Skip to content

8 Comentarii

  1. Saurian
    februarie 12, 2010 @ 3:12 pm

    @admin: Te rog şterge mesajul de mai sus.
    Aş vrea să adaug câteva cuvinte ale păr. Savatie Baştovoi închinate acestei sărbători:
    „Dacă iubesti pe cineva cu adevărat si vrei să-ti unesti viata cu el, du-te si spune-i si căsătoriti-vă. Dar cum poti să vinzi declaratii de dragoste într-o emisiune televizată pentru un tricou sau o bască nenorocită? Atâta costă cuvintele tale?Fata pe care o iubesti nu-ti este deajuns premiu si spectator al dragostei tale sau crezi că te va iubi mai mult dacă va vedea că ceea ce îi spui numai ei în taină vei putea spune si unei pizza? Nu este o mai mare umilintă decât a-ti vedea iubitul sau iubita spunând si altcuiva cuvintele pe care credeai că ti le spune numai tie. Sau nu întelegi că dacă o poate spune la microfon, o poate spune si altcuiva, când nu esti tu de fată?

    Dar cât de umile sunt acele perechi de „adulti” care se expun pentru aplauze. Cum poti să fii femeie la 40 de ani încă necăsătorită? Asta înseamnă sau că ai fost dezmătată sau sfântă. Si în primul si în al doilea caz mai bine este să nu mai spui la nimeni. Iar dacă ai fost căsătorită, nu ti-e rusine de sotul si de copiii tăi care poate te văd? Unde v-ati îndrăgostit voi asa de tare la această vârstă? Amândoi plini de rănile trecutului, de puroiul dezamăgirilor care dor. Aveti nevoie ca altii să vă convingă că vă stă bine împreună si vă potriviti, pentru că voi nu vă puteti rupe din inimă imaginea primei iubiri pe care nu mai aveti putere să o întoarceti înapoi. Un bilet pentru doi la discotecă pe care îl veti câstiga în schimbul rusinii trăite mă îndoiesc că ar putea lecui rănile voastre.

    Toată această ceată de cuvinte încearcă să acopere adevărul despre durerea singurătătii. Cine nu stie că declaratiile de dragoste sunt mult mai rare decât certurile? Ele sunt atât de rare, încât încap toate într-o emisiune. Dacă ne-ar ajunge putere ca să ne scuturăm capetele de ameteala reclamelor si am feri putin această perdea artificială, ca să privim ce se petrece dincolo de declaratiile de dragoste, am vedea fata crudă a realitătii. In SUA, 53% de femei sunt singure, 20% nu au fost căsătorite niciodată si 33% sunt divortate sau văduve. Un raport elaborat de Alianta Evanghelică din Marea Britanie arată că 44% din bărbatii sub 30 de ani, enoriasi ai Bisericii Evanghelice (care nu acceptă călugăria! n. m.), sunt singuri.
    Toată această mascaradă e înfiorător de tristă. Tânăr fiind, cum poti să îmbraci această mască de bufon si să uiti înăltimile de unde ai coborât, ca să spui câteva replici pe această scenă a desertăciunii în schimbul unor ochelari de soare? Cine e rău? Sfântul Valentin? Nu. Dragostea? Sigur că nu. Rea e numai atitudinea. Toată drama vietii noastre are la bază aceste jocuri necugetate ale tinerilor cu trupurile si sufletele lor. Tocmai pentru că dragostea trebuie trăită, nu trebuie să o consumati degrabă, tocmai pentru că e frumoasă, nu trebuie pusă spre vânzare, tocmai pentru că e atât de rară, nu trebuie neglijată când se iveste. Cum poate ceva atât de frumos, atât de înăltător, atât de rar si atât de scump ca dragostea sâ-ti iasă în cale chiar în acele zile neghioabe cu baloane si discutii fără haz? Nu credeti chiar pe oricine face astfel de declaratii, dacă vreti să le auziti măcar o dată în viată spuse cu sinceritate.

    Nu construiti palatul prieteniei voastre din cărămizile multe si strălucitoare, care se dau pe gratis, ale poftei, ci căutati pietrele tari ale iubirii adevărate. Căci pofta, care este tot timpul în miscare, s-ar putea să vă lase singuri si să plece, iar dragostea…, dragostea nidodată nu cade.

    Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Morala crestină nu ne interzice să ne îndrăgostim, ci numai ne recomandă să nu ne ucidem între noi. Câti ulcerosi nu mănâncă murăturile care le plac, ca să nu-si producă dureri? Câti nu beau bere si nu se duc în baruri, chiar nu mănâncă carne, pentru că adună bani pentru masină sau televizor? Ce să mai spunem de afaceristii care muncesc în străinătate si nu-si văd familia cu anii pentru niste bani nenorociti? De ce dar ne miră că unii oameni folosesc cu măsură plăcerile acestei vieti, ca să nu ajungă la catastrofele în care au pierit semenii lor?

    „Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.” Cei care încalcă această lege de neschimbat se supun riscurilor descrise mai sus, ei nu vor scăpa niciodată de tirania propriilor patimi si de tirania demonilor. Ei nu vor ajunge niciodată la dragoste.

    S-ar părea că e o contradictie în doctrina crestină: pe de o parte, Dumnezeu ne-a făcut atât de frumosi si a lăsat atractia aceasta atât de puternică între bărbat si femeie, iar pe de altă parte, ne recomandă fecioria. Ce-i asta, un fel de sadism divin? Da, pofta a sădit-o Dumnezeu, si, dacă vreti, pofta a tinut omenirea până acum. Nu, nu numai pentru că prin ea se nasc oameni noi, ci pentru că, dacă nu ar fi fost pofta, bărbatii si-ar fi omorât pur si simplu femeile, iar femeile ar fi fugit de ei. E atât de putină dragoste între femei si bărbati, încât numai pofta îi poate tine împreună. Câte perechi au fost gata să se despartă pentru totdeauna, dar pofta i-a întors înapoi. Dumnezeu stia asta.

    Există două atractii diferite, una iratională, cea a poftei, care nu poate să lipsească, si cea a dragostei, la care se ajunge prin virtute. Mai înainte de a alerga la PRO TV ca să-ti ridici talonasul de câstigător, întreabă-te dacă ai priceput care e diferenta între ele, Dacă nu vezi nici o diferentă, aleargă mai departe.

    Acum, o lume întreagă sărbătoreste biruinta poftei asupra dragostei. Chipul omenesc se retrage timid de pe arena lumii si în locul lui apare Animalul. Aceasta se simte în toată arta modernă, aceasta vedem în tablourile baroc, cu femei care ne arată spatele în locul fetei. Aceasta vedem în filmele cu măsti de animale umanizate, gen StarTrek. Aceasta se remarcă la femeile tinere care nu se mai văd din cauza picioarelor si a sânilor si a tinerilor din care au rămas numai gecile si pantalonii. A dispărut din viata noastră chipul pur si simplu, fata celui iubit.”

    Reply

  2. Catalin
    februarie 12, 2010 @ 4:14 pm

    In societatea capitalista, cea mai mare parte a patronilor si sefilor doreste sa vanda cat mai mult, astfel incat sa aiba cat mai multi bani.
    In cateva perioade ale anului, sansele lor de a se imbogati sunt mai mari.

    Doua dintre ele sunt… Craciunul si Pastele. De ce? Pentru ca pornirile naturale ale omului (ex.: de a darui, de a se bucura impreuna cu semenii, de a petrece in familie) – mai ales ale omului care are si el.. „credinta lui” – pot fi foarte usor exploatate.

    Asa ca, din Craciun, se face sarbatoarea daruirii de cadouri nemasurate si de dulciuri in exces, mai ales copiilor.
    De Pasti, „ne innoim”, dar NU sufleteste, dupa cum ar trebui.. ci trupeste. E musai sa ne schimbam garderoba intreaga, daca se poate. Si, de asemenea, trebuie sa ne si distram cu prietenii (eventual, in cluburi, ca asa se poarta – doar oferte speciale sunt din plin).

    Comerciantii insa tot nu se multumesc cu acestea doua, pe care in mare parte au reusit sa le intoarca in favoarea profitului propriu.
    Asa ca.. daca se mai poate exploata ceva, o fac numaidecat.

    Pentru adolescentii de astazi – care sunt, in majoritatea lor, absolut de plans (atat datorita lipsei de credinta a parintilor, crescuti in comunism, pe care au transmis-o mai departe, cat si datorita climatului ateu, sexual, consumist si obscen in care petrec cea mai mare parte a timpului–scoala, colegii, anturajul) – Zdeiul acesta reprezinta un prilej de a se face remarcati, atat fatza de o persoana care le place, cat si in fatza grupului/anturajului, prin faptul ca „sunt in rand cu lumea”, nu sunt mai prejos decat altii etc.

    Sf. Mc. Valentin este sarbatorit pe 16 februarie, daca nu ma insel, de catre noi, crestinii ortodocsi. Din cate stiu, a fost un preot roman, de la inceputul crestinismului, care casatorea cupluri in ascuns. In acea perioada, casatoriile erau interzise. Asa ca acest preot prefera sa-si riste viata, decat sa vada oamenii cazand in pacat (nefiind cununati).

