care a creat fiinte, pentru a le umili. Taina iubirii dintre doi oameni, sfintita prin Casatorie, nu anuleaza niciuna dintre personalitatile care i se fac partase, ci o ajuta sa se desavarseasca.
Te asigur ca daca tu vei crede cu tarie ca meriti mai mult, Dumnezeu nu te va dezamagi. Iti recomand sa citesti orice carte a lui Nicolae Steinhardt.
Multumesc,
Monica
omp
iulie 9, 2010 @ 11:18 am
@Ioana, Hristos a zis (si demonstrat faptic) ca cel care slujeste tuturor e mai mare ca toti… deci [b]notiunea de „a sluji altuia” ar trebui inteleasa ca pe o favoare ce i se face celui care slujeste[/b]… [b]Barbatul e „capul” femeii dupa cum Hristos e Capul Bisericii [/b](trebuie analizat – deci – in context)… Ti se pare cumva ca Hristos impune ceva cuiva, ca e tiranic, ca nu ne iubeste suficient, ca nu ne ajuta – oferindu-ne tot ce avem nevoie spre mantuire, ca nu doreste sa fim permanent in comuniune cu EL si cu semenii, ca nu ne ofera permanent mangaierea harului divin (prin Sfintele Taine) etc etc ? Tot ce avem noi de facut, ca si membrii ai Bisericii (Trup hristic) e sa ascultam de invataturile Domnului, sa credem cu tarie in EL si – mai ales – sa punem in practica invataturile Sale (care au ca principiu de baza IUBIREA!)… Daca faci toate acestea, rugandu-te Domnului sa-ti dea un sot spre mantuirea amandurora, n-ar trebui sa te mai indoiesti de ceva, ci – cu nadejde – sa mergeti impreuna pe calea cea buna… Desigur ca mai exista si varianta calugariei albe ( daca tot vei fi medic – dedicandu-te total celor ale caror vieti le vei salva…) sau varianta monahala (dar pentru asta iti trebuie o chemare speciala!), dar totul sub ascultarea Duhovnicului…
PS – Cuvantul lui Dumnezeu poate sminti, fiind inteles invers, daca nu apelam la analiza contextuala si – mai ales, daca ar fi posibil – la ajutorul interpretarilor Sfintilor Parinti (Admin sau cei care au mai la indemana interpretarile Sfintilor Parinti, ne-ar putea ajuta in acest sens!!!)
Saurian
iulie 9, 2010 @ 1:17 pm
Mă gândesc şi la călugări. Unii din ei fac ascultare până la moarte. Asta înseamnă că ei sunt proşti şi că sunt umiliţi? Din afară poate părea aşa dar ce trăiesc aceşti oameni ( mă refer care chiar trăiesc ascultarea ) puţini oameni ar putea să înţeleagă. Şi mă refer când spun asta la universul lor şi adâncimea gândirii şi a trăirii lor. Ei deja trăiesc cu Hristos şi Maica Domnului şi Sfinţii, trăiesc în lumina necreată şi în har, trăiesc lucruri pe care noi nici nu le putem concepe. Cel mai bun exemplu e cel al nebunilor pentru Hristos. Erau dispreţuiţi de toţi dar nu ştiu câţi oameni în istoria lumii ajunseră la măsura harului şi descoperirilor ce le primeau de la Hristos ( şi pe care multe nu le-au spus nimănui ). Şi să luăm şi cazurile femeilor care au fost nişte cârpe în faţa soţului dar care trăiau credinţa. Au ajuns la harisma facerii de minuni iar unele s-au învrednicit să aibă moaşte după moarte. Iar în viaţa lor nimeni nu le băga în seamă. Aşa că Ioana, nu-ţi face griji că Hristos ce e al tău a pus deoparte. 🙂
Saurian
iulie 9, 2010 @ 1:19 pm
P.S.: Scuzele mele, admin, că iarăşi scriu 2 mesaje. Dar aceste lucruri ( de care vorbeam mai sus cu femei care s-au lăsat călcate în picioare şi cu nebunii pentru Hristos ) sunt conştient că nu sunt la măsura fiecăruia. Totuşi Hristos ne vede neputinţa şi ne dăruieşte/ni se dăruieşte la măsura fiecăruia.
g
iulie 9, 2010 @ 1:33 pm
Barbatul capul femeii, iar femeia INIMA!!!!!
