Iubirea contemplativă este însetată de fapte mari, pentru a se arăta lumii

Vă invităm să citiți ma jos un fragment din romanul lui F.M. Dostoievski, „Frații Karamazov”, în care putem înțelege mai bine diferența între iubirea contemplativă, iubirea aceea ideatică din mintea noastră și adevărata dragoste. Prima iubește umanitatea și vrea să apară pe scena lumii pentru a primi slavă, iar cea de-a doua lucrează mereu, cu anevoie, începând cu cele mai mici gesturi, necăutând ale sale. Prima este o ispita a celui rău, iar cea de-a doua este lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră.

“Mie mi-e dragă umanitatea, dar, totuși, mă surprinde un lucru: cu cât mi-e mai dragă umanitatea, în general, cu atât iubesc mai puțin pe oameni, adică pe indivizii izolați.

În visele pe care le urzesc, mi se destăinuia el, adeseori simt o dorință pătimașă de a sluji umanitatea, și poate că într-adevăr aș primi chiar să port crucea pentru alții, dacă așa ar cere împrejurările; cu toate astea, nu mă simt în stare să stau două zile la rând în aceeași odaie cu altcineva, o știu din experiență.

Faptul că mai e cineva lângă mine, prezența unui alt om mă scoate din fire, îmi zgândărește amorul propriu, îmi stingherește libertatea.

Ajunge o singură zi ca să-l urăsc, oricât ar fi el de cumsecade: pe unul pentru că mănâncă prea încet, pe altul pentru că are guturai și-și suflă mereu nasul. Eu, îmi mărturisea el, din clipa când vin în contact cu oamenii, ajung să le fiu dușman.

În schimb, nu știu cum se face, dar am constatat că cu cât urăsc mai mult indivizii, luați în parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate, în general, este mai fierbinte.” (pag. 95)

“Îmi pare rău că nu vă pot spune ceva mai îmbucurător, dar să știți că față de iubirea contemplativă, iubirea activă pare aprigă și înfricoșătoare.

Iubirea contemplativă este însetată de fapte mari, de lucruri pe care să le înfăptuiești numaidecât și în așa fel încât toată lumea să le vadă. Iubirea contemplativă te poate îndemna chiar să-ți jertfești viața, cu condiția numai să ți-o jertfești cât mai repede, ca pe scenă, sub privirile tuturor, ca să primești aplauze.

În timp ce dragostea vie înseamnă străduință necontenită și stăpânire de sine, pentru unii poate chiar o adevărată știință.”(pag. 96-97)

FRAȚII KARAMAZOV- F.M.Dostoievski, trad.: Ovidiu Constantinescu și Isabella Dumbravă, Ediția a II-a, Ed. LEDA (CORINT), București, 2007. (Sursa: Blogul Notiți în sufletul meu | Despre iubirea activă – Dostoievski în Frații Karamazov)