Iubirea ca-n filme (iubirea comercială)
Nimic mai frumos in viata de tanar decat sa iubesti si sa fii iubit in acelasi timp. Aproape in unanimitate ne dorim asta…si ne-o dorim cu ardoare. Inima zvapaiata cauta cu disperare o iubire ca in filme. „Sa iubim nebuneste in fiecare zi”…cam asa suna refrenul inimii in pieptul nostru. Dar din pacate trebuie sa spun ceva ce tinerilor nu place (nici mie nu mi-a placut cand mi se zicea)…”Trezeste-te…nu mai visa!” .
Dar ce e rau in asta? e rau ca imi doresc sa iubesc pe cineva si sa vreau sa fiu iubit?..e rau ca imi caut implinirea in persoane? Si-ti voi spune Nu! nu e rau…este cat se poate de firesc, dar galopand cu inima dupa iubire fara a vedea pe unde mergem si fara a ne intreba unde duce drumul alaturi de cel pe care-l iubim, s-ar putea sa ne impiedicam si sa zicem „Au…dragostea doare”. Mare atentie trebuie sa avem noi, tinerii din ziua de astazi, pentru ca ni s-a format un stereotip al iubirii…ni s-a matritat in inimi povestea de dragoste perfecta…a lumii de astazi care nu are nici o legatura cu Dumnezeu.
Fara sa vrem, am fost modelati de mici copii inauntrul nostru cu povestile de dragoste din filme…cu sutele si miile de filme pe care le-am vazut pana in prezent. Majoritatea povestilor de dragoste incep fulgerator, se consuma incandescent, trecand peste orice piedica, moralitate si bariere, pentru a se desfasura in voie…iar la urma se prabusesc brusc sub propria greutate. Imi vine in minte si povestea de dragoste a celebrului Titanic, in care Rose a avut parte de cele mai frumoase momente din viata ei, iar la batranete, dupa ce-si implinise viata prin casatorie avand copii si nepoti, isi aminteste de frumoasa ei poveste de dragoste din tinerete. Si cate fete si baieti nu au lacrimat la finalul filmului dorindu-si si ei o poveste de dragoste asa frumoasa!
Dar iarasi zic stop. Aceasta este poveste de dragoste? care se termina, iar apoi te casatoresti si la batranete iti amintesti ce mult l-ai iubit pe cel cu care ai desfranat inainte de casatorie, uitand de sotul tau si mandrindu-te ca inima unei femei este plina de mister?!? A unei femei lipsite de Dumnezeu este plina de mister bine-nteles…caci misterul sta pitit la intuneric…fuge de lumina…fuge de ceea ce este curat si sfant. Suntem invatati ca povestile frumoase de iubire sunt invaluite de mister…pentru ca misterul provoaca curiozitate, ne captiveaza iar o inima care tanjeste fierbinte dupa iubire atat asteapta…si cade in capcana. Nu suntem invatati ca defapt dragostea este timiditate, este rabdare, este lumina, pentru ca nici nu avem cum sa invatam asta din filme…aceasta ne invata doar Hristos. Iubirea care ni se „preda” la televizor este in antiteza cu Dumnezeu, daca se poate spune asa.
Si parca toti regizorii de povesti de dragoste au probleme cu memoria, uitand sa ne arate pe ecran cate urmari dureroase are desfranarea dinaintea casatoriei. Pacat ca am fost intoxicati extrem, extrem de mult cu astfel de povesti de dragoste, care nu duc decat la suferinta, la deceptii, si regrete amarnice. Filmele ne-au invatat sa nu-i ascultam pe parinti cand ne sfatuiesc cu ceva care nu ne convine, pentru ca „ce stiu ei babacii?”…dar nu ne gandim ca si ei au trecut prin asta, si ei sunt cei care ne doresc cel mai mult binele, dintre toti oamenii iar Dumnezeu lucreaza prin ei pentru binele nostru.
Uitam ca iubirea se cladeste doar prin Dumnezeu, si esuam lamentabil crezand ca o poveste de dragoste „frumoasa” are resurse sa strabata singura toate valurile vietii. Asa apar deceptiile si iluziile, pentru ca iubim nebuneste, nu dumnezeieste.