Doamne ajuta! Eu nu am cunoscut iubirea, dragostea…Cele trei virtuti: Credinta, Nadejdea si DRAGOSTEA sunt in aceasta ordine…eu nici macar Credinta nu am..asa incat sa mut si muntii, Nadejdea mi e straina…deci nu ajung sa vorbesc despre Dragoste… Sunt depasita de starea mea jalnica….am obosit sa tot spun asta pt ca nu intereseaza pe nimeni..cum s-ar zice: ma priveste. Dar e de asteptat orice mai rau… 🙁
Ioana
iulie 9, 2010 @ 6:11 pm
Eu nu vreau sa fiu dupa barbat,eu vreau sa ama aceleasi drepturi,obligatii si demnitate ca si el in fata celorlalti(oricum in ziua de azi nu se poate pune problema ca sotul sa lucreze si eu sa fiu casnica pentru ca acum si femeile si barbatii lucreaza impreuna deci nu e doar o obligatie a lui).El e fara de pacat?El are experienta mai multa ca mine?Nu cred,atunci de ce sa ascult de el cand as putea doar sa ma sfatuiesc cu el si apoi sa luam o decizie comuna deci nici a mea nici a lui,ci COMUNA.Nu vreau sa conduc,nu am fite din astea dar nici el nu vreau sa aiba.Cu calugarii e altceva,ei asculta de Dumnezeu nu de un om.Si asa vreau si eu,sa nu fiu obligata sa ascult de un om,ci doar de Dumnezeu.Sunt destul de tanara nu vreau sa interpretati ceea ce zic eu ca pe o mandrie sau orgoliu dar vreau sa ma lamuresc cu ceva ce de aseara tot m-a facut sa plang.De ce sa fie barbatul mai experiemntat ca mine?Din moment ce si pentru el voi fi prima femeie(sper)si el pentru mine primul,de unde sa fie experienta de viata?Daca va fi un sot experimentat asta nu inseamna ca este pacatos si anume desfranat?Imi cer scuze daca deranjez…[b]imi este foarte teama[/b] imi vine sa ma las si de invatat sincer….daca voi ajunge condusa de un barbat?Eu vreau la mine armonie si intelegere.[b]Saurian[/b]…daca ar fi asa cum ai zis tu eu sa fiu cu un grad mai mic decat el,eu cred ca din cauza faptului ca el are autoritate mai mare ca mine as prinde teama fata de el si m-asi inchide in mine fara sa indraznesc sa ii mai ofer un sfat,o sugestie ca oricum tot el ia decizia nu?Deci poate si fara mine,il las pe el sa faca ce vrea cu casa in timp ce eu ma duc intr-o camera si plang doar ca sa-i fac lui placerea sa-si arate autoritatea.Bun nu are decat sa fie mai destept ca mine,atunci eu nu mai am cum sa fiu demna in fata altora,sa am facultate daca la mine in casa voi fi la ordinele lui.Nu ma pot obisnui cu ideea ca Dumnezeu a creat subalterni intre oameni,nu poate fi asa de dur Dumnezeu,El care e numai iubire 🙁 ….Nu sunt mandra,daca ar fi nevoie sa-mi ajut familia as putea lucra si ca femeie de serviciu si chiar nu consider asta injosire ca oricum e o meserie ca toate altele si e cinstita,dar sa fiu condusa la mine in familie,unde trebuie sa fiu in armonie cu sotul si sa am un sprijin in el,sa-mi un partener de viata egal,nu superior ca ma inchid fata de el,e cu totul altceva.E vorba de cum ma simt eu….nu pot exprima asta aici.Eu inteleg ca am anumite indatoriri casnica ca femeie dar si el are ca barbat(si nu doar cu gura si cu sfaturile si ordinele)si mi le indeplinesc,le stiu,stiu sa calc,sa fac curat etc dar si el sa ma ajute asa cum il voi ajuta si eu la treburile lui.Cand eu nu-l voi ajuta atunci nici el sa nu ma ajute pe mine.
Si parintii mei m-au vazut azi suparata si cand le-am zis ce am mama mi-a spus ca sa nu-mi fac griji ca cu toate ca barbatul e capul,femeia e gatul si il poate suci cum vrea ea.DAR EU NU VREAU ASA!Nu vreau ca eu sa-mi prostesc barbatul dupa cum vreau eu si nici eu sa iau deciziile de nebuna,nu vreau sa fiu superioara lui,ci impreuna sa luotam,impreuna sa luam decizii,impreuna sa mergem la Biserica…aici m-am simtit deranjata pentru ca biserica considera pacat asta si te poti mantui doar daca te lasi condusa(asa mi-a zis o persoana)ca asa a lasat Dumnezeu.Dar eu cred ca pot fi credincioasa si daca voi fi egala cu sotul meu,nu?
Saurian
iulie 9, 2010 @ 7:05 pm
Ioana, câţi ani ai? Vezi tu, înainte să mă apropii de o fată ( sunt o persoană foarte timidă ) îmi puneam tot felul de gânduri negre în faţă ( de genul că trebuie să fiu tare şi cu toate calităţile că altfel cea de lângă mine mă va dispreţui ). În momentul în care m-am îndrăgostit şi m-am apropiat de cineva am înţeles cum e dragostea şi anume când eşti cu cineva pe care-l iubeşti toate aceste lucruri dispar. Nu îţi mai strica nervii pe problema asta. Ai răbdare să te căsătoreşti şi vei vedea. Orice om în momentul în care iubeşte e ca un mieluşel cu persoana iubită şi o ascultă în tot. Aşa că nu-ţi fă griji. Sunt foarte sigur că tu îţi imaginezi în căpuţul tău o prostie aşa că nu băga în seamă. Asta e de la vrăjmaş. Veţi lua decizii împreună şi nici un soţ nu te va trata ca pe o slugă ( exceptând cazul în care îţi alegi tu un astfel de soţ ). În fine, nu te mai gândi la asta şi apucă-te la învăţat şi tot. Încearcă să faci şi asta: vorbeşte-I lui Hristos despre problema asta şi ascultă-L ce-ţi va răspunde. Sincer, te îngrijorezi prea multe pentru nimic iar când vei întâlni alesul îţi vei aminti de momentul ăsta şi te vei mira cum puteai să ai astfel de prostii în cap. 😀
Ioana
iulie 9, 2010 @ 7:19 pm
Am aproape 18 ani.Eu vad dragostea asa cum am zis intr-o alta rubrica de aici in seara asta,cu dragostea,daca vrei uita-te ca tot numele meu il am la post(dragostea sufleteasca in care cei doi sunt unul si acelasi ca apa cu cerneala).E posibil sa-mi fac griji prea multe dar m-a deranjat felul cum s-a exprimat o persoana dintre conustintele mele in legatura cu inferioritatea femeii.Eu pana acum mereu am mers pe egalitate si acum pentru prima data a fost chestia asta sa ma simt inferioara.Intelege-ma ca imi este teama daca sunt ortodoxa ca inseamna sa fiu la comanda cuiva.Imi este teama sa-mi aleg un prieten ortodox asa cum vroiam pentru ca voi ajunge sublaterna lui.Cand am postat de dimineata ce am scris deja plangeam.Ce motive as avea eu sa invat?Pana acum am invatat…dar oricat as invata in fata lui Dumnezeu tot inferioara voi fi si tot un barbat va gandi in locul meu…
Dan
iulie 9, 2010 @ 7:26 pm
Ioana, Ioana…tare te mai necajesti singura. De ce nu ai tu incredere in Hristos si in Biserica Sa? De ce iti faci rani sufletesti degeaba?
