Iubirea pentru aproape, darul dumnezeiesc al nemuririi

„Constiinta vie ca apartinem lui Iisus, ca El este Stapânul vietii noastre si ca El tine  destinul nostru, provoaca un astfel de sentiment de libertate în adâncul fiintei noastre încât chiar situatiile care par fara nici o iesire se deschid ele  într-un mod tainic, în interiorul si exteriorul nostru.”

Suntem tineri si de multe ori acest sentiment de libertate se transforma, fie ca vrem sa nu, in iubire. Dumnezeu insusi este iubire. Diavolul este vrajmas al iubirii noastre pentru Dumnezeu, cat si pentru aproapele nostru.

Domnul Hristos a rânduit să avem iubire şi faţă de cei care ne urăsc pe noi, de aceea cantam in perioada Penticostarului: ,, Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm . Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Inviere (…)”.

Ne intrebam cum putem iubi fara sa cadem in capcana amagitoare a vrajmasului…cum putem rabda pana la capat, fara a cere nimic in schimb; Ne intrebam cum putem birui toate ispitele ce ne vin in aceasta viata. Defapt, cei ce au dragoste pentru El, stiu sa biruiasca toate ispitele ce apar in timpul luptei. Adancimea bunatatii Lui ne ajuta sa trecem cu bine peste toate incercarile si necazurile vietii.

Ne dorim foarte mult sa-i putem vorbi persoanei iubite, sa ne priveasca in acel fel special, sa ne prinda de mana cu gingasie…In tinerete nu ne putem dori ceva mai mult, decat o prietenie curata din care sa izvorasca adevarata iubire. In capitolul 13 din Epistola catre Corinteni, Sfântul Apostol Pavel are aprecieri asupra iubirii şi prezintă iubirea ca cea mai înaltă dintre virtuţi. De fapt iubirea, ca poruncă, este cea mai înaltă dintre porunci, şi ca virtute, este descrisa ca cea mai înaltă dintre virtuţi. Cel pe care trebuie sa-L iubim din tot sufletul, din tot cugetul nostru si din toata inima, este insusi Dumnezeu. Cand iubesti, iubesti pe Acela pe care-L ai in suflet, il porti acolo oriunde si oricand.

Dacă iubim pe Dumnezeu ştiind că Dumnezeu este iubire, noi trebuie să avem în vedere faptul că şi omul trebuie să fie iubire. Numai omul care-şi însuşeşte virtutea aceasta şi devine şi el iubire se potriveşte cu Dumnezeu care este iubire. Iubirea faţă de Dumnezeu Îl aduce pe Dumnezeu în sufletul nostru, în viaţa noastră, aşa cum iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni îl duce pe om în fiinţa lui Dumnezeu. E o modalitate de a intra, si de a trai, prin iubire , omul în fiinţa lui Dumnezeu şi Dumnezeu în fiinţa omului. Iubirea este darul dumnezeiesc al nemuririi. Traind in comuniune cu Hristos, impartasindu-ne cu Tainicul Mire, ne impartasim si dobandim defapt iubire in sufletele noastre. Ne impartasim cu insasi Viata cea Adevarata si Vesnica. Hristos este Calea, Adevarul si Viata. Fara El, nu putem ajunge sa cunoastem sensul Iubirii celei desavarsite.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in scrierile sale, ne indeamna pe toti sa ne rugam mai intai pentru aproapele nostru, si apoi pentru noi. Când iubeşti pe cineva nu-l laşi în afară de tine, ci îl cuprinzi în tine, îl aduci în tine. Ce ii ceri Domnului pentru tine, ii ceri si pentru el. Numai atunci îl iubeşti cu adevarat, când îl ai în suflet nu doar la rugaciune, ci in orice clipa a vietii. Dacă nu-l ai în suflet, nu-l iubeşti.

E o mare bucurie si o mare taina, sa nu ceri nimic de la persoana iubita. Cuviosul Ioan Colov ne indeamna sa ne iubim aproapele,stiind ca: ,,Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos”.

Când Domnul Hristos  a rânduit iubirea, a rânduit pentru că a vrut să înmulţească iubirea şi înmulţind iubirea să înmulţească fericirea. Spunea cineva, ,,cu cât îi iubim mai mult, cu atât iubirea devine fericirea noastră şi atunci se înmulţeşte o dată cu iubirea şi fericirea, şi cu cât suntem mai limitaţi în iubire cu atât suntem mai limitaţi şi în fericire.”.

Asadar, sa ne inmultim acest dar, aceasta bucurie si  iubire pentru Datatorul si Ziditorul a toate , cat si pentru aproapele nostru. Să ne cercetăm pe noi înşine şi mai ales să înmulţim rugăciunea pentru oamenii pe care îi iubim, cat şi pentru cei pe care nu-i iubim. Sa iubesti pe aproapele tau fara conditii, sa daruiesti fara motive, sa tii la o persoana fara sa dai explicatii, sa faci totul fără speranţă de răsplată; asta înseamnă adevarata iubire.

(Georgiana)