Iubirea, ca mască a păcatului
Viclenia din zilele noastre a devenit mai mare ca oricand, caci ne inconjoară din toate părtile si parcă a inceput să ne arunce din ce in ce mai mult in deznadejde, ca pe Sfantul Ilie mai de demult. Păcatului i se spune virtute cu o usurintă strigătoare la cer, iar dacă nu i se atribuie o imagine pozitivă, atunci cu sigurantă este „minimizat” cât mai „stiintific” si cât mai „moral”, pentru a nu ne stârni tulburări si mustrari de constiintă.
Pentru ca intelesul iubirii a fost complet schimbat, si schimonosit datorita departarii tot mai mari a omului fata de Dumnezeu, foarte multe lucruri, de neacceptat pana nu de mult, se imbratiseaza acum de dragul unei iubiri bolnave, inchipuite si pervertite. Aceasta este iubirea, ca mască a păcatului, ce a inlocuit iubirea de Dumnezeu si de aproapele cu iubirea faradelegilor proprii.
Astfel, multi tineri sustin ca relatiile intime inainte de casatorie nu sunt un pacat atata timp cat iti iubesti prietenul(a). Dar cate esecuri, avorturi si infidelitati au rezultat din aceasta nimeni nu are ochi sa vada, caci o astfel de iubire le acopera pe toate. Iar cuvintele parintelui Arsenie Boca deja au devenit o realitate trista: „Cãsãtoria are multe motive sã fie tainã. Când familia nu va mai fi întemeiatã pe tainã, oamenii vor fi o turmã de fiare destrãbãlate.”
Astazi, tinerii sunt invatati ca malahia (masturbarea) nu este pacat ci o cunoastere a sinelui perfect normala, ce face parte din procesul de maturizare al fiecaruia.
Dar totusi „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”
Mai nou, se fac „demonstratii” vecine cu nebunia prin care se incearca justificarea stiintifica a faptului ca pacatul sodomiei (homosexualitatea) ar fi un lucru firesc in natura, pentru ca se manifesta si la animale, facand parte si din evolutia omului. Si ni se spune ca homosexualitatea este ceva normal, ca a sosit clipa tolerantei si intelegerii asupra orientarilor sexuale ale fiecaruia, caci fiecare este liber sa faca ce doreste cu viata sa. Din aceasta libertate prost inteleasa a ajuns omul contemporan sa legitimeze cele mai mari faradelegi drept lucruri normale sau virtuti, pentru a-si pune capul linistit pe perna seara la culcare, cu constiinta impacata.
Tot in urma acestor schimbari, au aparut si foarte multi apologeti ai iubirii care „legitimeaza” perversiunile sexuale dintre partenerii de viata (nu li se spun soti, caci ar trebui sa ia in calcul taina casatoriei ce nu mai are nici o valoare pentru ei). Si spun nerusinatii cu multa convingere, ca perversiune este doar atunci cand esti constrans, dar cand este de comun acord atunci devine o manifestare a iubirii. Intr-adevar, si sodomitii se iubeau de bunavoie, dar iata ca din iubirea lor nu a ramas decat cenusa.
Unii isi scuză propriile fărădelegi cu care se indulcesc dând ca exemplu că si o prostituată (daca se prostitueaza pentru că nu are altă sursa de venit) se mantuieste dacă dă milostenie si isi iubeste aproapele. Aceasta cu justificarea că dragostea este mai presus de lege, iar Mantuitorul va judeca lumea după faptele iubirii. Dar insusi Mantuitorul ne spune că „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Ev. Matei 6:24)
Noi stim cât se poate de bine, din exemplul Sfintei Maria Egipteanca si a atâtor sfinti, că iubirea de Dumnezeu te face să constientizezi pacatul, si sa vezi uraciunea din tine. Iubirea adevarata nu incuviinteaza niciodata pacatul, ci te face sa sa-ti fie scarba de el, pentru ca pacatul intineaza si raneste iubirea.
Avem si multi parinti crestini sau viitori parinti, care au ajuns sa spuna cu o nepasare uimitoare ca mai degraba ucid un copil prin avort, decat sa nu-i poata asigura un nivel de trai decent, iar aceasta tot de dragul iubirii fata de copilul nenascut inca.
Dintr-o categorie asemanatoare, fac parte multi tineri casatoriti, care nu se „grabesc” sa faca copii pentru ca inca nu considera ca au un nivel de trai cu care sa ii asigure tot ce-i trebuie copilului. Astfel ei pacatuiesc impotriva Duhului Sfant, datatorul de viata, prin metodele contraceptive si abortive pe care le folosesc. Pe deasupra, cei mai multi viseaza sa ofere copilului un paradis pe pamant (casa, masina, excursii si poate niste studii in strainatate), dar numai la zestrea credintei in Dumnezeu si la sufletul copilului nu se gandesc.
Nu pot sa nu pomenesc si pe cei care-l batjocoresc pe Dumnezeu cu cuvintele „Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place”, incuviintand astfel pacatul poftirii straine (adulterului), pacatul purtarii hainelor de lux, sau lipsite de buna cuviinta. Dar iata in schimb ce ne spune Mantuitorul: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui” (Ev. Matei 5: 27-28)
Insa cei mai multi crestini au devenit iubitori de semeni caci inteleg manifestarile „firesti” ale drepturilor omului si nu au nimic de obiectat impotriva homosexualitatii, avortului, prostitutiei, drogurilor si a altor faradelegi cumplite, chiar daca ei nu se declara practicanti ai acestor lucruri. Defapt, dau astfel dovada tacita ca incuviintand asemenea faradelegi, incuviinteaza pacatul si uraciunea din ei. Oricine tolereaza sau incuviinteaza pacatul din sine sau din oricine altcineva se face complice si faptuitor al pacatului si vinovat de plata pacatului. Este adevarat ca nu pacatosul trebuie urat ci pacatul din om, dar a confunda iubirea pacatosului cu iubirea pacatului este cu totul altceva.
Si ti se inchide gura in ziua de astazi foarte diplomant, tot cu arma iubirii, daca arati cu degetul faradelegea, si ii spui pacatului pacat, ca vezi tu, ei nu judeca pe nimeni si nu au prejudecati, pe cand cel care arata cu degetul faradelegea este un intolerant frustrat ce nu-si vede de ograda sa, un habotnic, un neadaptat al vremurilor si un extremist cu conceptii invechite, in concluzie un om care nu are ce cauta in lumea aceasta moderna si in plina schimbare.
Dar, iata ce raspuns va da Mantuitorul la Judecata impotriva tuturor celor care lucreaza faradelegea, ascunzand-o sub masca iubirii:
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.” (Ev. Matei 7: 21-23)
Cum trebuie deci sa ne purtam fata de omul pacatos? Sa-l iubim ca pe noi insine. Si cum trebuie sa ne purtam fata de pacat: sa-l uram si sa ne impotrivim din toata puterea! Asa sa ne ajute Dumnezeu.
ionutz
iulie 2, 2009 @ 10:47 am
Chiar trebuia un articol care sa arate cu pasaje biblice si marturii ale sfintilor care sa clarifice unele lucruri ce nu s-au putut lamuri in comentariile la articolul „Masturbarea boala tinerilor de azi”!
florinm
iulie 2, 2009 @ 11:55 am
De foarte multe ori se face apel la „iubire” pentru a justifica propriile pareri. Se face apel mai ales la a doua porunca, uitand insa de celelalte porunci, de fericiri, de poruncile bisericesti etc.
