Iubirea naşte iubire
Iubirea naste iubire. Hristos se naste din iubire. Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat l-a trimis pe unicul Sau Fiu in lume! O lume plina de pacate si de desertaciuni. Dar aici, in lumea aceasta, in groapa plina de pacate, il gasim pe El. El a venit pentru noi nu pentru a face cunoscute minunile Sale in intreaga lume ci pentru a face cunoscut Adevarul in lume. Hristos este Adevarul. Dupa cum bine stiti, nu a venit pentru cei drepti ci pentru cei lipsiti de adevarata credinta: Că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă». (Matei 9, 9-13)
Desi credem in Dumnezeu, credem in iubirea Lui fata de noi, nu facem fata tuturor necazurilor si suferintelor. Ii intoarcem spatele Domnului atunci cand El nu ne daruieste ceea ce cerem. Asta e iubire? Nu. Gresim deoarece ne impotrivim voii Sale. In cautarea noastra, dorim raspunsul intrebarilor ce le punem zilnic. Pai, daca iubim, de ce ne mai intrebam? De ce nu ne convine cand suntem prigoniti pentru dreptate? El este Dreptatea. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5,10). Nu vorbesc doar de iubirea fata de Dumnezeu, ci si de iubirea fata de aproapele nostru. Cand el nu ne iubeste, pai nu il mai iubim nici noi… ca de`nu se merita. Asa gandesc majoritatea tinerilor de azi.
Asa gandeam si eu, pana sa cunosc invatatura Sfintilor Parinti. Fericitul Augustin spune : ,,Iubeste si fa ce vrei!”. Pai cum sa iubesc eu, o pacatoasa, si sa fac ce vreau?! “Nimeni nu traieste fara a iubi; dar, in general, ce se iubeste? Dumnezeu nu ne opreste de a iubi, dar e vorba de a alege obiectul iubirii noastre. Or, daca putem alege, este pentru ca noi insine am fost iubiti mai intai. Noi iubim, dar de unde ne vine acest privilegiu? De acolo ca El ne-a iubit primul. De unde vine deci ca omul poate iubi pe Dumnezeu? Cautati si nu veti gasi alt motiv decat acesta: El ne-a iubit mai intai. Acela pe care-L iubim ni S-a dat noua si El ne-a dat, in acelasi timp, ceea ce face ca noi sa-L iubim.”
Asta va rog si pe voi; sa iubiti. Si chiar daca ceilalti nu va iubesc, iubiti-i si mai mult. Rugati-va pentru cei ce va urasc si va vrajmasesc. Iubiti fara sa asteptati ceva ca rasplata. Prin iubire, poti schimba un suflet. Am vazut asta din propria experienta. Tot iubirea, este cea care va ridica din mlastina de pacate. Avand iubirea Lui, nu trebuie sa ne mai intereseze altceva.
Nu trebuie sa cautam altceva…ci doar sa invatam si noi sa-L iubim.
(Georgiana)
Lifer
septembrie 9, 2009 @ 10:44 am
Foarte frumos! Si eu mi-am dat seama ca mai mare decat toate este Iubirea.
Doamne ajuta-ne pe toti !!!
D
septembrie 9, 2009 @ 9:35 pm
Este frumos ce spui, dar cred ca ridicam mult prea sus stacheta, si astfel nu ne alegem cu nimic. Sa-i iubim pe cei ce ne urasc … Dar oare suntem noi macar in faza de a-i suporta pe cei ne fac rau, de a nu le raspunde, de a nu sta „impotriva celui rau” -dupa cuvantul Mantuitorului ?
Poate ar trebui sa avem tinte mai apropiate de capacitatile noastre, ca astfel sa putem inainta putin cate putin. Daca ne propunem idealuri inalte riscam sa batem pasul pe loc,in cel mai bun caz.
Parerea mea. Poate gresesc.
Metodios
octombrie 29, 2009 @ 7:25 pm
Cand iubim un om fara iubire,el primeste iubirea noastra,fiindca are nevoie de ea.Oamenii sunt pacatosi si rai pentru ca nu mai au iubire,de aceea au nevoie foarte mare de toata iubirea noastra.Cand barbatul iubeste femeia,si ea il iubeste pe el.Dar din dar se face rai.Daruind vei dobandi.Un om bun este frumos,tanar si matur tot timpul si e iubit de toata lumea,dragostea lui se vede in ochii lui curati si in vocea lui blanda.Lumina si caldura din sufletul lui transced barierele trupului in cazul sfintilor si ii vindeca si pe ceilalti,iar uneori s-a si vazut izvorand din trupul lor o aura de lumina nepamanteana.Este cazul parintelui Arsenie Boca care ii smerea pe oameni cu privirea,si chiar dupa moarte schimba viata celorlalti,facandu-i sa planga la mormantul lui si vindecandu-i de boli incurabile.