Dragostea trebuie să vină îndeosebi dinspre bărbat spre femeie

9 Comentarii

1. Madalina
   iunie 4, 2015 @ 11:51 pm

   Tot ce scrieti voi a fost demontat de Iisus Hristos. El a venit pe pamant pentru a schimba normele, a schimba regulile si pentru a-i smeri pe farisei, pe carturarii corecti politic, care aveau raspuns la orice.
   Contraziceti insesi Fericirile prin titluri de genul „Căsătorește-te grabnic și vei fi primul care vei intra în Împărăția Cerurilor” – acolo era „Cei din urma vor fi cei dintai”. Un vechi proverb romanesc spune ca graba strica treaba si acest lucru e confirmat si in Noul Testament.
   Deci, da, Dumnezeu a prezentat exceptiile ca sursa a mantuirii (ma refer aici la toate cazurile neobisnuite, extraordinare ca masura a sfinteniei, a lucrarilor dumnezeisti – Sf. Ioachim si Ana care au primit darul de a avea un copil la batranete, Elisabeta cu Zaharia, sfintii care si-au parasit familiile sau au lasat averile pamantesti pentru a-L marturisi pe Iisus – Sf. Simon Zilotul, Sf. Petru, Sf. Xenia.) Daca ati fi trait pe vremea Sfintilor Parinti, probabil i-ati fi judecat ca nu au copii si le-ati fi tinut o predica prezentand aceste pilde motivationale, menite sa le adanceasca durerea.
   Uitati ca Biblia consta in sfidarea logicii umane, in taierea voii si lasarea in voia Lui Dumnezeu.
   Desi am identificat unele aspecte pozitive ale campaniei, cred ca ea face mai mult rau persoanelor singure, care vor fi derutate de ambiguitatea mesajului, uneori contradictoriu.
   Cand vezi titluri confuze nu mai stii ce sa crezi:
   de ex.
   – E mai bine să te decizi să ai pe cineva decât să te laşi în voia sorţii şi să vezi „ce vine”
   – Dragostea trebuie să vină îndeosebi dinspre bărbat spre femeie
   – Fetele sunt flori, băieţii culegători
   Pai, ori una, ori alta? Hotarati-va ! Ori trebuie sa facem pasi concreti, sa ne decidem, ori trebuie sa asteptam sa vina baietii catre fete ! Ori trebuie sa ne lasam in voia Lui Dumnezeu, ori trebuie sa nu te lasi in voia sortii.
   Nu stiu daca trebuie sa puneti presiune pe oameni si sa ii lasati sa creada ca nu au facut suficient pentru a-si intemeia o familie. Oamenii fac tot ce tine de ei, insa Dumnezeu e cel care decide cand si cu cine se va intampla acest lucru.
   Desi sunteti bine-intentionati, nu pot sa nu remarc superioritatea omului implinit, casatorit care isi permite sa dea sfaturi celor singuri sau care inca mai cauta raspunsuri. Cred ca ar fi mai nimerit sa nu considerati ca detineti raspunsurile sau sa va pretindeti experti in viata de familie sau ca aveti cheia succesului unei familii reusite, pentru ca acestea nu le-ati realizat exclusiv prin forte proprii, ci prin voia Lui Dumnezeu care v-a binecuvantat cu aceste daruri.
   Nu stiti dramele prin care trec oamenii singuri care au incercat sa isi gaseasca un sot/o sotie. Nu stiti prin ce greutati sau incercari trec, mai ales cand sunt comparati cu cei mai fericiti decat ei. Nu stiti cate rugaciuni au facut, cat au plans, cat s-au chinuit, nu stiti de atacurile de panica, insomnia sau depresia pe care aceste cuvinte grele, aceste articole din care se deduce tonul acuzator le pot genera mai ales in sufletele sensibile, acuzate ca nu au facut suficient.
   Nu aruncati cu vorbe, ca nu stiti pe cine pot lovi. Nu cred ca cei singuri au nevoie sa primeasca si sfaturile persoanelor casatorite care spun ca „nu e bine sa fii singur – uite, iti vorbesc din experienta mea”. O persoana implinita nu are cum sa se puna in pielea unei persoane necasatorite si sa inteleaga prin ce trece si cat se consuma.
   Prea multa parere de sine, prea multa siguranta afisata ostentativ si evidenta punere in inferioritate a omului singur care e dezorientat ca nu are foarte multe optiuni.
   Da, persoanele singure stiu si ele asta, insa nu au nevoie de o alta lovitura.
   Sunt extrem de dezamagita de modul in care se pune problema. Da, avem o societate decadenta, stim cu totii asta, cunoastem cauzele, insa nu cred ca mai aveam nevoie de campanii, marturii, carti sau conferinte. De vorbe suntem satui. S-a insistat prea mult pe crearea unei imagini idilice a casatoriei si a puterii omului care e prea putin realista. Ne lipseste actiunea, faptele concrete, initiativele. Chiar daca voi ati intreprins ceva, oamenii nu fac mai mult decat le permite monitorul. Mai potrivite ar fi activitatile care sa ofere posibilitatea oamenilor de a se cunoaste (nu doar de a schimba opinii pe forumuri), activitati de week-end. Am vazut ca organizati tabere, tururi, insa au o durata destul de mare (nu toti isi pot lua concediu o saptamana de la serviciu si nu pot plati 600 ron pentru Turul Inchisorilor comuniste), desi e o actiune laudabila, pe care o apreciez.
   Actiunile trebuie sa fie mai realiste, sa nu se limiteze la scoaterea in evidenta a diferentelor dintre cei care au reusit si cei care sunt inca in etapa de cautare.
   Ce a facut Biserica in acesti ani post-comunisti pentru incurajarea tinerilor? Cate actiuni concrete se fac la nivelul parohiilor? E admirabil gestul vostru de a ajuta tinerii, insa cred ca mai bine era daca exemplul pornea de la preoti.
   La predici, preotii se plang ca tinerii sunt indiferenti, necredinciosi, superficiali, fara sa se gandeasca de ce au ajuns asa, de ce nu au facut nimic pentru a preveni aceasta stare. Biserica acuza, condamna, critica, insa nu am vazut nimic concret organizat la nivel de Patriarhie in acest sens. Exista actiuni izolate, in unele parohii, insa ele nu sunt generalizate si nu ajuta deloc tinerii demoralizati si dezorientati.
   Doar cand actiunile vor fi generalizate, si in comunele in care nu exista internet si unde tinerii nu au aflat de voi, doar atunci aceste idei vor avea succes. Asa, ele ajung la 10 – 15 % din tineri.
   E mai usor sa critici, sa constati, sa condamni, dar e mai greu sa te organizezi si sa faci ceva concret pentru a ajuta tinerii sa nu cada in ispite, in pacate sau in deznadejde.
   Nu mai avem scuze pentru a justifica lacunele din timpul comunismului. Au trecut 25 de ani, societatea si-a gasit resursele pentru a construi malluri, cladiri de birouri, cafenele si si-a gasit timp pentru retele sociale, insa nu a stiut sa creeze legaturi intre oameni. Predicile si teoria nu ajuta, daca nu sunt dublate si de practica, de actiune, de fapte (si nu doar la orase sau in zone unde Ortodoxia Tinerilor poate ajunge).
   Nu inteleg de ce Biserica si-a concentrat atentia doar asupra copiilor, a mamelor aflate in dificultate si asupra batranilor, neglijand tinerii, aceasta categorie care e cea mai importanta, pentru ca de ea depinde viitorul unei societati si dezvoltarea celorlalte generatii. Actiunile Bisericii au vizat alte categorii cu risc, neglijand tinerii si preferand sa ii puna la zid dupa ce acestia au cazut.
   E dureros sa vezi ca Biserica nu face nimic in aceasta directie si cei care s-au gandit sa faca ceva sunt tot mirenii.
   Nu astept un raspuns de la voi, erau niste intrebari retorice, nu astept explicatii sau justificari, argumente sau pareri, e plin internetul de opinii avizate.
   Am incercat sa arat ca starea deplorabila a societatii se datoreaza si lipsei de interes a Bisericii fata de aceasta categorie vulnerabila care trebuie educata si catehizata. Nu mai putem da vina pe comunism pentru ca deja au trecut 25 de ani. Noi suntem victimele unei societati rigide, construite in jurul unor clisee, unor stereotipii transmise din generatie in generatie, dintre care cea mai grava mi se pare aceasta legata de varsta casatoriei (cat mai repede) si legarea casatoriei de ideea de valoare a omului (daca nu te-ai casatorit, nu esti implinit, nu valorezi nimic in ochii semenilor tai), idei periculoase pe care le induceti cititorilor.
   Iar casatoria, vine in momentul ales de Dumnezeu, nu cand decid campaniile ca trebuie sa faci acest pas (Daca e voia Lui, se poate intampla la 25 sau la 35).