Filmele lacrimogene ne-au slutit mintea, incat astazi gandim ca musai trebuie sa fie dragoste la prima vedere pentru a fi dragoste, ca trebuie sa fie un moment perfect atunci cand ne gasim jumatatea si alte ingrediente lacrimogene pentru o poveste „perfecta”. Visam la nopti romantice alaturi de persoana iubita, stand la lumina lumanarilor cu sampanie, visam ca totul trebuie sa fie senzual, pasional, plin de voluptate, si parca facem in ciuda Sfintilor Parinti care au luptat necontenit impotriva acestor grave pacate…care pana la urma nu ne aduc decat suferinta. Asa am fost „educati” de mici, ca dragostea trupeasca merge si inainte de casatorie.
Nu exista nimic perfect in viata reala, iar dulceata dragostei nu o vom gusta din povestile ca-n filme pentru ca Dumnezeu lucreaza altfel decat gandeste lumea aceasta. Este cat se poate de bine sa ne dorim sa avem o poveste de dragoste frumoasa…dar pentru asta trebuie sa-l lasam pe Domnul sa picteze impreuna cu noi dragostea mult visata in culorile rabdarii, curatiei, ascultarii si jertfirii de sine. Sa ne rugam Maicii Domnului sa ne dezintoxice de aceste povesti siropoase pentru a invata sa iubim si pentru a primi adevarata dragoste asa cum se cuvine: cu smerenie si rabdare. Doar atunci vom descoperi chipul luminos si dulce al dragostei fata de cel pe care il iubim, doar atunci cand il vom lasa pe Hristos sa curga in inimile noastre…doar atunci cand vom iubi prin Hristos.
Talita
aprilie 4, 2009 @ 12:49 pm
Foarte frumos! Sa ne ajute Domnul nostru bun sa invatam sa iubim curat, mereu prin Hristos!
Oanacristinnna
aprilie 4, 2009 @ 7:31 pm
De unde ne vom da seama ca persoana pe care Dumnezeu a ales-o pentru noi este aceea? Eu cred ca trebuie sa fim foarte atenti inainte sa ne aruncam inima intr-o relatie de dragoste. Este frumos sa iubesti pe cineva din suflet, este frumos cand doi oameni se iubesc curat, se tin de mana si se ajuta reciproc. Crezi ca Dumnezeu ii aduce pe oameni impreuna? Avem fiecare din noi acea „jumatate” pe pamant? Sa ne ajute Dumnezeu sa ne iubim curat!!!
gabriela
aprilie 4, 2009 @ 8:20 pm
Oanacristinna..nu te lasa influentata de ceea ce vezi in jurul tau sau de ceea ce se promoveaza la televizor. Relatiile dintre un baiat si o fata, astazi, sunt in primul rand intime si apoi incep sa se cunoasca. Asta nu e cel mai firesc lucru.Trebuie sa ai putine incredere in Dumnezeu, sa duci o viata curata, sa fii impacat cu tine si va veni si ziua in care vei simti ca e alesul / aleasa ta chiar in fata ochilor. Poate nu-ti vine sa crezi…Insa eu vorbesc din experienta. Sunt casatorita de 5 ani. Ne-am cunoscut la Biserica. Doi tineri simpli. Ne-am imprietenit si de la prima intalnire am stiut ca va fi sotul meu. Am simtit, pur si simplu. Iti dai seama cand o persoana iti schimba intreaga existenta in bine, iti face viata mai frumoasa si te completeaza.Si sa stii ca ne-am plimbat de mana si ne-am ajutat reciproc vreo 2 ani jumatate, dupa acre am decis casatoria. Era mai simplu sa stam in concubinaj…Dar fericirea ar fi fost umbrita de pacat, iar eu am ales sa ma casatoresc fecioara. Deci…avem o „jumatate” pe pamant, pentru ca Sfanta Scriptura spune la Facere : ”nu este bine sa fie omul singur; sa facem ajutor potrivit lui”(geneza, 2-19).Sa-ti ajute Dumnezeu sa cunosti si sa pretuiesti iubirea adevarata si curata!
Oanacristinnna
aprilie 4, 2009 @ 9:50 pm
Iti multumesc Gabriela! Multa sanatate iti doresc!
florinm
aprilie 5, 2009 @ 8:57 pm
Oanacristinna
Intrebi daca fiecare om isi are jumatatea pe pamant? Depinde despre care jumatate este vorba.
Cuvintele citate de Gabriela nu exclud calugaria, pentru ca nici acolo omul nu e singur, numai ca nu este in familie, ca sot/sotie, ci este in obstea manastirii.