Saurian, s-a straduit sa te faca sa intelegi cat de cat niste aspecte ale neintelegerii tale, dar cred ca nu este suficient daca tu nu vei face efortul de a lasa falsa imagine pe care ti-ai format-o despre ce ar trebui sa insemne ascultarea de barbat.
Citeste cartea pe care ti-a recomandato Saurian: „Scrisori Caterinei” si vei intelege mai multe despre nelamuririle tale.
Tu ai rupt „ascultarea de barbat” din cotextul (din intregul) in care a fost asezata, si de aceea acum te-ai intristat amarnic cu o imagine atat de urata: barbatul sef, femeia subaltern, sau barbatul stapan-femeia sclav. Biserica nu invata asa ceva. Nici pe departe. Omp ti-a arata mai sus contextul. Apoi vezi ce zic si sfintii despre acest subiect. (Ex: Sfantul Ioan Gura de Aur)
Curaj.
Ioana
iulie 9, 2010 @ 7:50 pm
Dan,e posibil sa fi fost mai suparata in seara asta si sa nu fi inteles eu bine totul dar totusi…daca femeia e egala cu barbatul atunci de ce el o conduce?De ce nu spune Dumnezeu ca barbatul si femeia sunt intemeietorii familiei si sunt egali si spune ca barbatul e capul si femeia sa-l asculte?Eu asta nu inteleg,am citit ce mi s-a scris mai sus dar tot aia e.De ce Dumnezeu care e numai iubire dupa cum se zice…a creat ierarhii si de ce e pacat sa vreau egalitate?Cum sa nu ma consum daca stiu ca nu sunt nimic nici pt Dumnezeu?Eu nu vreau sa ascult,eu vreau egalitate!Le multumesc celor care au incercat sa-mi explice ceva…sper sa inteleg,ma voi gandi si in noaptea asta la lucrurile astea si poate le voi intelege sau poate ma voi obisnui cu ideea…
omp
iulie 9, 2010 @ 8:05 pm
Ioana,
si Eva a vrut egalitate (chiar cu Dumnezeu), si nu a vrut sa asculte…
PS – faptul ca esti recunoscatoare celor care au vrut sa-ti explice ceva si faptul ca noaptea aceasta – speram ca – va fi un sfetnic bun pentru tine… e un inceput pozitiv pentru tine!
Doamne, ajuta!
Saurian
iulie 9, 2010 @ 8:23 pm
Hai să încerc să îţi explic altfel. Chiar dacă sufleteşte femeia ar fi la fel ca bărbatul trupeşte nu e la fel. Din păcate societatea asta ne-a băgat în cap o imagine destul de distorsionată despre femeie şi bărbat. Femeia e femeie aşa că nu poţi să ceri de la femeie ceea ce ceri la bărbat. Nu e vorba că unul e superior şi altul e inferior ci de darurile şi responsabilităţile date fiecăruia. Sfinţii Părinţi spuneau că atunci când femeia va ajunge să se îmbrace ca bărbatul şi bărbatul ca femeia e semn că vine sfârşitul. Părerea mea e că nu e vorba doar de purtarea pantalonilor sau a hainelor bărbăteşti de către femei ( nu cred că e sfârşit de lume că o femeie se îmbracă cu haine cu care s-ar îmbrăca un bărbat ) ci lucrurile ar trebui pătrunse mai adânc. Sfinţii Părinţi vorbeau de pericolul feminizării bărbatului şi a masculinizării femeii. Dumnezeu a creat pe femeie aşa cum a creat-o şi i-a dat unele atribute pe care nu le are bărbatul. În acelaşi timp bărbatul are unele atribute pe care nu le are femeia. Bărbatul în mod normal ( bineînţeles că în societatea noastră anormală nu mai există decât foarte rar normalitate ) e dotat cu o anumită tărie de caracter, cu trecerea lumii înconjurătoare în primul rând prin minte. De asta el la început se ocupa cu aducerea hranei în casă şi cu conducerea familiei. Pe când femeia are de la Dumnezeu o sensibilitate mai mare ca bărbatul şi în general vedem că copiii sunt mai apropiaţi de mamă. Mama avea rostul să se ocupe de gospodăria casei şi de copii. Din păcate lumea a fost stricată de francmasoni ( uitaţi-vă la Aaron Russo care explică apariţia mişcărilor feministe ). Nu spun că înainte lumea era perfectă. Înainte cei necredincioşi ( că doar dracu nu e de azi ) le tratau pe femei ca pe nişte sclave şi le dispreţuiau. Dar oricum lumea a ajuns cu capul în jos. Femeia nu mai e femeie şi familia mai nou nu e alcătuită din bărbat şi femeie. În ziua de azi s-a băgat în societate un anume dispreţ pe femeia care creşte copilul ( femeia la cratiţă ) de parcă e aşa uşor să creşti un copil. Chiar e uşor dacă-l uiţi în faţa TV-ului sau a calculatorului. Dar Hristos ne-a chemat să creştem sfinţi. Şi cum facem asta dacă nu este cineva care să se ocupe neîncetat de copii. Şi oare de ce între mamă şi copil apare o apropiere ce nu apare între tată şi copil? Nu e oare un semn clar despre rostul femeii? Ştiu că poate vorbesc acum ca un misogin dar încearcă să redescoperi frumuseţea pe care o ai în tine ca femeie. Trebuie să înţelegi că noi suntem fiinţe atât sufleteşti cât şi trupeşti. E o erezie să dispreţuieşti trupul şi să nu ţii cont de el. Dacă lumea de azi este atât de antihristică încât nu se mai poate trăi din munca doar a tatălui asta nu înseamnă că e ok. Bineînţeles că se vor face pogorăminte şi cu împărţirea lucrului de acasă dar asta e ca un pogorământ. Nu mai spun nimic deoarece cred că deja par poate cam misogin.