   Reply

2. Dan Tudorache
   iunie 5, 2015 @ 2:32 pm

   Doamne ajută, Mădălina!

   Imediat ce am început să-ți citesc supărarea inimii m-am decis numaidecât să-ți răspund. Apoi, pe final, citind imperativul [i]”Nu astept un raspuns de la voi, erau niste intrebari retorice, nu astept explicatii sau justificari, argumente sau pareri, e plin internetul de opinii avizate.”[/i] m-am hotărât doar să-ți răspun cu un simplu ”Te-am ascultat”, chiar dacă afirmația ta e un fel de ”pumn în gură” care să închidă orice ”drept la replică”.

   Apoi, citind și acuza că am induce ideea că [i]”[b]dacă nu te-ai căsătorit[/b], nu ești împlinit, [b]nu valorezi nimic în ochii semenilor tăi[/b]”[/i], m-am simțit dator să trec peste hotărârea anterioară și să aduc lămuririle necesare.

   Sincer, deși eu însumi am gustat pentru o vreme din neajunsurile și disperarea singurătății, nu te pot înțelege în supărarea față de noi. Pentru că impresia pe care mi-ai lăsat-o în urma celor scrise mai sus este că parcă te lupți cu cineva, sau parcă te simți pusă la zid de acest demers. Eu însă te îndemn să fii în pace cu noi și intențiile noastre. Dacă această campanie, cu articolele din ea, nu-ți sunt de folos, ba chiar te tulbură, atunci te rog nu le citi. Nu te obligă nimeni Mădălina. Absolut nimeni. Dacă nu-ți priește demersul, de ce nu-l eviți elegant, lăsându-te în voia Domnului câtă vreme căsătoria vine doar în momentul ales de Dumnezeu… nu și de cel în cauză?

   Campania o fi având ales un titlu imperativ (eu sunt vinovatul) dar în niciun caz nu are o metodologie ori un scop punitiv. Titlul e menit să fie mobilizator, nu demoralizator. Cât privește fondul campaniei, după cum ai observat, este o alcătuire, deocamdată neomogenă, de sfaturi ale sfinților părinți și de experiențe personale, care să ofere un tablou cât mai larg asupra problemei în cauză, cu toate nuanțele ei majore care au generat-o, și mai ales este un demers care să încurajeze spre o căsătorie din timp.

   Recunosc, nu mă așteptam la atâta sensibilitate și opoziție. Cred că e singura campanie desfășurată până acum care a stârnit atâtea supărări din partea cititorilor. Dincolo însă de obiecțiile aduse de contestatari e clar că s-a atins o rană, o rană serioasă din sânul Bisericii și a societății. Rămâne ca alții, mai buni, mai înțelepți, mai răbdători, mai practici… să conlucreze la remedierea acestei situații supărătoare. Între timp facem și noi ce putem și ce ne duce mintea. Însă în niciun caz nu am afirmat, nu am sugerat și nu am gândit vreodată că [i]”dacă nu te-ai căsătorit, nu valorezi nimic în ochii semenilor tăi”[/i]. Afirmația aceasta poate este cel mult emanația unui complex de inferioritate (iartă-mă de apreciere), dar în niciun caz nu este opinia noastră.

   Mă simt nevoit să constat și o neînțelegere a demersului, poate pe fondul grabei, poate pe cel al neateinției sau poate al oboselii. De pildă, ai făcut observația că [i]”Contraziceti insesi Fericirile prin titluri de genul „Căsătorește-te grabnic și vei fi primul care vei intra în Împărăția Cerurilor” – acolo era „Cei din urma vor fi cei dintai”. Un vechi proverb romanesc spune ca graba strica treaba si acest lucru e confirmat si in Noul Testament.”[/i]
   [i]
   Afirmația ”Căsătorește-te grabnic și vei fi primul care vei intra în Împărăția Cerurilor”[/i] nu este emanația noastră, ci este afirmația Sfântului Ioan Gură de Aur: http://citateortodoxe.ro/autor/sfantul-ioan-gura-aur/casatoreste-tanar-1389. Mai mult, îndemnul acesta nu poate contrazice Fericirile, ci le este complementar pentru că și îndemnul Sfântului Ioan și Fericirile vizează doar situații care duc spre Împărăția Cerurilor. Pe lângă asta, tâlcul lui ”cei din urmă vor fi cei dintâi” face parte din Pilda lucrătorilor tocmiți la vie, nu din Fericiri. Nu mai zic că însuși tâlcul acestei pilde nu are nimic contradictoriu cu ideea sfântului Ioan despre căsătorie. În pilda lucrătorilor tocmiți la vie se arată mărinimia nemărginită a lui Dumnezeu, care mântuiește și răsplătește cu Împărăția Cerurilor pe cei care s-au întors la Hristos chiar și în ultimul ceas al vieții la fel cum mântuiește și răsplătește cu Împărăția și pe cei care s-au ostenit toată viața în slujba Lui. Această idee este întărită și redată chiar de Sf. Ioan, a cărui cuvânt de învățătură este citit în fiecare an, în noaptea învierii: [i]”De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.”[/i]

   Pe de altă parte, când Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să ne căsătorim de tineri pentru a fi ”primul care vei intra în Împărăția Cerurilor”, vrea să arate că pășind din vreme în Taina Cununiei ne apropiem mai mult de Dumnezeu și pregustăm din Împărăția sa, iar această taină fiind o școală a iubirii și a jertfei de sine, ne pregătește mult mai bine pentru Împărăție. Desigur, nu căsătoria în sine este garanția intrării în Împărăție ci modul în care ridicăm căsătoria la înălțime de taină, după cum ne dăscălește părintele Arsenie Boca în celebra-i carte. Iar Sfântul Ioan ne îndeamnă, ne încurajează și ne îmbie prin cuvântul său meșteșugit ca să luăm degrabă jugul căsătoriei ca fiind calea consacrată din Biserică pentru mântuirea noastră.
   Deci acesta este sensul cuvântului motivațional al Sfântului Ioan Gură de Aur.

   Aș mai fi avut alte câteva lucruri să-ți spun cu privire la strigătul inimii tale dar mă opresc aici ca să nu te obosesc și mai mult cu ”sfaturile” unei babe moralizatoare, fiind conștient că singurul lucru bun pe care pot să-l fac pentru tine, este să mă rog ca Dumnezeu să-ți liniștească și odihnească sufletul, indiferent de situație.

   O zi cu inima senină îți urez, Mădălina!

   Reply

3. Ioana
   iunie 10, 2015 @ 12:44 pm

   Este buna observatia Madalinei. Dragilor, trebuie sa recunosc ca si eu am fost tulburata cand eram adolescenta de scrierile de pe acest site. Chiar cazusem intr-o depresie din care greu mi-am revenit. De aceea cativa ani nu am mai intrat pe site, pe care daca vrei sa il intelegi trebuie sa fii echilibrat emotional, altfel te ameteste. Va rog, aveti grija pe viitor ce si cum va exprimati.

   Iar referitor la casatorie, puteti mentiona ca Dumnezeu a dat fiecarui om un rost. Nu toti suntem facuti pentru taina casatoriei. Unii tineri pot alege alte cai in viata, cum ar fi monahismul sau viata solitara (bineinteles fara a cadea in desfrau).
   Doamne ajuta!

   Reply

4. Dan Tudorache
   iunie 11, 2015 @ 8:53 am

   Ioana, țin neaparat să-mi cer iertare pentru tulburarea creată deoarece conținutul site-ului este responsabilitatea administratorilor, între care mă număr și eu. Deci în mod sigur, dacă te-au dezechilibrat sufletește anumite scrieri, lucrul acesta este și din vina mea.

   Te rog deasemenea să mă ajuți să identific care au fost acele articole/abordări/comentarii/atitudini care ți-au făcut rău, pentru a îndrepta lucrurile, măcar în parte. Te rog să-ți rupi un pic din timp și să ne ajuți să conștientizăm unde am greșit, fie printr-un comentariu, fie printr-un mail, după cum consideri.

   Mulțumim pentru atenționare.

   Sper că acum ești bine sufletește.

   Doamne ajută!

   Reply

5. Morar Timotei
   iunie 11, 2015 @ 10:33 pm

   Cu sfială îndrăznesc să scriu primul meu comentariu pe ortodoxia tinerilor. Din întâmplare, în urmă cu câteva luni am dat de acest site, iar după citirea a 2-3 articole din rubrica ,,Tineri în societate,, am devenit un cititor destul de fidel. Provin dintr-un mediu baptist și sunt bucuros că există oameni în Biserica Ortodoxă care caută atât de frumos Împărăția Cerurilor.

   Despre campania ,,Căsătorește-te de tânăr, viața nu te așteaptă!,, am o părere foarte bună. În cercurile de la facultate în care mă învârt un astfel de sfat nu ar putea scăpa fără a fi ironizat. Și din partea oamenilor din jur trecuți de 40 de ani aud tot îndemnuri de a nu te căsători până nu ai o situație materială foarte bună. Sunt sigur că un sondaj făcut între colegii mei de facultate ar indica că majoritatea consideră că a te căsători la 25 de ani e mult prea devreme… Într-un astfel de context cultural cred că o astfel de campanie care prezintă sfaturile părinților bisericii și experiența unor familii tinere este de bun augur pentru a contrabalansa pe cât posibil trendul cultural care afectează tinerii credincioși care doresc să se căsătorească.

   Personal nu am văzut în această campanie o lipsă de respect făță de cei care au decis că nu se vor căsători sau care încă nu s-au căsătorit. Cred că această campanie ține cont de sfatul Sfântului Apostol Pavel raportat la o lume în care sexul e pe orice gard: ,,1.Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. 2.Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. 3.Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.[…] 8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. 9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă,,(1 Corinteni cap. 7).

   Astfel, din cuvintele marelui apostol se poate vedea clar că o viață de celibatar în curăție este una plăcută înaintea lui Dumnezeu. De aceea nu trebuie să fie supărat nimeni pe această campanie dacă a ales acest drum sub călăuzirea Duhului Sfânt.

   Nu trebuie însă pierdut din vedere păcatul desfrânării care pândește la ușă, gata să înghită orice tânăr dintr-o înghițitură. Remediul este clar… fiecare să aibă femeia lui, iar fiecare femeie să aibă bărbatul ei. Cred că puțini ar încerca să argumenteze în sensul că e mai ușor de rezistat azi în lupta cu desfrânarea față de acum 50 de ani. Azi ești la un click de orice măgărie…. plus alte schimbări în moravuri și decență. În mod logic, ar trebui azi să ne căsătorim cel puțin la fel de devreme ca în trecut pentru a evita desfrânarea…

   Părerea mea este că tinerii credincioși care doresc să se căsătorească au de ales în general între două combinații cu privire la momentul căsătoriei: a) atunci când au o stare materială bună și suflet sfâșiat de regrete sau b) mai pârliți la începutul căsătoriei dar curați. Nu generalizez, însă vorbind cu prietenii mei, îmi vine greu să cred că poți ajunge la 30 de ani fără să fi căzut în desfrânare, pornografie, masturbare și gânduri erotice chinuitoare… de aceea pentru majoritatea baieților, căsătoria cât se poate de repede (de la caz la caz, nu pot sugera vârsta) și ,,garduri de protecție,, pentru păstrarea intimității cu soția cred că pot fi soluția salvatoare.

   Ca sfat, aș spune fiecărui tânăr că datoria sa este să se maturizeze cât mai rapid pe toate planurile și să devină cât mai descurcăreț (dar cinstit) ca să poată zbura cât mai rapid din cuib.

   Doamne ajută!

   Reply

6. Dan Tudorache
   iunie 12, 2015 @ 8:15 am

   Doamne ajută, Timotei!

   Mă bucur foarte de mult de faptul că ți-au fost de folos îndemnurile și sfaturile de pe acest site.
   Mi-a plăcut în mod deosebit sfârșitul comentariului tău, pentru că ai atins o problemă esențială: cea a maturizării cât mai din timp, pentru a fi pregătiți pentru provocările vieții.

   O zi frumoasă îți urez.

   Reply

7. Emilia Bursuc
   martie 20, 2016 @ 5:53 am

   Este pentru prima data cind scriu aici.Am citit mai multe articole din Ortodoxia Tinerilor,dar ceea ce mi-a atras atentia a fost comentariul Madalinei. Vreau sa spun ca Madalina nicidecum nu vrea sa loveasca prin cuvintele care le spune ,ea vrea sa spuna de fapt:,, Domnilor,sunt tineri care au nevoie de ajutor! Sunt tineri care au cazut in pacat si vor sa se ridice,dar nimeni nu-i ajuta! Sunt tineri care cad in deznadejde si nu au putere sa iasa din ea!….,, In putine cuvinte asta a vrut sa spuna Madalina. Si vreau sa adaug…Sunt tineri care vor sa se casatoreasca curati dar cerintele secolului 21 ii debusoleaza. Cum a spus unul din citititori ,,sexul e pe orice gard,, in 90% din cazuri,unul din parteneri nu doreste sa se casatoreasca fara a se cunoaste sexual. Si daca celalat refuza ramine singur. Si iata asa ramin singure persoanele care doresc sa se casatoreasca,isi doresc o familie cu un climat psihologic sanatos,dar nu au cu cine o intemeia si cad in pacatul desfriului ca poate asa isi vor gasi partenerul de viata. Cunosc multe persoane care au trecut prin acest calvar al secolului in care traim. Cunosc persoane care nu se conformeaza cerintelor acestui veac si deaceea ramin singuri chiar daca isi doresc o familie fericita,o familie cum ati spus d-voastra ,,sa te duca in imparatia cerurilor,, Tinerii intr-adevar trebuie ajutati,nu tinerii care vor sa se casatoreasca ci cei care nu inteleg acest lucru,tinerii care au cazut in pacat si vor sa se ridice,tinerii dezamagiti,tinerii care nu mai au nici o speranta ca se vor casatori vreodata si isi continue drumul prin pacat. Si cu durere putem constata ca nu-i ajuta nimeni,ba mai mult nimeni nu-i cunoaste si nu vad ca ei sufera.

   Reply

8. LuciaS
   martie 20, 2016 @ 7:52 pm

   Emilia, lupta e foarte grea. Zilele astea martiri sunt cei care rezista, nu se mai martirizeaza ucigând creștinii. Dar teoria cred ca o știi si tu. Eu, personal, nu am ramas singura chiar daca fiecărui nou prieten i-am spus ca eu as vrea sa aștept pana la căsătorie, iar unul din ei, băiat foarte cinstit cu mine de altfel, mi-a spus ca ma va lua cineva doar pentru ca sunt fecioara, adică va fi o căsnicie eșuată. E drept ca m-am căsătorit târziu la 27 de ani, dar singura nu am ramas si acum cu o vechime de 10 ani pot afirma lejer ca dragostea noastra e ca primavara, mereu noua. Secretul? Multa rugaciune si mi-a rânduit Dumnezeu un sot cum eu singura nu as fi ales. Tot din experiența personală iti spun ca am încercat sa încurajez tinerele care si-au pierdut fecioria si inca își caută sot bun, insa cand mentionez de rugaciune multa zilnic, duminica nelipsit de la Sf Liturghie, mai un post cum si cat poate…devin neinteresanta, habotnica, poate o rugaciune acasă mai face, dar cum, si mereu la slujba si post..? Fiecare dintre noi încercam cat putem, cat ni se permite, acolo unde ne randuieste Dumnezeu. Dar vedeți voi, Dumnezeu nu face zgomot cand ajuta si nici nu are propria Lui televiziune. Eu cunosc pe cineva care incearca sa ajute cateva mămici minore, dar nu va fi niciodată la ProTv sau pe Antene.
   In concluzie, va rog mai întâi sa întrebați daca lucrarea la care va gândiți se face si daca nu chiar oferiți-va voluntare daca nimeni nu s-a gândit la ideea voastra… Asa il învăț si pe băiatul meu, inainte sa tipe ca i-am luat ceva de pe birou, mai întâi sa ma întrebe frumos si apoi căutam împreuna, nu?
   Asta este părerea mea si mărturia mea si sunt convinsă ca multi altii ca mine pot veni cu exemplele lor. Ma iertati.
   PS. Un alt cuvânt cheie: asumare pana la capăt pentru ce TU ai ales.

   Reply

9. COSTACHE MARIANA
   ianuarie 30, 2018 @ 3:05 pm

   [quote name=”Madalina.Xenia”]

   Ai dreptate!

   Reply