Fiecare om isi are rostul sau pe pamant, cunoscut NUMAI de Domnul (nu vorbesc despre soarta, destin etc.). Pentru asta trebuie sa se roage fiecare, sa il lumineze Domnul sa isi afle rostul in viata. In acelasi timp, sa se cerceteze pe sine si sa vada ce inclinatii are si ajutat de duhovnicul sau, sa traga concluzia potrivita. Nu este foarte greu.
Despre subiectul acesta, al alegerii unei cai in viata sau a alteia, poti citi in cartea „Viata de familie” de Cuv. Paisie Aghioritul – este volumul nr. 4 din seria „Cuvinte duhovnicesti” – si celelalte volume sunt extrem de interesante. Pe mine m-a „marcat” foarte mult volumul 1, „Cu durere si dragoste, pentru omul contemporan”.
Doamne ajuta!
florinm
aprilie 5, 2009 @ 8:58 pm
Linkul cartii Viata de familie pe scribd:
http://www.scribd.com/doc/4034310/Cuviosul-Paisie-Aghioritul-Viata-de-familie
Andrei
aprilie 8, 2009 @ 12:42 pm
Daca vreti sa citit o carte pe aceasta tema, va recomand ” Cand povestea de dragoste ti-o scrie dumnezeu” de Eric si Leslie Ludy, o gasiti la http://www.kerigma.ro
gabriela, oare e bine sa te casatoresti numai ca sa nu traiesti in pacat? Numai pentru a face ce-ti doresti fara ca sta sa fie un pacat?
Aniri
mai 31, 2009 @ 4:17 pm
eh, dar nu asta a spus ca a facut.. S-au casatorit probabil din o multime de alte motive:P Si in primul rand din dorinta de a fi sot si sotie.. Nu cum ai inteles tu.. Probabil mai sunt si oameni de-aia, dar.. din cate a spus ea, nu cred ca e cazul ei 🙂 Really, asa putea sa se casatoreasca dupa 3 luni, ca sa nu mai fie pacat aia.. Dar ea nici n-a spus „ca sa fac ce-mi doresc”.. Eii…
andrei
mai 31, 2009 @ 4:30 pm
„Andrei” 1 eu sunt 2…ce ne-ai oferit e ceva tot…comercial! Doamne Ajuta si va dedic ceva care nu are „rating” pe youtube dar care te pune pe ganduri, vazand si comentariile…mai exista Dumnezeu pentu rugaciunile lor! Hristos s-a Inaltat!
http://www.youtube.com/watch?v=N6-2FfAdC-s
http://www.youtube.com/watch?v=dTdbeELf3Js&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=pyTep3dGZQg&feature=related
Poate o sa va placa, nu impun! Doamne Ajuta!
Sentimentul Iubirii: divin sau
august 10, 2009 @ 10:12 am
[…] Atunci diavolul pune stapanire pe tine si-ti pierde sufletul. De aceea iubirea comerciala, “iubirea ca-n filme” nu este iubirea […]
Iubirea nu se naste printr-un
februarie 13, 2010 @ 4:01 pm
[…] in inimile noastre, gandurile sunt ratacite si nu stim ce drum sa alegem. De vom alege drumul iubirii comerciale, ne vom insela cumplit. Caci iubirea lui Dumnezeu nu este una falsa, sau de vanzare, ci este Cea […]
ayska
septembrie 16, 2010 @ 7:52 am
putinel cam exagerat
Da pai singurul lucru pe care nu-l pricep este cu iubirea din T 🙁 🙁 :-?: 😉 itanic. Ai iubit inaintea de casatorie nu ai facut chiar un pacat. Si ce, iti inseli sotul daca iti amintesti de clipele frumoase petrecute cu iubitul tau. Fetelor sunt credincioasa dar nu inseamna ca toata viata o sa fiu o nebuna care o sa stea in genunchi in fata sotului meu.Ei Doamne ce este asta fanatism matrimonial ? dar barbatii care isi inseala femeile nu cad in pacat? din cata religie stiu eu e ca Bunul Dumnezeu ne iubeste pe toti in mod egal. Atunci de ce noi daca iubim un barbat inainte de casatorie suntem desfranate? iar sexul masculin nu este desfranat? a, si ultimul lucru pe care vrau sa-l mentionez aici este ca toate lumea stie ca Jach a preferat sa moara el decat Rose. Oare n-a capatat el fericirea vesnica ca sa sacrificat pentru un seaman de- a lui? va rog sa ma lamuriti si pe mine ca nu inteleg.
Dan
septembrie 16, 2010 @ 9:05 am
Salutare Ayska!