Mai ales, am observat ca multi dintre cei care aduc in prim plan porunca a doua, a iubirii aproapelui (care de altfel, impreuna cu prima, cea a iubirii de Dumnezeu, cuprind toata invatatura bisericii – insa intelese si indeplinite in duh si in adevar, nu dupa propriul cuget razvratit), multi dintre acestia, spuneam, sufera de NEASCULTARE. Sa vina aceasta din mandrie, oare? Din slava desarta?
Fereste-ne, Doamne, de acest mare pacat al mandriei, de cel al judecarii aproapelui si de celelalte!
MunteanUK
iulie 2, 2009 @ 1:44 pm
ceea ce nu inteleg toti predicatorii ‘iubirii’ tolerante care atat de la moda in zilele noastre este faptul ca toata sumedenia de porunci, reguli, randuielei lasate de Hristos personal si mai apoi de Biserica Sa, calauzita de Duhul Sfant, au fost instituite tocmai pentrcu ca credinciosii sa dobandeasca IUBIREA adevarata!
din pacate, adesea, nici intre noi, oricat ne-am crede ‘induhovniciti’ nu pricepem acest lucru. toate ‘regulile’ nu au niciun rost in sine, ci ele sunt ‘instrumente’ pt a ne pregati sa primim IUBIREA adevarata. ne curatam de patimi, ne alungam gandurile rele, ne ostenim dupa putinta (si mai ales dupa vointa), incat ne pregatim pt a iubi.
nu meritam iubirea prin ceea ce facem, doar ne aducem, cu ajutorul Domnului pas de pas (al duhovnicului, al Sf Liturghii etc), in ‘starea adecvata’ de a o ptimi. dc s-ar fi putut si altfel, dintr-o data sa iubim, asa cum vor cei care sufera de neascultare (cum bine le-a pus diagnosticul florinm), poate ca Domnul ar fi facut si alfel sa dobandim iubirea.
dar, de aproape 2000 de ani, IUBIREA nu s-a dobandit decat tinand TOATE poruncile. orice alte gaselnite, orice alte ‘cai paralele’, orice alte ‘solutii alternative’ nu sunt decat o amagire. chiar dc acele amagiri pot tine o viata intreaga, se construiesc sisteme filosofice care dau suficient confort psihic omului relativist al zilelor noastre, acele cai nu sunt mantuitoare!
e un dezastru toata aceasta ideologie a pcatului cand, de fapt, in strafundul sufletului, orice om nascut pe pamant, chiar fara sa fie luminat cu Sf Botez in Biserica Una a lui Hristos, are ‘insamantate’ de Creatorul sau cele zece porunci… orice om ‘simte’ ca a-ti insela partenerul e ceva ‘rau’, ca uciderea e ceva ‘rau’, ca minciuna e ceva ‘rau’, ca invidia e ceva ‘rau’.
dar lumea in care traim a gasit explicatii ‘stiintifice’ pt orice ‘rau’ pe care om – repet, chair si cel nebotezat! – in simte in strafundul fiintei lui drept ‘rau’. incetul cu incetul, prin justificarea ‘raului’, se va sterge din inima omului constiinta, incat se vor adeverii vorbele Sf Parinti care prevesteau ca (citez aproximativ) „in vremurile de pe urma, oamenii se vor face mai rau ca diavolii”.
cum vine asta? prin faptul ca, diavolii stiu ca fac ceva rau („cred si se cutremura”, nu asa se zice?), dar generatiile nascute de acum inainte, in aceasta epoca care relativizeaza raul (si nu doar atat, ajunge sa-i spuna raului – bine, iar intunericului – lumina) nu vor mai avea constiinta ‘raului’ si nu se vor mai teme de nimic, nu vor mai crede, nu se vor mai ‘cutremura’…
nu vreau sa par pesimist (doar pesimismul e o atitudine cu totul neortodoxa!) dar mi se cam pare ca deja tavalugul raului nu mai poate fi oprit, avansul ideologiei nihiliste fiind deja prea mare. totusi, ne mai ramene ceva de facut!
de la caz la caz, prin milostivirea Domnului, mai sunt destui care – din mijlocul promiscuitatii generalizate – ajung la Hristos… pe acestia trebuie sa-i ajutam si nu-i judecam, sa le spunem sincer (cum se face pe acest site) ca pacatul e pacat. iar ca sa putem fi de vreun folos acestora, necontenit sa ne luptam cu patimile proprii!
Catalin
iulie 2, 2009 @ 1:47 pm
Iubirea aceasta lumeasca (pe care Dumnezeu o uraste) este, din pacate, extrem de raspandita astazi.
Ecumenismul (considerata o mare erezie de multi sfinti parinti ai secolelor trecute, cand a luat fiinta) este probabil cea mai jalnica si mai denaturata forma a „iubirii crestine”.
Si chiar daca Mantuitorul si toata traditia patristica condamna puternic aceasta forma de erezie (care a si martirizat numerosi calugari din Muntele Athos, acum cateva secole, carora li se cerea sa se uneasca cu papistasii), tot mai multi preoti si ierarhi (si intai-statatori..) o promoveaza tot mai puternic.
Domnul sa ne dea tuturor intelepciune si sa ne ajute pe toti sa ne lepadam de o astfel de „iubire”!
MONICA
iulie 2, 2009 @ 3:17 pm
Cred ca homosexualitatea a devenit si o MODA azi.
E probabil ceva care ii face chipurile „speciali „ pe unii.
Cred ca multi s-au lasat prinsi de altii in acest lucru si a fost alegerea lor .Au fost convinsi ,ademeniti de altii sau de ceea ce au vazut in jurul lor.
MONICA
iulie 2, 2009 @ 3:18 pm
erata-Cred ca multi s-au lasat prinsi de altii in acest lucru si Nu fost alegerea lor
Adriana
august 4, 2009 @ 12:34 am
Eu sunt o adepta a iubirii tuturor oamenilor, si iata ce mai zice Domnul:
„Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.”
(Matei, 5, 44-48)
Aceasta este iubirea de aproapele la care ne cheama Domnul. Nu zice sa luam de bun pacatul, dar nu zice nici sa ii luam la rost pe pacatosi (nu judeca si nu vei fi judecat), ci ne zice sa ii binecuvantam si sa ne rugam pentru ei. Caci apoi lucreaza Harul Domnului si cu ei, pentru dragostea pe care le-o aratam noi lor, si mai ales pentru dragostea Lui pentru ei, caci noi iubim doar pentru ca Domnul ne-a iubit mai intai pe noi. Iar acei pacatosi sunt doar suflete bolnave care inca nu l-au cunoscut pe Domnul, suflete pentru care trebuie sa ne rugam ca sa fie ajutate sa ajunga si ele la iubirea adevarata. Insa daca aruncam cu pietre in ranile lor, nu rezolvam nimic, ci doar le agravam suferinta si ii indreptatim si mai mult sa ramana in pacatul lor. Caci nu v-ati gandit de ce trebuie sa ii binecuvantam pe cei care ne bleastama si ce anume inseamna de fapt sa ii binecuvantam?…
Si v-ati pus intrebarea de ce Domnul ne zice sa fim desavarsiti ca si Tatal din Ceruri? Se vede bine ca ceea ce face Tatal din Cer pentru ei este ceea ce ne cere si noua sa facem: sa ii binecuvantam! Sa facem diferenta intre pacat si pacatos. Sa uram pacatul, dar sa iubim pacatosul, adica homosexualul, adulterul etc, sa il iubim si sa il binecuvantam si sa ne rugam lui Dumnezeu pentru el. Eu insa vad in aceste discutii ca nu se face aceasta separare a pacatosului de pacatul sau ci dimpotriva, este confundat cu pacatul sau, si ca atare aruncat in Gheena…
Va recomand cu drag sa cititi cartea maicutei Siluana „mestesugul bucuriei” sa vedeti ce frumos explica iubirea, si cum se face separarea pacatului de pacatos… Chiar ma gandesc daca nu ar vrea admin sa publice pe site franturi din aceasta carte, caci multi s-ar putea folosi… Cel putin eu m-am folosit foarte mult…
un calin - tm
august 4, 2009 @ 8:40 am
Simt de multe ori ca ceva nu e bine / bun dar nu pot sa explic si sa exprim motivul.
