Oamenii străzii suferă în gerul cumplit de afară
Gerul de afară î-a afectat în primul rând pe cei sărăci de pe stradă. „Ambulanţele sunt chemate oră de oră ca să-i ajute pe oamenii aflaţi in stare grava. Cei mai mulţi dintre ei nu au unde să stea şi nu mai pot să doarmă sub cerul liber. Din cauza gerului cumplit, au crăpat până şi liniile de cale ferata.”
O Doamne! oare cum putem sta în casă la căldurică, fără să ne gândim şi la cei care tremură cumplit afără în frig? Oare cum putem să punem capul pe pernă seara, înveliţi în plapuma călduroasă, fără să ne gândim şi la cei ce dorm în ger cumplit, uneori singuri şi fără nici un ajutor? Ce creştin sunt eu care trăiesc o viaţă plină de dezmierdări şi de comodităţi, iar fratele meu moare degerat de frig?
Cum să stau cu conştiinţa împăcată că fac ce-i bine în faţa lui Dumnezeu, că sunt credincios şi bun, când cel de pe stradă sufera din cauza egoismului meu? Eu cred cu tărie că la judecata finală Dumnezeu ne va considera răspunzători pe fiecare dintre noi pentru suferinţa celor ce stau pe străzi, abandonaţi de toată societatea.
Oare am făcut tot ce am putut ca să-i ajutăm?
Aş putea să chem pe cineva de pe stradă în casă la căldură, să doarmă măcăr o noapte, să facă o baie fierbinte, să mănânce o masă caldă. E prea mult?…aş putea să-i duc măcar nişte hainuţe mai groase, ceva de încălţat, un fes sau o pereche de mănuşi, o plapumă sau o pătură. Aş putea să-i duc ceva cald de mâncare, o vorbă bună…, un ceai cald….
E prea mult şi atât? Aş putea măcar să-i dau un bănuţ să-şi cumpere de mâncare….
Dacă şi asta e prea mult, aş putea măcar să mă rog lui Dumnezeu şi Maicii Domnului ca să aibe grije de ei. Aş putea plânge în faţa lui Dumnezeu, rugându-l să-i ajute prin alţi oameni… măcar atât.
Dacă toţi cei care-L cunosc pe Dumnezeu l-ar ruga să aibe grije de cei săraci de pe stradă, de cei care stau în frig, eu cred că am vedea multe minuni înfăptuindu-se, am vedea mai mulţi oameni sărind în ajutorul lor, şi până la urma ne-ar da Dumnezeu putere să ajutăm şi noi.
Noi cei care am primit aşa de mult, mult ni se va cere. Noi care avem tot confortul, vom da seamă dacă l-am folosit egoist, sau l-am împărţit şi cu fratele meu. Aşa cum o mamă se bucură când fiul ei primeşte un dar ca şi cum l-ar fi primit ea însăşi, aşa şi Dumnezeu ne spune că oricâte facem „celor mici” ai lui (oamenilor) Lui i-am făcut.
Pe Hristos primim în casă, pe Hristos îmbrăcăm, Lui Hristos îi dăm un ceai cald şi o o vorbă bună…
(Balan Claudiu)
Talita
decembrie 30, 2008 @ 4:52 pm
Claudiu, am pus cu durere cuvintele tale la inima mea…
si mi-am adus aminte de vobele unui sciitor englez, care spunea ca: ”cea mai grava dintre toate nesabuintele este sa nu faci nimic pentru semenii tai, doar pentru ca iti inchipui ca nu poti face mare lucru.” (Sydney Smith )
ne inchipuim ca banutul din buzunar ne va fi de mare folos si nu ne-nduram sa-l dam celui care nu are, ne inchipuim ca suntem cei mai plini de greutati si mai obositi si uitam sa spunem o vorba buna celui necajit, ne amagim ca vom fi maine mai buni decat azi…
dar, daca ziua de maine nu o mai apucam?