Pe cat ma pricep am sa incerc sa aduc cateva lamuriri la cele intrebate de tine. Sper sa reusesc sa fiu usor de inteles:
A iubi inainte de casatorie nu este un pacat, dar daca prin iubire intelegi dragostea trupeasca, atunci Da, este un pacat. Unirea trupeasca inainte de casatorie este un pacat si aduce suferinte mai tarziu. Intrucat subiectul este vast iti recomand urmatorul link unde ai sa gasesti argumentele pe larg (dar nu numai acestea): https://www.ortodoxiatinerilor.ro/index.php/sexualitate/relatii-intime-inaintea-casatoriei/14645-efectele-relatiilor-intime-dinaintea-casatoriei-asupra-societatii
Ai spus „Si ce, iti inseli sotul daca iti amintesti de clipele frumoase petrecute cu iubitul tau.”
Raspunsul este DA, iti inseli sotul. Ipotetic vorbind, te intreb: Tie ti-ar prinde bine ca sotul sa-si aminteasca de clipele frumoase petrecute cu fosta(fostele) prietene pe care le-a cunoscut inaintea ta? Ce-ti spune constiinta despre asta? Nu te-ar durea sa stii ca sotul tau se mai indulceste si cu alte fete in gandurile lui, in fara de tine?
Ai spus ca esti credincioasa si nu vrei sa fii o nebuna care sa stea in ghenunchi in fata sotului tau. Foarte bine, nici nu trebuie sa stai in genunchi in fata lui. Biserica nu invata asa ceva. In ghenunchi se sta doar in fata lui Dumnezeu, si doar cand ne rugam Lui, sau Maicii Domnului si sfintilor pentru mijlocire. In fata barbatului trebuie sa stai asa cum spune Sf. Apostol Pavel, dar si barbatul trebuie sa stea in fata femeii tot asa cum spune Sf. Ap. Pavel. 🙂
Te-ai mirat si te-ai intrebat: „Doamne ce este asta fanatism matrimonial?”
Daca este vorba de stat in ghenunchi in fata barbatului (ca inchinare) atunci DA…e fanatism matrimonial si nu stiu cine ar fi dispus pentru asa ceva, dar daca te referi la fidelitatea dintre soti, atunci nu este fanatism matrimonial ci normalitate matrimoniala. Iar fidelitatea dintre soti este unul din stalpii pe care se sprijina casatoriei crestine. Si aceasta fidelitate incepe de la ganduri, apoi gandurile se rasfang in cuvinte si faptele. Daca in gandurile tale (ipotetic vorbind) te indulcesti cu inchipuirea altor barbati (cu gand de desfranare), atunci tradezi dragostea fata de sotul tau. Chiar daca este doar un gand de desfranare pe care l-ai incuviintat, tot adulter se cheama.
Apoi ai intrebat oarecum revoltator: „Dar barbatii care isi inseala femeile nu cad in pacat?”
Raspunsul este DA, cad in pacat, si inca in pacat greu care aduce multa suferinta sotiei. Iar pacatul acesta a destramat mii de mii de casatorii. Asa mare e pacatul adulterului. Insa, asa cum spuneam mai sus, pacatul acesta incepe de la ganduri. Mai intai, un astfel de barbat (adulterin) se gandeste la alte femei (de exemplu fosta lui prietena) iar apoi se aprinde de pofta…si mai tarziu trece si la fapte. Pe scurt cam asa se intampla.
Desfranarea este la fel de grava si pentru femei si pentru barbati.
Apoi ai spus ca: „toata lumea stie ca Jach a preferat sa moara el decat Rose. Oare n-a capatat el fericirea vesnica ca sa sacrificat pentru un seaman de- a lui?”
Raspunsul este NU, pentru ca aici vorbim de un personaj fictiv nu real. Iar realitatea este alta 🙂 Si chiar daca ar fi fost un personaj real, tot nu am fi avut noi dreptul de a da un raspun in privinta mantuirii. Judecata sufletului este doar in mainile lui Dumnezeu.
Ayska, ca sfat, incearca sa nu mai vezi realitatea si iubirea dintre oameni prin prisma filmelor siropoase de la Hollywood, pentru ca iti va dauna mai tarziu sa-ti ghidezi viata dupa imaginarul filmelor. Acele filme doar distorsioneaza realitatea care este mult mai complexa, mai profunda…si mult mai „altfel” decat scenariile TV.
Daca esti dornica de a cunoaste mai multe aspecte despre nelamuririle tale, gasesti suficiente articole la categoria Sexualitate de pe site (cu toate subcategoriile de acolo)
Daniel
septembrie 16, 2010 @ 9:20 am
ayska, nu a spus nimeni ca sexul masculin nu este desfranat daca isi incepe viata sexuala inainte de casatorie. E la fel de desfranat ca si cel feminin. Nu pune asa problema ca noi cei „habotnici si incuiati” suntem partinitori si tinem cu barbatii si suntem mai ingaduitori cu ei iar pe femei le punem la zid sa fie cuminti pana la casatorie. Daca asa crezi te inseli. Ideea ca e bine sa-ti mentii fecioria pana la casatorie E VALABILA PENTRU TOATA LUMEA. Tu confunzi iubirea cu sexul aka curvia. Tu spui „noi daca iubim un barbat inainte de casatorie suntem desfranate?”. Vezi, tu prin iubire intelegi desfranare adica sex. Ce legatura are desfranarea cu iubirea? Aia de pe Titanic l-o fi iubit pe fat-frumos ala dar a desfranat ([b]Admin: portiune corectata datorita expresiei vulgare[/b]) in masina cu el, ei bine nu e nimic rau ca i-a placut de baiat dar ca au desfranat ([b]Admin: portiune corectata datorita expresiei vulgare[/b]) DA,ASTA NU E IN REGULA. Si in plus, Titanic e doar un film lacrimogen facut la Hollywood, o poveste siropoasa si fara nici o legatura cu realitatea.
Nu poti sa raportezi realitatea la un film si sa cauti raspunsuri la intrebari din viata reala de zi cu zi intr-un film pentru ca acela este regizat,oamenii aia se prefac,nu e nimic real acolo.Este gresit sa facem paralele intre filme si realitate. Cu exceptia catorva cazuri, FILMELE NU AI NICI O LEGATURA CU REALITATEA! People, stop dreaming, start living!
Dan
septembrie 16, 2010 @ 11:51 am
Daniel, ca sa te tachinez ai spus ca „Titanic e doar un film lacrimogen facut la Hollywood, o poveste siropoasa si fara nici o legatura cu realitatea” …dar Titancul are mare legatura cu realitatea. 🙂
Stiu ca tu nu te referi la realitatea istorica a Titanicului, ci la povestea de amor, care intr-adevar nu are nicio legatura cu realitatea, dar vroiam defapt sa aduc in discutie un mic aspect.
Daca in filmul Titanic nu s-ar fi importat o poveste de iubire comerciala (cum a fost „iubirea” dintre Rose si Jack) oare ar mai fi fost apreciat acel film? Ar mai fi fost atat de celebru? Daca filmul era mai mult istoric (adica sa respecte realitatea) decat artistic (denaturat), oare am fi apreciat valoarea filmului macar pe jumatate cat apreciem imaginarul? Nu asa facem cu toate filmele?
Prin aceste intrebare am vrut sa arat cat de mult ne amagim, alergand dupa povesti inventate…povesti imaginare….povesti care mai mult ne fac rau in realitate decat sa ne invete ceva concret, aplicabil pentru viata de zi cu zi.
Prin cele spuse nu am vrut sa aduc nicio acuza personala nimanui, ci am descris doar o situatie generala in care sunt si eu prins (si afectat), dar incerc sa ma lepad.
anonim
septembrie 16, 2010 @ 5:42 pm
Interesant articol..Sunt in mare parte de acord, dar, citind comentariile, mi se pare ca se judeca situatiile cu masuri diferite, si anume: blamam filmele pentru faptele indoielnice ale personajelor,dar ne ferim sa le apreciem pe cele pozitive, pe motiv ca este vorba doar de fictiune (ma refer aici in primul rand la raspunsul dat de Dan la mesajul Ayskai..desi nu am inteles la ce te referi prin „realitatea este alta”..ca nu putem vorbi despre mantuirea unui personaj de film (ceea ce este evident) sau ca in realitate nu ar fi nimeni capabil de asemenea sacrificiu..
Filmele, ca si alte forme de arta,transmit un mesaj..putem fi de acord sau nu cu acest mesaj,de aceea avem creier si discernamant..daca vedem un film si ne asteptam (la modul serios) ca in viata reala sa traim o poveste de dragoste care sa parcurga „etapele” imaginate de un regizor hollywoodian,atunci, va rog sa ma iertati, dar avem probleme mult mai mari..chiar de domeniul patologicului..