Phoenix
iulie 9, 2010 @ 10:32 pm
pentru surioara noastra Ioana: Stiu exact prin ce treci. Cand am gustat cate un pic din ale ortodoxiei si bineinteles, am citit ce ai citit si tu, m-a terifiat gandul ca eu, desi fac un masterat la Cibernetica (apropo de informatica), ar trebui sa ascult orbeste, supusa unui barbat care poate nu are dotarea mea intelectuala sau intuitia mea sau care pur si simplu nu are nici un drept asupra mea.
Dar lucrurile nu stau chiar asa.. te rog citeste ce ne spune parintele Arsenie Papacioc si te vei lamuri mai bine. El spune cat de importanta este femeia si ca supunerea ei este o supunere de stapana.
„- Părinte, astăzi se întelege din ce în ce mai putin rostul bărbatului si al femeii în căsnicie. Puteti să ne spuneti care este rostul lor în viata de familie?
– Adevărul este că nu sunt de părere cu cuvântul acesta „astăzi”. Bărbatul si femeia sunt aceeasi cu cei pe care i-a creat Dumnezeu la început, cu un scop bine definit.
S-a făcut o constatare: întrucât femeia a fost roabă mii de ani, si cu ocazia Edictului de la Milan, Sfântul Constantin cel Mare a dat libertate si femeii, ca să nu mai fie omorâtă fără judecată – s-a transmis atavic, adică a trecut peste veacuri teama femeii de bărbat, si a rămas femeia cu spaimele acestea atavic transmise. Nu este permis acest lucru.
Femeia înseamnă „împărăteasă dăruitoare”. Femeia, dacă zici că-i slabă, totusi, din momentul în care te-ai angajat să te numesti sot, nu te poti numi sot, decât lângă o sotie. Trebuie să o pui pe tron, cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă.
Femeia este extraordinară în creatia lui Dumnezeu! Dati-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 15). Si s-a schimbat destinul întregii omeniri, si chiar al lui Dumnezeu în lume.
Maica Domnului este o femeie care a deschis portile fericirii, libertătii si vesniciei în lume.
Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: „Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea! Deci, femeia joacă un rol primordial în ceea ce priveste creatia lui Dumnezeu, bărbat si femeie.
Putem noi, oare, să desprindem o Taină atât de importantă de cuvintele Mântuitorului: Fără de Mine nu puteti face nimic! Acestea sunt cuvinte dumnezeiesti, si tot ce a spus Hristos este adevărat.
Lumea crestină, dacă ar fi atentă numai la aceste cuvinte, ar fi mult mai controlată si s-ar descoperi mai repede ori valorile, ori defectele. Pentru că El este Vita si noi suntem mlăditele. Poate mlădita să rodească ceva fără vită?
Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, desi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei, că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeasi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o iubeste, nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci, trebuie să o iubească cu orice chip.
În căsnicie se intră prin foarte multe transformări si lucruri neprevăzute, datorită marilor intimităti: nastere de copii, care nu se face numai citind cum se face, ci se naste în modul cel mai normal de către toate femeile, fie împărăteasă, fie femeie de rând.
Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, cuvântul femeie înseamnă „împărăteasă dăruitoare”, si dăruirea este toată Scriptura.
– Dar putem identifica, în viata de familie, un rost diferit al femeii de al bărbatului, si al bărbatului de al femeii?
– În ce priveste idealurile, nu. Dar în ceea ce priveste preocupările, fiecare are îndeletnicirea lui.”
Phoenix
iulie 9, 2010 @ 11:34 pm
….. acum daca stam sa ne gandim la acest discutie cu parintele, ne dam seama ca, daca barbatul [b]isi iubeste cu orice chip femeia[/b] si [b]o pune pe tron cu orice chip[/b], normal ca se va darui ei asa cum HRISTOS S-a daruit Biericii, S-a sacrificat pentru ea… Normal ca barbatul tau va trebui sa te puna pe tine inaintea lui, dar si tu esti datoare cu acelasi lucru
Acum, trebuie de asemenea sa intelegi ca femeia este roaba Domnului, nu a barbatului… Sa-ti dea Dumnezeu linistea si pacea sufleteasca de care ai nevoie!
Cu drag, Roxana Andreea
Ioana
iulie 10, 2010 @ 2:22 pm
[b]Phoenix[/b]…iti multumesc pentru raspuns,mi-a fost cel mai folositor.Bineinteles ca am inteles cate ceva ce mi-au raspuns si ceilalti si le multumesc si lor pentru explicatii si pentru timpul acordat,chiar daca s-au contrazis putin in postari,fiecare mi-a fost folosiutor in felul sau.Comentariul tau mi-a dat incredere in mine si m-a emotionat putin.