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim vrednici de numele de crestin!
ionutz
decembrie 31, 2008 @ 10:45 am
Din pacate asta e adevarul!Multa durere si suferinta e pe chipurile acelora care ne cheama sa le dam ceva….in Nunmele lui Iisus Hristos!
flinutz
ianuarie 1, 2009 @ 10:27 pm
Citesc si ma cutremur… la propriu. Pentru ca si eu m-am gandit la lucrurile astea si o spun nu ca sa ma laud.
Cred ca cersetorilor „pe bune” le-au venit de hac cei „de meserie” sau cei obligati sa cerseasca – nu de imprejurari, ci de unii semeni de-ai nostri.
Cum vi se pare sa dai un banut in tramvai cuiva si apoi acela sa coboare si sa-l vezi „predand” acel banut unuia mai putin amarat la infatisare decat el?
Din partea mea, prefer sa nu dau banutul. Prefer sa dau altceva – de ex. o paine, orice altceva decat banutul acela pe care nu stiu (nici nu as vrea sa stiu) cum il va folosi acela. Dar daca se va „incalzi” fumand o tigara, ce bine i-am facut? Mai degraba mi-am facut mie un „bine” simtindu-ma bine ca „am dat”.
Claudiu, sunt 100% de acord cu tine…
Si cred ca incepand cu rugaciunea pentru ei, vom sti si ce sa le dam, material.
shtugher
decembrie 6, 2013 @ 1:15 pm
iar a venit gerul, Claudiu ma gandeam sa se faca o intrunire la Galati a membrilor asociatiei din Galati si orasele limitrofe si ceilalti din alte orase mai indepartate care doresc sa participe si sa se puna la punct un plan de actiune in vederea depistarii si ajutorarii celor care nu au un acoperis deasupra capului. Spun eu ca nu ar fi imposibil sa organizam o „vasiliada” la nivelul nostru si sa facem niste demersuri, chiar daca asta ar insemna 1, 2, 5 ..10 ani, sa construim un adapost si o cantina sociala pentru cei care stau in frig, in vederea reintegrarii lor in societate. Stiu suna a utopie dar si Sf Vasile cel Mare a fost tot om si nu prin fortele lui a facut tot ce a facut ci prin credinta, munca si ajutorul lui Dumnezeu. Nu este o utopie caci „ceea ce la oameni este cu neputinta la Dumnezeu este cu putinta” si chiar daca vom intampina greutati trebuie sa indraznim caci „iata Eu am biruit lumea”.
shtugher
decembrie 6, 2013 @ 1:27 pm
Eu sunt fidel organizatiei OT doar la nivel virtual ca nu am posibilitati sa merg in excursiile prin tara si strainatate la activitatile organizatiei insa fiind din Gl cu mare placere as contribui la un asemenea proiect, cu un ban sau cu un serviciu cu orice si sunt sigur ca sunt alte mii de persoane ca mine in Gl, in Romania si in toata Europa, SUA, Canada, Australia, etc(ma refer la romanii care muncesc in strainatate ) care ar ajuta intr-un fel sau altul acest proiect. In decursul anilor de cand ai infiintat site-ul si organizatia OT ai castigat pe buna dreptate un grad ridicat de afidabilitate iar daca te-ai lansa intr-un proiect de asemenea amploare sunt sigur ca Dumnezeu o sa te ajute sa duci la bun sfarsit proiectul si cum Dumnezeu lucreaza prin oameni o sa ai suportul romanilor ortodocsi de pretutindeni. Eu cred ca a venit timpul ca Ionica(cea de la catedrala https://www.ortodoxiatinerilor.ro/milostenia/18274-bogatii-nemilostivi-si-saracii-lazari) si multi altii ca ea sa stea ca si noi de sarbatori la caldura inconjurata de iubire si de o masa imbelsugata si de ce nu de cadouri de la Mos Nicolae.