    Care este legatura dintre acest sfant si „Zdeiul” de pe 14 ?! Absolut NICIUNA! 14-le este o alta zi in care dorinta (sincera sau nu) a oamenilor de a se face placuti, de a se apropia de o alta persoana este deturnata spre pacat. Adica exact OPUSUL a ceea ce facea Sf. Valentin…
    Vedem la TV reportaje despre cat de innebuniti sunt oamenii (mai ales vest-europenii – e si normal, din pacate, dupa atatea secole de ateism si umanism) sa cumpere inimioare rosii, ciocolata, trandafiri rosii, sa petreaca cine romantice, excursii romantice sau altele asemenea…

    Si la noi s-a reusit importarea acestei sarbatori (cu beneficii imediate asupra comerciantilor autohtoni: magazine, restaurante, televiziuni, radiouri, discoteci, organizatori de concerte etc.) si prostirea oamenilor. Cine sunt cei mai afectati? Evident, adolescentii si tinerii; fiind si cei mai deschisi la nou si cei mai lipsiti de experienta, multora li se pare o sarbatoare ce trebuie musai petrecuta cat mai bine.

    La noi, sunt unii zisi mai „traditionalisti”, care nu serbeaza VDayul, ci.. „Dragobetele”, sarbatoare veche, de origine pagana. Probabil ca sunt si oameni care le serbeaza pe amandoua, spre bucuria comerciantilor.

    Am observat, cu tristete, ca si sarbatoarea pagana a Halloweenului prinde bine, la tineri si mai ales la adolescenti, si ca are tot mai multi adepti.

    Foarte bine puncteaza parintele Savatie, ca „o lume intreaga sarbatoreste biruita POFTEI asupra dragostei”.
    Oare cati dintre tinerii indragostiti, care sarbatoresc Zday-ul se gandesc la a se casatori, sau macar se gandesc sa se pastreze curati? Data fiind conotatia comerciala a acestei sarbatori, inclin sa cred ca nu foarte multi.. si as vrea sa ma insel.

    Termenul de „dragoste/iubire”, de la inaltimea aceleia propavaduite si traite de Hristos, de Sfintii Apostoli, si de ceilalti Sfinti, pana in zilele noastre, atat de mult s-a degradat, incat astazi este folosit pentru a desemna orice relatie bazata pe sexualitate, pe sentimentalisme si cucerisme ieftine si.. pe daruit inimioare rosii.. de ciocolata, daca se poate. A.. si pernite pe care scrie „ai lav iu”!

    Domnul sa ne lumineze pe toti si sa ne dea gandul cel bun!

    Reply

  3. Elena
    februarie 12, 2010 @ 7:57 pm

    va rog sa imi iertati interventia…voiam doar sa va spun ca Sf. Mucenic Valentin este sarbatorit de catolici pe 14 febr….noi, ortodocsii, il sarbatorim pe 30 iulie…Doamne ajuta!

    Reply

  4. Georgiana
    februarie 12, 2010 @ 8:40 pm

    Am gasit o varianta in care scria ca Sf Valentin in calendarul catolic este sarbatorit pe 16. Dar se pare ca sunt greseli, imi cer iertare ca nu am fost atenta sa caut cu precizie data Sfantului. Important cred ca este, nu data ci faptul ca acesta nu are nici o legatura cu sarbatoare-pe care tinerii o vad fiind-sarbatoare iubirii. Nici Sf Valentin (in ortodoxie), care este sarbatorit pe 30 iulie, nu are vreo legatura cu ,,Valentine`s Day”
    😉

    Reply

  5. Georgiana
    februarie 12, 2010 @ 8:44 pm

    Noi sarbatorim sarbatorile catolicilor dar pe ale noastre nu…asta e adevarul.

    Reply

  6. Lucia
    februarie 12, 2010 @ 9:14 pm

    Foarte adevărat şi demn de reţiunt că: „iubirea … vine de la sine, prin deschiderea inimii fata de celalalt, nu prin deschiderea unui cadou. Dar mai mult decat atat, Dumnezeu este Cel ce ne intareste dragostea fata de alesul (aleasa) inimii, si doar El zideste o prietenie adevarata intre doua persoane”.

    Reply

  7. admin
    februarie 13, 2010 @ 11:14 am

    Am corectat data. Multumim de precizare.

    Reply

  8. Iubirea nu se naste printr-un
    februarie 13, 2010 @ 4:07 pm

    […] Sursa aici […]

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *