Iubirea, ca mască a păcatului

11

aparentele-insealaViclenia din zilele noastre a devenit mai mare ca oricand, caci ne inconjoară din toate părtile si parcă a inceput să ne arunce din ce in ce mai mult in deznadejde, ca pe Sfantul Ilie mai de demult. Păcatului i se spune virtute cu o usurintă strigătoare la cer, iar dacă nu i se atribuie o imagine pozitivă, atunci cu sigurantă este „minimizat” cât mai „stiintific” si cât mai „moral”, pentru a nu ne stârni tulburări si mustrari de constiintă.

Pentru ca intelesul iubirii a fost complet schimbat,  si schimonosit datorita departarii tot mai mari a omului fata de Dumnezeu,  foarte multe lucruri, de neacceptat pana nu de mult, se imbratiseaza acum de dragul unei iubiri bolnave, inchipuite si pervertite. Aceasta este iubirea, ca mască a păcatului, ce a inlocuit iubirea de Dumnezeu si de aproapele cu iubirea faradelegilor proprii.

Astfel, multi tineri sustin ca relatiile intime inainte de casatorie nu sunt un pacat atata timp cat iti iubesti prietenul(a). Dar cate esecuri, avorturi si infidelitati  au rezultat din aceasta nimeni nu are ochi sa vada, caci o astfel de iubire le acopera pe toate. Iar cuvintele parintelui Arsenie Boca deja au devenit o realitate trista: „Cãsãtoria are multe motive sã fie tainã. Când familia nu va mai fi întemeiatã pe tainã, oamenii vor fi o turmã de fiare destrãbãlate.”

Astazi, tinerii sunt invatati ca malahia (masturbarea) nu este pacat ci o cunoastere a sinelui perfect normala, ce face parte din procesul de maturizare al fiecaruia.

Dar totusi „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”

Mai nou, se fac „demonstratii” vecine cu nebunia prin care se incearca justificarea stiintifica a faptului ca pacatul sodomiei (homosexualitatea) ar fi un lucru firesc in natura, pentru ca se manifesta si la animale,  facand parte si din evolutia omului. Si ni se spune ca homosexualitatea este ceva normal, ca a sosit clipa tolerantei si intelegerii asupra orientarilor sexuale ale fiecaruia, caci fiecare este liber sa faca ce doreste cu viata sa. Din aceasta libertate prost inteleasa a ajuns omul contemporan sa legitimeze cele mai mari faradelegi drept lucruri normale sau virtuti, pentru a-si pune capul linistit pe perna seara la culcare, cu constiinta impacata.

Tot in urma acestor schimbari, au aparut si foarte multi apologeti ai iubirii care „legitimeaza” perversiunile sexuale dintre partenerii de viata (nu li se spun soti, caci ar trebui sa ia in calcul taina casatoriei ce nu mai are nici o valoare pentru ei). Si spun nerusinatii cu multa convingere, ca perversiune este doar atunci cand esti constrans, dar cand este de comun acord atunci devine o manifestare a iubirii. Intr-adevar, si sodomitii se iubeau de bunavoie, dar iata ca din iubirea lor nu a ramas decat cenusa.

Unii isi scuză propriile fărădelegi cu care se indulcesc dând ca exemplu că si o prostituată (daca se prostitueaza pentru că nu are altă sursa de venit) se mantuieste dacă dă milostenie si isi iubeste aproapele. Aceasta cu justificarea că dragostea este mai presus de lege, iar Mantuitorul va judeca lumea după faptele iubirii. Dar insusi Mantuitorul ne spune că „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Ev. Matei 6:24)

Noi stim cât se poate de bine, din exemplul Sfintei Maria Egipteanca si a atâtor sfinti, că iubirea de Dumnezeu te face să constientizezi pacatul, si sa vezi uraciunea din tine. Iubirea adevarata nu incuviinteaza niciodata pacatul, ci te face sa sa-ti fie scarba de el, pentru ca pacatul intineaza si raneste iubirea.

Avem si multi parinti crestini sau viitori parinti, care au ajuns sa spuna cu o nepasare uimitoare ca mai degraba ucid un copil prin avort, decat sa nu-i poata asigura un nivel de trai decent, iar aceasta tot de dragul iubirii fata de copilul nenascut inca.

Dintr-o categorie asemanatoare, fac parte multi tineri casatoriti, care nu se „grabesc” sa faca copii pentru ca inca nu considera ca au un nivel de trai cu care sa ii asigure tot ce-i trebuie copilului. Astfel ei pacatuiesc impotriva Duhului Sfant, datatorul de viata, prin metodele contraceptive si abortive pe care le folosesc. Pe deasupra, cei mai multi viseaza sa ofere copilului un paradis pe pamant (casa, masina, excursii si poate niste studii in strainatate), dar numai la zestrea credintei in Dumnezeu si la sufletul copilului nu se gandesc.

Nu pot sa nu pomenesc si pe cei care-l batjocoresc pe Dumnezeu cu cuvintele „Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”, incuviintand astfel pacatul poftirii straine (adulterului), pacatul purtarii hainelor de lux, sau lipsite de buna cuviinta. Dar iata in schimb ce ne  spune Mantuitorul: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Ev. Matei 5: 27-28)

Insa cei mai multi crestini au devenit iubitori de semeni caci inteleg manifestarile „firesti” ale drepturilor omului si nu au nimic de obiectat impotriva homosexualitatii, avortului, prostitutiei, drogurilor si a altor faradelegi cumplite, chiar daca ei nu se declara practicanti ai acestor lucruri. Defapt, dau astfel dovada tacita ca incuviintand asemenea faradelegi, incuviinteaza pacatul si uraciunea din ei. Oricine tolereaza sau incuviinteaza pacatul din sine sau din oricine altcineva se face complice si faptuitor al pacatului si vinovat de plata pacatului. Este adevarat ca nu pacatosul trebuie urat ci pacatul din om, dar a confunda iubirea pacatosului cu iubirea pacatului este cu totul altceva.

Si ti se inchide gura in ziua de astazi foarte diplomant, tot cu arma iubirii, daca arati cu degetul faradelegea, si ii spui pacatului pacat, ca vezi tu, ei nu judeca pe nimeni si nu au prejudecati, pe cand cel care arata cu degetul faradelegea este un intolerant frustrat ce nu-si vede de ograda sa, un habotnic, un neadaptat al vremurilor si un extremist cu conceptii invechite,  in concluzie un om care nu are ce cauta in lumea aceasta moderna si in plina schimbare.

Dar, iata ce raspuns va da Mantuitorul la Judecata impotriva tuturor celor care lucreaza faradelegea, ascunzand-o sub masca iubirii:

„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” (Ev. Matei 7: 21-23)

Cum trebuie deci sa ne purtam fata de omul pacatos? Sa-l iubim ca pe noi insine. Si cum trebuie sa ne purtam fata de pacat: sa-l uram si sa ne impotrivim din toata puterea! Asa sa ne ajute Dumnezeu.

(Visited 29 times, 1 visits today)