Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Bună, dragilor.

După cum unii dintre voi ştiu, miercuri seară, pe 16 octombrie 2013, am fost împreună cu câţiva tineri (din OT şi ATR) la conferinţa la care ar fi trebuit să vină Părintele Amfilohie Brânză. Întrucât sfinţia sa a fost reţinut şi nu a putut ajunge, am asistat la lansarea cărții "Imn pentru crucea purtată" - Virgil Maxim, despre care ne-a vorbit puţin Părintele Mihai-Andrei Aldea.

Pe lângă carte şi impresii grăitoare, ne-a vorbit tare frumos despre multe alte lucruri de folos pe care, cu permisiunea voastră, aş dori să vi le împărtăşesc mai jos (cu iertare pentru subiectivismul şi limbajul propriu cu care au fost scrise ideile pe ici pe colo):

Întrucât cartea era despre purtarea crucii ne-a spus că în general oamenii se roagă şi acţionează pentru scutire de efort şi pentru fugă şi evitarea purtării crucii. Căutam confort căutam ca totul să fie facil şi imediat, începem să ne plângem când ceva din viaţa noastră ne solicita efortul, răbdarea şi implicarea.

Dumnezeu s-ar bucura să mărturisim despre lucruri pe care le trăim (despre cuvântul lui Dumnezeu, despre Ortodoxie etc) şi nu să mărturisim teorii pe care nu le aplicăm în viaţa noastră.

Ne-a îndemnat să ne rugăm să ne ducem crucea, să ne-o asumăm (suntem invitaţi să simţim bucuria purtării crucii... când crucea pe care o avem este o jertfă asumată, când ştim că există un rost, că suferim pentru ceva şi ştim pentru ce suferim, tot acest efort devine o bucurie). Peste tot în jur este şi va fi multă jertfă şi nedreptate.

Ne-a mai spus că asumarea crucii nu reprezintă resemnarea necreştină în fata primejdiilor!

Legat de politicieni şi competenţa lor ne-a spus că atunci când ne vom pune încrederea în Dumnezeu, şi conducerea ţării va fi altfel. Nu doar de cei din conducerea ţării tine bunăstarea naţiunii şi un martir care moare necunoscut în închisoare emană mai multă lumină decât orice politician competent.

A fost o întrebare din public despre naţionalism şi dacă există naţionalism în Ortodoxie. Nu ar trebui să nu conteze naţionalitatea? Şi a spus că naţionalismul nu exclude restul lumii ci cu iubirea corectă îl include şi include toate ţările, însă având rădăcinile bine înfipte şi fiind vertical în acţiuni. Să evităm însă extrema idolatrizării naţionalităţii (neam, ţară, etc.), idolatria nefiind de la Dumnezeu. Ne-a vorbit despre soţia lui Neagoe Basarab, doamna Despina care a fost o sârboaica ce a iubit românii şi a rămas cu ei şi a făcut multe pentru ei. Despre Antim Ivireanul care a fost şi gruz şi român şi a făcut multe lucruri şi pentru romani şi pentru gruzi. Putem fi şi de-un neam şi de altul fără să ne contrazicem şi-i putem iubi pe toţi.

Ne-a mai spus: "Aminteşte-ţi mereu că ceea ce faci tu bun nu e de la tine ci de la Dumnezeu (El ne dă ocazia şi puterea să sincronizăm nişte lucruri deja create, deja existente - noi nu creăm nimic deşi ne umflam în pene de multe ori) şi tot ceea ce faci rău, de la tine este! Cine se crede bun e departe de Adevăr! Dar în toată răutatea în care suntem, putem să facem mult bine şi să ne străduim să-l facem!"

A fost o întrebare din public: "De ce apostolii când erau întrebaţi nu răspundeau de ce naţionalitate erau ci spuneau 'suntem creştini'." Şi a răspuns: Pentru că ei erau prigoniţi pentru credință şi nu pentru naţionalitate. Şi de aceea ei îşi mărturiseau credinţă.

Ne-a spus că noi acum nu mai putem lupta pentru neam că odinioară însă suntem şi noi chemaţi la luptă şi la mărturisire. Tinerii sunt chemaţi să lupte pentru neam căsătorindu-se, făcând copii şi mărturisind credinţă cu toată familia. Admirăm eroii şi vrem cu toţii să fim curajoşi însă când Dumnezeu ne cheamă să ne demonstrăm curajul, dăm înapoi din păcate.

Întrebase cineva din public cum să aibă mai mult curaj şi părintele i-a răspuns că putem începe să trăim credinţa prin a face curăţenie în cameră, în casă, în gospodăria noastră şi vom ajunge cu timpul să facem ordine şi-n viaţa noastră tulbure şi dezorganizată. Şi aşa începem uşor uşor exerciţiul cu noi pentru că totul constă în exerciţiu: să fim mai buni, mai răbdători, mai miloşi, mai înţelegători, mai atenţi cu cei din jur - totul e pur şi simplu exercițiu cu noi înşine. Dar dacă noi ne strâmbăm şi ne codim când vine vorba să facem curăţenie în camera noastră e evident că nu avem curaj să facem nimic. Cei prigoniţi în închisori nu au fost eroi pentru că şi-au dorit să fie eroi, pentru că au visat la asta. Nu. Au fost şi sunt eroi pentru că au făcut ceea ce au învăţat acasă, au făcut ce trebuia făcut, aşa cum au văzut şi la părinţii lor că fac. Şi nu au cârtit. Pur şi simplu au trăit însă au trăit exemplar. Să luăm aminte de la înaintaşii noştri, de la felul în care şi-au trăit ei viaţă (cu responsabilitate, seriozitate, implicare şi curaj) şi la felul în care au murit. Nu există mântuire fără istorie. De-asta avem Sfânta Scriptură, de-asta avem vieţile sfinţilor, pentru a ne raporta la verticalitate şi nu la teamă, ascunderea după deget, aruncarea vinei asupra celui de lângă, iresponsabilitate şi laşitate!