[b]Saurian[/b]….ceea ce ai zis tu se potrivea acum mult timp cand femeia nu avea draptul ca educatie si doar barbatul invata in timp ce femeia statea in casa si ceea ce stia din treburile gospodaresti,stia din mama in fiica sau principiile pe care le avea erau dictate de barbat care o invata in mod normal ce ii convenea lui.Acum si femeia invata si poate unele sunt mai destepte decat baietii(vad si eu la mine in clasa ca baietii se iau cu alte chestii si uita de scoala).Bineinteles ca nu pot generaliza sunt si fete destepte,si fete fitoase si proaste asa cum nici baietii nu sunt toti inteligenti.Acum femeia are aceeasi pregatire intelectuala ca si barbatul si nu se poate pune problema ca doar el are cap iar femeia sa fie folosita doar pentru rolul ei biologic.Eu de firea mea nu sunt prea feminista adica ma imbrac ca o fata,am parul lung dar in schimb nu-mi plac fardurile,pozele,diminutivele,florile cumparate aiurea si tot felul de feminitati fitoase din astea.Ei bine,acelasi lucru il cer si de la barbat,sa nu aiba prostii de mare domn in fata mea ca pana la urma si el va avea nevoie de afectiune asa cum si eu am nevoie si el are punctele lui slabe asa cum si fata are.Aseara mi se facuse frica de barbatul crestin pentru ca el nu are inima,nu il impresioneaza nimic,sentimentele lui sunt impietrite(lucru ce reiese din faptul ca are nevoie de o femeie ca sa aiba inima) si ca femeia crestina e proasta(lucru ce reiese din faptul ca are nevoie de un barbat ca sa aiba cap).Nici acum nu mi-a trecut complet…decat sa ma casatoresc cu un barbat crestin care sa ma considere parte din echipajul lui si pe mine si pe copii(copii sunt egali cu parintii…pe mine mereu parintii m-au considerat egala cu ei si ii respect mai mult decat daca mi-ar fi aratat doar autoritate,ceea ce m-ar fi facut sa-mi fie frica de ei,lucru valabil si pentru barbat),decat sa stau cu teama fata de barbat ca trebuie mereu sa-i cer permisiunea,sa-i indeplinesc toate ordinele fata sa zic nimic,sa-mi fie teama de deciziile lui si sa nu am dreptul la cuvant in casa….mai bine ori singura si infiez un copil ori cu un barbat necredincios dar cel putin sa ma simt respectata sau pot alege si un pacient daca tot voi fi medic.Inima impietrita au barbatii credinciosi…ei uita ca tot datorita unei femei traiesc!Inca nu stiu daca sa vreu un barbat credincios sau nu,oricum depinde de caracterul lui ca degeaba este credincios si respecta tot ce a zis Dumnezeu daca eu langa el ma voi simti trista mereu si fara demnitate.Numai Dumnezeu stie ce oi avea si cum va fi,cred ca daca ma voi ruga ma va ajuta…atata tot sper sa nu fie pacat sa-mi doresc egalitate intre mine si sot.
[b]Phoenix [/b]..eu sunt de acord sa fiu roaba lui Dumnezeu dar nu a unui OM si mai ales unui om cu care ar trebui sa ma simt cel mai bine si care sa-mi fie partener de viata.Nici nu as indrazni sa ma pun vreodata pe aceeasi linie cu Dumnezeu,El este fara de pacat in timp ce eu sunt pacatoasa.Nu sunt absurda sa-i cer ceva barbatului meu fara sa-i ofer dar nici nu vreau sa ofer fara sa primesc nimic.In masura in care ii voi oferi eu,in aceeasi masura sa-mi ofere si el aceleasi lucruri si invers,ce imi ofera el sa-i dau si eu cu egala masura(si daca il voi iubi foarte mult chiar inzecit in semn de multumire:D)Oricum Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam,de langa inima lui,nu din picioarele lui pentru ca sa-i fie inferioara.Eu cred ca atunci cand i-a creat nu le-a pus niciun rang de inferioritate sau superioritate niciunuia si nici acum nu ar trebui sa existe prostii din astea care cred ca au fost facute de barbati inca de pe vremea cand femeia nu avea niciun drept si in mod normal s-au pastrat si azi ca niciunuia nu-i convine sa lase de la el.
Oricum,multumesc toturor celor care mi-au raspuns!
Dan
iulie 10, 2010 @ 3:39 pm
Ioana, nu te supara ca-ti zic, dar in felul acesta faci fixatie pe niste lucruri nereale, care nu vor face decat sa-ti dauneze in viitor si mai mult.
Personal ti-am atras atentia ca ai inteles gresit supunerea fata de barbat, si faptul ca „barbatul este cap femeii” ar insemna ca ea sa fie sclava sau lipsita de minte. De aceea te-am rugat sa citesti explicatiile sfintilor vis-a-vis de acest subiect. Altfel risti sa acumulezi in tine niste resentimente fara fundament gen:
„Inima impietrita au barbatii credinciosi…”
„Aseara mi se facuse frica de barbatul crestin pentru ca el nu are inima,nu il impresioneaza nimic,sentimentele lui sunt impietrite(lucru ce reiese din faptul ca are nevoie de o femeie ca sa aiba inima)”
„femeia crestina e proasta(lucru ce reiese din faptul ca are nevoie de un barbat ca sa aiba cap)”
Concluziile la care ai ajuns sunt macabre nu numai pentru femeile credincioase, dar si pentru barbatii credinciosi deopotriva. Ce barbat bine-credincios si-ar dori ca femeia sa sa fie un executant de ordine sau o sluga? Ce barbat crestin si-ar dori ca femeia sa se simta proasta, sa se simta precum descrii tu? Nici unul!
Deci te rog, nu intelege gresit ascultarea fata de barbat care a fost data ca porunca de Dumnezeu imediat dupa cadere.
Intelege acea ascultare precum este ascultarea si supunerea ta fata de parinti.
Tu singurica ti-ai dat seama ca parintii tai, desi faci ascultare de ei, ii cinstesti si le esti supusa, ei iti vor binele, te ocrotesc, te iubesc iar tu ii iubesti la randul tau pentru tot ceea ce fac pentru tine, fara sa te simti constransa cu ceva, fara sa simti ca iti este incalcata demnitatea.
Tot asa sa intelegi ca si ascultarea fata de barbat nu implica ca ti se incalca vreo libertate sau ca barbatul ar avea vreun drept sa te trateze urat (ci din cotra, el trebuie sa-si iubeasca femeia ca pe insusi trupul lui, si chiar mai mult…precum a iubit Hristos Biserica). Deci te rog inca odata, nu mai rupe din context ascultarea de barbat ca iti faci sange rau degeaba.
Imi vine sa si plang de tragismul situatiei generale. Multe femei cauta barbati care sa le iubeasca, sa le ingrijeasca, sa vegheze la mantuirea lor…dar tocmai de astfel de barbati fug. Fug de barbatul drept-credincios ca e „fundamentalist”, ca e batut in cap cu dogmele, ca nu se da si el cu baietii la distractii (dintr-acelea pacatoase bine-nteles)..ca nu e si el in rand cu lumea. Apoi cauta saracele fete baieti destupati la minte, isteti (a se citi smecheri), care sa le promita marea cu sarea si ajung sa stea toata viata langa un barbat certat cu Dumnezeu, si care din „Romeo al meu” devine Romica cel care trage la masea si care din cand in cand isi mai clateste ochii si cu alte fete…iar pe la 45-50 de ani stie tot satul ca isi inseala sotia, iar sotia tot mai spera ca Romica va deveni din nou Romeo. Nu fac aluzie la nimeni, dar rog fetele sa fie atente la ce cauta, ca ceea ce vor cauta aceea vor si avea.
Nici un barbat nu este perfect, dar barbatul care iubeste pe Dumnezeu are mari sanse sa ajunga barbatul de care are atata nevoie familia crestina….pe cand barbatul certat cu Dumnezeu este adesea barbatul care destrama familia crestina.
Phoenix
iulie 10, 2010 @ 5:16 pm
@Ioana: ma bucur ca noi sa-ti putem fi de folos.Si eu m-am linistit mult dupa ce am citit interviul cu parintele Arsenie.
http://www.crestinortodox.ro/interviuri/parintele-arsenie-papacioc-sfanta-taina-cununiei-70490.html .. la un moment dat se pune chiar si intrebarea ” De ce spune ca barbatul este cap femeii?”.. sa citesti tot interviul
@Dan: Ai multa dreptate. Trebuie facut un articol separat despre aceasta capcana in care pica majoritatea fetelor, capcana de a se indragosti de baieti necredinciosi. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, prin acel articol, poate vom reusi sa ferim niste suflete de la cumplita suferinta…
Saurian
iulie 11, 2010 @ 10:26 am
Ioana, mi-ai pus în gură cuvinte la care nici nu m-am gândit vreodată. Ce pot să mai spun? Nu ştiu de unde ţi-a venit în minte că aş spune prostiile pe care le-ai spus. În fine, mai bine nu mai zic nimic că iarăşi îţi imaginezi vorbe. Iartă-mă, dar chiar m-a durut felul în care mi-ai interpretat vorbele. Aş putea să îţi spun şi eu câteva jigniri cum ai spus şi tu ( că faci din orice bărbat mai rău ca dracu ) dar n-are rost. Dumnezeu să te lumineze!
Saurian
iulie 11, 2010 @ 10:29 am
P.S.: Când un bărbat spune ce spunea păr. Arsenie Papacioc despre o femeie şi priveşte femeia aşa cum o priveşte păr. Arsenie Papacioc e ceva frumos, ceva al cavalerismului lui Hristos. În momentul în care femeia vrea să fie văzută de bărbat aşa cum spune păr. Arsenie Papacioc sau îi impune bărbatului tot felul de pretenţii… iertare dar numai un prost ar umbla după o astfel de femeie. Mai nou văd că femeile smerite şi care se sacrifică pentru familiile lor sunt nişte proaste, nişte habotnice din secolul trecut.
omp
iulie 11, 2010 @ 11:30 am
Saurian, femeile din secolul trecut nu erau atat de scolite… se pare ca performantele scolare dau – unora – impresia ca trebuie sa fie „etichetati” drept superiori celorlalti, uitand ca – de fapt – datoreaza situatia actuala – si altora… Exista destule fete care puteau ajunge si pe la olimpiade, si pe la medicina (cand erau 13 pe loc), dar circumstantele nu le-au fost prea favorabile, parintii nu au fost prea credinciosi(ca sa nu zic deloc), si uite asa „istetimea” lor n-a fost valorificata deloc… poate, spre binele lor, caci acum isi vad mai bine lungul nasului, dacat cele care, ajungand in „top” isi pun problema ca nu cumva cineva sa le eclipseze „gloria”… Exista si destule fete care, desi invata foarte bine, stiu sa fie recunoscatoare mereu Celui Care le-a inzestrat cu diferite daruri…si stiu sa vada in oricare din aproapele lor chipul lui Dumnezeu…nemai-punandu-si tot felul de probleme (ce amintesc de „tovarasele” de odinioara…)… In fata lui DUMNEZEU nu istetimea ci intelepciunea e de pret, ca si dar oferit celor care vor sa-l primeasca… Sunt destui isteti pe lumea asta (si intre aurolaci), insa intelepti e mai greu sa gasesti…
Ioana
iulie 11, 2010 @ 1:48 pm
Posibil sa interpretez gresit dar sunt mai multe lucruri referitoare la ce zic barbatii.Unii zic ca ,,ce sa ma cobor eu la mintea muierii”(asta e luata de la mine de la tara)sau ,,nu fac asta ca e treaba de femeie.eu sunt barbat si nu stau la matura”si tot asa.Oricum am prins frica de barbatul credincios si respingere fata de cel necredincios,in mod normal ca nu vreau un barbat care sa ma minta sau care sa stea la carciuma…dar nici la comanda nu vreau sa fiu.De parinti ascult PENTRU CA SI EI IMI ASCULTA DECIZIILE in egala masura cum ii ascult si eu.Cam asta vreau si de la barbat…inca nu m-am hotarat daca ma voi marita sau nu,depinde de oamenii pe care ii voi intalni.Daca nu ma voi marita cel putin ma voi misca in ritmul meu iar daca voi avea nevoie de un sfat ma duc la preot,copil pot infia si ma va iubi doar pe mine si nu voi avea nevoie de nimeni altcineva.Iar pe parinti ii mai ascult si pentru ca sunt din familia mea,sunt a lor,in schimb barbatul imi va fi strain si nu am eu de unde sa-i stiu intentiile.Nu mi se pare corect sa ascult de el si el sa nu ma asculte pe mine.[b]Dan[/b],orice barbat vrea o femeie care sa-i fie la ordinele lui,niciunuia nu-i convine sa o considere egala cu el.