In ce priveste unele pacate (e.g. homosexualitatea) – imi aduc aminte de „Cel mai iubit dintre pamânteni” unde Matilda spunea (ca o mare stupiditate) : „un ticalos nu poate fi invinuit daca e firesc in ticalosia lui”. Oare de asta nu se ia nicio pozitie impotriva paradelor gay !?
Ii iubim pe ticalosi dar urâm ticalosia. Dar pacatul asta (homosexualitatea) e impotriva firi! E o lovitura data impotriva unei taine : taina casatoriei. In plus homosexualitatea e „placerea fara urmari”. Evitam astfel se ne asumam niste raspunderi si responsabilitati – familie si copii.
Nu cred ca Iisus i-ar fi sarutat. Pe cei din templu i-a alungat cu frânghia si le-a rasturnat mesele. Oare de ce !?
Nu cred ca un medic trateaza doar cu iubire o rana: foloseste si doctorii amare, poate chiar arde o rana sau amputeaza un membru, prescrie o dieta crunta – toate astea cu scopul de a salva intregul corp!
Tot din „Cel mai iubit dintre pamânteni” : „isi dadeau pe fata vanitatea smintita si cereau sau isi luau singuri satisfactia jignind fara teama, la adapostul bunei-cresteri si retineri a celorlalti, care in afara faptului de a se lasa jigniti de el nu vor reactiona, considerând scandalul care s-ar naste mai penibil decât insulta”.
Ii lasam in pace pe acesti homosexuali si ii tratam cu dragoste. Dar oare chiar dragoste e asta !? Sa nu le spunem ca nu e bine si ca gresesc !? Oare Dumnezeu a revarsat iubire peste Gomora si Sodoma !?
Si tot in cartea citata – Marin Preda spunea ca urmeaza o noua era : „Era ticalosilor” !!!
Doamne, iarta-ne si ne pazeste !
adriana
august 4, 2009 @ 11:09 am
Draga Calin,
Toti preotii din lumea asta le spun homosexualilor ca nu este bine ceea ce fac, si poti sa le spui si tu. Ei au libertatea data de Dumnezeu de a asculta sau nu, si Dumnezeu va fi Cel ce ii va judeca pe ei. Nu este de datoria noastra sa ii judecam pe ei, ci sa judecam doar ca homosexualitatea nu este buna. Avem datoria sa zicem ca homosexualitatea nu este buna, insa nu neaparat cu argumentul asumarii unei familii, caci nici calugarii nu isi asuma vreo familie, si chiar Sfantul Apostol Pavel a zis ca este mai bine sa nu ne casatorim ca sa fim feriti de necazuri. Singurul argument ramane voia lui Dumnezeu pentru om, si iubirea lui Dumnezeu mai presus de orice. Iar Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau sa ridice pacatele acestor homosexuali si sa ne ceara noua sa ii iubim si noi pe acestia asa cum si El i-a iubit mai inainte de noi. Ne-a zis ca asta este desavarsirea. Insa nu ne-a cerut sa ii aprobam in pacatul lor, Doamne fereste!
Daniel
august 31, 2010 @ 5:14 pm
Intradevar cu cat te apropii mai mult de Dumnezeu incepi sa simti pacatul ca fiind pacat si uraciune care te murdareste pe interior.
O pacatoasa
august 31, 2010 @ 7:50 pm
Mare dreptate este in articol.
Am cazut si eu in capcanele iubirii actuale…sper ca intr-o buna zi sa ma ierte Bunul Dumnezeu pentru toate cate am gresit in fata sa.