Ne-a mai spus că nu e nevoie să reînviem mişcarea legionară pentru că mişcarea legionară, ca şi fond, nu a murit. Ea a fost de fapt expresia (încercarea) mirenilor de a trăi creştineşte în ţara lor. Şi se întâmplă asta şi astăzi însă sub o altă formă.

Ne-a rugat să ne amintim de domnitorii ţărilor româneşti care au luptat să ţină o ţară creştină aflată între neamuri păgâne şi se întâmplă şi în zilele noastre să se dorească o îndoctrinare antiromânească ce se duce pe mai multe planuri şi pe care noi suntem chemaţi să o biruim.

Singurul lucru pe care nu trebuie să-l facem este acela de a ne da bătuţi, a ne opri. E indicat să ţintim dincolo de capăt. Nu până la capăt ci dincolo de el. Şi ne-a vorbit despre un principiu din artele marţiale în care cel care loveşte o cărămidă, o scândură, orice, când loveşte "vede" dincolo de acel obiect pentru că dacă ar avea ca obiectiv respectivul obiect, psihologic (şi sufleteşte zicea) el va avea un sentiment de reţinere înainte de obiectiv şi nu va sparge cărămidă. Omul este tentat să se oprească la obiectiv... şi-atunci noi trebuie să privim dincolo de el. Nu să visăm la Rai, nu până la Rai să ajungem, nu acela e obiectivul ci să trăim cu Hristos şi asta durează în veşnicie. Hristos e nesfârşit. Drumul acesta nu încetează niciodată. El merge în veşnicie.

Ne-a povestit despre sătenii unui sat din China care în trecut au fost nevoiţi să părăsească satul şi au dat în drumul lor de un munte la baza căruia erau tâlhari. Sătenii au fost nevoiţi să se despartă, unii au luat-o în stânga, alţii în dreapta şi s-au stabilit de-o parte şi de alta a muntelui. Însă doreau să se întâlnească dar pentru asta ar fi trebuit să străbată mlaştini, zile pe drum, primejdii etc. Aşa că s-au gândit să facă un zid în munte. Ghiciţi cât le-a luat? 150 de ani. Deci ei nu au muncit aşteptând mâine rezultatul. Copii copiilor lor abia s-au bucurat de ceea ce au făcut ei, de planul lor.

Şi părintele ne încurajează să ne facem planuri pentru 10000 de ani, nu pentru un an, doi (şi ca naţiune şi ca individ). Dacă-ţi începi acţiunea având în minte finalul de peste 10000 de ani şi lumea se sfârşeşte peste 3 luni, eşti pregătit dar dacă-ţi faci planuri pentru o lună şi lumea se sfârşeşte peste 3, eşti pierdut.

Tot ceea ce facem noi ar trebui să plece din iubirea pentru: Dumnezeu, neam şi familie.
Şi ne-a dat exemplu întrebarea care se pune celor care dau la teologie: De ce vrei să te faci preot? Pentru Dumnezeu sau pentru oameni?

Şi ne-a răspuns că în clipa în care-L pui pe Dumnezeu mai presus de toate şi de orice, te aşezi în rânduiala şi te va îndruma El să faci ce faci şi spre binele oamenilor. Dar când faci ce faci pentru oameni şi pentru binele lor, s-ar putea ca acel bine să nu fie de fapt un bine şi chiar să le faci mai rău.

Nu diversitatea e rea ci diversitatea răului. Fiecare floare are altă culoare, fiecare stea are lumină ei şi împreună dau frumuseţea boltei cereşti. Fiecare om are calea sa.

Să evităm extremele, să avem înţelepciunea să facem lucrul care trebuie în momentul când trebuie, să respectăm rânduiala, ordinea lucrurilor!

Părintele m-a impresionat foarte mult, este o mână de om însă cu multă trăire şi, căutând apoi mai multe pe net (întrucât ne-a spus că lângă parohia unde slujeşte au şi un atelier unde se cos costume tradiţionale româneşti - şi părintele era îmbrăcat pe sub hainele preoţeşti cu o ie şi erau şi mulţi oameni din parohie acolo îmbrăcaţi naţional) am dat peste nişte articole care m-au mişcat, peste un blog interesant şi peste multe alte mărturisiri despre care nu aş fi aflat niciodată şi pe care vi le înşir mai jos. Slavă Domnului pentru că zădărniceşte proiectele noastre nefolositoare şi că intervine în cel mai bun şi înţelept mod cu putinţă în viaţa noastră!

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/12/16/incendiu-la-biserica-sfantul-daniil-sihastrul-berceni-bucuresti/
http://alexandruvalentincraciun.wordpress.com/2009/06/15/ravna-pentru-ortodoxie-parintele-mihai-andrei-aldea/
http://www.parohiasfantuldaniilsihastrul.ro/
http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/

(Laura Turculeț)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești