“Şi dă robilor Tăi acestora cununa cea neveştejită a măririi.”
Nu există moarte.
Dacă ne-am cunoaște, am trăi o veșnicie. Am construi bucăți de nemurire, doar împreună. Dacă ne-am cunoaște, n-ar mai exista dureri și nici întristări.
Am ieși în stradă și le-am striga oamenilor, fără pic de sfială, faptul că nu vom muri. Dacă ne-am cunoaște, aș sta pe umărul tău, iar tu, cu mâna dreaptă în părul meu, mi-ai șopti la ureche că noi doi nu vom muri niciodată.
De ce? Pentru că nu există moarte.
În slujba Sfintei Cununii, preotul rostește, atât de frumos: „Şi dă robilor Tăi acestora cununa cea neveştejită a măririi.” Neveștejirea este însăși eternitatea. Dacă ne-am cunoaște, sufletele noastre ar fi încununate, iar bucuria mângâietoare dinlăuntrul nostru ar fi de nedescris.
Am fi Cunună. Am fi Mărire.
Dacă ne-am cunoaște, am desena amândoi, pe o hârtie, marea. Ar fi atât de albastră, încât am privi desenul ore-n șir, fără să ne plictisim. Dacă ne-am cunoaște, i-am cânta lui Dumnezeu cu propriile inimi. Nu ne-ar mai trebui cuvinte. Nici note muzicale. Cântecul nostru ar fi nepieritor.
Nu există moarte și nici sfârșit. Cum să existe sfârșit, dacă noi doi, dacă ne-am cunoaște, am fi un dar unul pentru celălalt? Nu știai, oare, că oamenii sunt daruri netrecătoare de la Dumnezeu, pentru alți oameni? Dacă ne-am cunoaște, am fi un dar. Am fi o poveste fără încheiere.
Am fi noi. Am fi Naștere. Am fi Înviere.
Pentru că nu există moarte.
(Georgiana)
Laura Stifter
noiembrie 14, 2014 @ 1:25 pm
Georgi, este minunat!!! Citesc cu mult drag şi uimire gândurile scrise de tine, eşti dăruită de Dumnezeu cu mult talent… dar acest articol le întrece, parcă, pe toate! Extraordinar!…
Georgiana
noiembrie 14, 2014 @ 2:19 pm
Mulțumesc, dragă Laura! Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Post cu folos și bucurie!
Catalin
noiembrie 14, 2014 @ 5:55 pm
Frumos articolul..Atâta timp cât rămânem în comuniune cu Dumnezeu nu există moarte.Am o întrebare omul a fost creat să trăiască veșnic? Deoarece am auzit o teorie precum că doar Dumnezeu este veșnic iar omul este o ființă care se consumă și este veșnic doar atunci când se conectează la Izvorul Vieții adică la Dumnezeu.Și de aici și dorința de absolut a omului,de a se consuma în ceva..