[b]saurian[/b],scuza-ma daca te-a deranjat ceva dar te-ai contrazis in comentarii.Prima data ai zis ca barbatul este cu un rang peste femeie,apoi ca sunt egali si ca au demnitate amandoi.Cum e pana la urma?Tu daca ai fi femeie ai vrea sa asculti de cineva fara inima doar pentru ca asa e crestineste?Nu cred…cand doi oameni se respecta se considera egali si se asculta reciproc nu doar unu sef si unu subordonat.
Mai e ceva ce nu are legatura cu ce ati postat voi.Mi-a zis un coleg(nu stiu cat de crestin e sau nu) ca el acum se distreaza si mai apoi va fi credincios si isi va gasi ,,o spalata pe creier”care sa-i fie fidela si sa i se supuna.Asta este motivul pentru care nu vreau barbat credincios,pentru ca el in tinerete a fost cu distractia si apoi s-a apropiat de biserica doar pentru ca sa-si gaseasca o fata buna la suflet.Eu sunt de acord sa-i fiu fidela dar sa fiu unuia din asta?Sa am eu grija unuia din asta?Nu a fost numai colegul asta ci mai multi baieti de varsta mea care au zis asa.Deci toti sunt la fel si devin seriosi mai tarziu.Si nu e vorba ca devin seriosi ca nu am nimic cu oamenii care se caiesc dar,ei nu fac asta,ei merg doar pe interes.Din cauza celor spuse de baieti si din ce ati mai spus voi aici ca barbatul este capul femeii si din ce s-a mai spus de oameni pe crestin-ortodox(ca femeia trebuie sa-si asculte barbatul fara sa comenteze,ca barbatul trebuie sa fie 100% puternic ca sa o domine,tot acolo cineva a zis ceva asemanator cu saurian doar ca mai detaliat,,femeia trebuie sa fie supusa barbatului,si sa nu iasa din cuvantul sau !
Asemenea unui vapor care navigheaza pe mare, barbatul trebuie sa fie capitanul iar femeia secundul care executa ordinele,dar si colaboreaza spre rezolvarea unor probleme de comun acord cu capitanul !
Capitanul va avea insa grija ca echipajul sa fie multumit si sa-i fie satisfacute nevoile si dorintele,el nu va fi un capitan dictatorial ,ci unul care se ingrijeste mereu de bunastarea echipajului, si il pune mai presus de el !
Insa va manifesta toata severitatea impusa de regulamentul de bord fata de marinarii lenesi sau care saboteaza din interior vasul,acestia vor fi lasati pe o insula pustie,drept pedeapsa ! „..asta nu e scornit de mine,e un lucru postat de cineva)Nu am eu de unde sa stiu ca ceea ce zice barbatul este 100% corect(si el poate gresi ca si mine)si in plus daca eu voi si subordonatul lui atunci inseamna ca eu execut totul,il ajut la decizii si apoi el se lauda ca e ,,capul”si el a luat toate deciziile,toate sunt doar meritele lui,in timp ce pe mine ma deranjeaza un astfel de comportament si asa cum am plans la inceput asa as plange toata casnicia.Acum mi-a mai trecut cu ajutorul parintilor si a celor postate pe aici(chiar daca am parut ca inteleg pe dos totul,am inteles eu cate ceva,poate imi voi face curaj sa merg la vorbesc cu un preot dar imi este jena sa nu plang in fata lui).Daca toti credinciosii cred ca femeia gandeste doar cu inima asta ma ambitioneaza si mai mult sa nu pun suflet la nimic si sa fac totul doar cu capul chiar daca asa ranesc pe ceilalti,cel putin nu voi fi considerata inferioara.
[b]saurian[/b]…scuze inca o data daca te-am suparat.Nu ai tu nicio vina pentru cele lasate de Dumnezeu sau de cele interpretate de oameni.
[b]dan[/b]si eu vreau un barbat care sa ma ingrijeasca,care sa ma iubeasca si respecte,care sa nu merga dupa distractii,dar care sa nu ma supuna.Nu cred ca exista vreun barbat indiferent cat de credincios e(in afara de Sfinti)care sa nu greseasca.Asa cum nici femeie nu exista care sa fie perfecta.Daca barbatul credincios se considera perfect,imi este teama de acest om.De cateva zile am prins frica fata de genul de baiat pe care l-am cautat pana acum.El judeca doar cu capul si cum ii voi gresi cum ma va parasi,el are demnitate si imi va fi superior si de oamenii astia am teama.Parintii mei niciodata nu au incercat sa para mai destepti/cu drepturi mai multe /cu demnitate mai multa decat mine si tocmai asta m-a facut sa ii respect si sa ii ascult.Daca ar fi incercat sa para mari in fata mea as fi prins frica si nu as mai discuta nimic cu ei.Nu voi fi rebela in fata barbatului dar nici proasta lui.
[b]omp[/b]…ziceam ca daca eu oricum judec doar cu inima(cum zice Biserica)si voi asculta pas cu pas de barbat,la ce mai imi trebuie sa stiu mai multe?Oricum nu imi vor folosi la nimic decat daca nu ma voi marita.
Phoenix
iulie 11, 2010 @ 2:32 pm
Acel coleg si acei baieti pe care i-ai cunoscut trec printr-o ispita foarte, DAR FOARTE comuna… un soi de mandrie barbateasca si un fel de „lasa ca ma distrez acum si mai incolo ma incurc cu fata credincioasa”, iar tu din acest motiv te-ai simtit tratata cu superioritate (desi ei nu se refereau neaparat la tine)…
Am cunoscut felurite mentalitati ale baietilor si sincer cred ca tu nu ai intalnit inca un baiat cu adevarat credincios… Cand vei intalni, vei ramane socata..in bine bineinteles. Cu cata dragoste si respect poate trata partenera, de cata daruire este capabil. Inca nu ai intalnit.. sau poate ai intalnit dar nu ai avut ocazia de a-l cunoaste mai bine.
In mintea ta are loc o confuzie intre un barbat aparent credincios si unul cu adevarat credincios. Cel din urma nu se simte mandru, nu te dispretuieste daca nu il asculti, nu are nici macar pretentia sa-l asculti si nu se crede mai intelept decat tine. Ci dimpotriva, te pune inaintea lui si iti vrea cu orice chip fericirea, mantuirea. Cu alte cuvinte, barbatul credincios este cel care face ceea ce indeamna parintele Arsenie. Acum,nici noi femeile nu trebuie sa ne infumuram sau sa avem mofturi.
Am vrut numai sa te lamuresc in legatura cu aceasta confuzie. Iti doresc sa intalnesti un baiat cu adevarat evlavios (nu neaparat ca iubit, ci poate ca amic).. vei fi uimita..
Claudiu Razvan
iulie 11, 2010 @ 4:19 pm
iubirea nu este sclavie, contract, sau bilant cont
Apoi ce sa mai zic si eu :-))
In primul rad rad, dar cu un gust amar, de ce? pentru ca unii oameni si-au ruopt din timpul lor, desigur, de buna voie si au acordat atentie acestei „femei” Ioana.
Te numesc femeie nu pentru ca asta ma caracterizeaza ci pentru ca asta vrei si persisti cu incapatanare sa fii tu.
Putin imi pasa daca ma vei jigni ca pe cei ce tio-au acordat atentie din iubirea lor de aproapele si ma tem ca pe unii i-ai si tulburat.
Ioana, mama draga, ca un observator iti spun ca te contrazici de nenumarate ori. De ce?
pai dacva ai o familia asa cum pretinzi ca ai, 2 parinti deosebiti cu care vorbesti orice de la egal al egal si cu care te mandresti pe aici, pai fata tatii, scuza-ma, dar tu pe tatal tau il vezi „un barbat” necredincios al mamei tale, „femeia” lui, si care se inteleg, nu-i asa, de minune?
Si apoi cum se face ca vorbesti de la egal, si nu ai ajuns sa iti explice de la propria lor traire ce inseamna viata in 2??
Ce Dumnezeu iarta-ma, oscilezi atata, nici nu stii ce cauti, nu te-an vazut o singura data sa scrii „vreau mire”, „sa fiu mireasa”, numai ca aceia de la tara de la tine vorbesti si tu…barbat si femeie, ii reduci la gen, la sex, si implicit la 2 animale care s-ar reproduce si aqpoi ar trage o caruta grea, in care fiecare ar vrea sa traga chiulul cat mai mult!
pe cuvantul meu, am stat ceva timp sa citesc toate comentariile, nu numai ale tale, dar tu nici macar nu stii ce este iubirea, ce este crestinul, nici nu vrei iubire, tu vrei respect, tu vrei egalitate. Ei bine afla ca iubirea nu este egalitate, nu e ecuatie matematica si nici contabilitate echitabila de gesturi reciproce.
Deja stii ce spune si ce crede Biserica. lasa-ma sa fiu sincer si nu arogant si sa iti zic ca ai nevoie de ani buni sa te documentezio ce prevede Traditia Bisericii, sa consulti opere , vieti, si indurmari ale unor oameni verticali, morali.
Pff, asta este buna, oamenii incearca sa fie solidari, nu sa iti planga de mila, sa iti impartaseasca din experienta lor si tu nici nu iti ceri scuze, iti conditionezi propriile iesiri, daca te-am suparat…pff nici macar nu ti-ai dat silinat sa vezi ca ai ranit pe cineva…si conditionezi iertarea de parca ai darui de la tine o imensa comoara…
Sa dea bunul Dumnezeu sa iti daruiasca nu un barbat pe care il meriti, ci un MIRE caruia sa-i fii MIREASA, toata viata, nu numai in noaptea nuntii!
Era sa uit, ortodoxia nu iti cere draga mea sa te casatoresti cu un credincios, o poti faci cu un violator, cu un criminal, fii sigura ca aceia nu sunt credinciosi, insa nu uita un credincios este prin definitie CREDINCIOS, nu numai unei credinte, ci si a jumatatii sale.
P.S. Fara duhovnic si/sau smerenie, inteleasa asa cum este smerenia adevarata nu slavismul de care esti tu frustrata, si stii bine ca asta e adevarul, nu vei gasi ceea ce cauti..
sanatate, IUBESTE si fa ce vrei :-)!
D
iulie 11, 2010 @ 8:42 pm
@Claudiu – e mica mai, ai mila. la nici 18 ani ce crezi ca poate intelege ?
Claudiu-Razvan
iulie 11, 2010 @ 9:41 pm
o sa ma ierte ca nu-s credincios, se vede asta din atitudinea mea 🙂 Bucurie!
Sorin
august 22, 2012 @ 5:06 am
În noaptea aceasta a trecut la cele veșnice după o luptă de câteva luni cu cancerul cea pe care noi cei mai vechi de aici o cunoșteam sub numele de Phoenix. Avea 24 de ani. Prenumele ei este Roxana. Să o pomenim toți ca Maica Domnului (cea la care Roxana avea mare evlavie) să o aducă lângă Ea și Fiul Ei.
Boitos
august 22, 2012 @ 6:26 am
Dumnezeu sa o ierte ! Si poate ca Maica Domnului si-a facut mila de ea si a luat-o macar sa nu se chinuie si sa deznadajduiasca in aceasta boala.
Asta e viata , trebuie sa fim pregatiti ca nu se stie cand vine ceasul cand ne cheama Domnul.
Georgiana Ionela Tofoleanu
august 22, 2012 @ 6:33 am
Dumnezeu să o ierte! Dar din ce judeţ era?
Sorin
august 22, 2012 @ 6:41 am
Roxana e din București.