Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

 

Tu de ce crezi in Dumnezeu

 

     

  Euharistia continua

 

   

Cînd o întîlnesc pe ea, coarda sufletului începe să vibreze mai intens, parcă ar vrea sa-mi iasă din piept. Dar de ce sa nu fiu calm şi să las totul sa curgă, ca un râu duios de munte? Nu vreau să fac gesturi extreme care nu mă reprezintă, vreau doar să pornesc cu gîndul să câştig o prietenie. Nu vreau din start să o privesc ca pe-o viitoare iubită, soţie, pentru că inconştient am să ajung să nu mai fiu eu. Ştiu! Sunt mai căpos din fire şi tind să mă avânt ca un lup înfometat în miei, dar pasul odată facut peste graniţa prieteniei mă face mai predispus să pierd o prietenă şi-o iubită. Timpul, încoronat cu răbdarea mi-au răspuns la mulţi saci cu întrebări pe care-i purtam în suflet, prioritar este să ajungem pe aceeaşi frecvenţă sufletească, restul am să le las să curgă.

O simt, sufletele ne vibrează la fel, tăcem şi tot vorbim, vreau să încep prin a fi sincer fără să ţin cont că aş putea fi rănit, fară să am vreun zid de apărare, vreau să trimit raţionalul la plimbare. Viaţa-i o oglindă, ce dau aia primesc, iar dacă raspund la rău cu dragoste nu vă faceţi griji, rezultatele o să apară. Dar dacă vreau sa fiu fericit e bine să nu am nici o aşteptare, pentru că noi oamenii suntem diferiţi şi acţionăm diferit şi simţim diferit și până la urmă asta e frumuseţea.

„Te iubesc” Huhh, ce grele cuvinte! De multe ori le-am rostit, dar oare le-am simţit? Iubirea e ceva veşnic, dincolo de spaţiu şi timp. E iubire cînd îţi zic te iubesc şi peste o lună, un an îţi spun ca nu mai vreau să ne vedem? Sau e ceva de moment? Dar stai că am simţit nişte furnicături în stomac! Nu le contest, dar nu spune te iubesc, lasă timpul să se scurgă, staţi singuri sub o lună, fugiţi desculţi de griji prin iarbă, sărut-o încet ca şi cum ar fi ultima dată... Dar nu spune te iubesc, pînă nu-l simţi...

În trecut podul de legatură între mine şi ele erau bârfele şi materia care erau dulci la prima atingere, dar în timp au putrezit şi au căzut. Atunci ce am de facut? Cum construiesc un pod care să ţină măcar o veşnicie?

Am descoperit în mine că noi purtăm în noi un ”aliaj” încă de la începutul vieţii noastre care se numeşte Dumnezeu şi aşa m-am hotărît să încerc să clădesc podul din acest aliaj veşnic.

Rezultatele nu au încetat să apară, am început s-o deosebesc pe ea de ele, am început să ştiu să încep s-o apreciez. Dacă îmi e frică să supăr ”podul”, atunci pe ea cum s-o jignesc? Dacă mă raportez la pod sincer ea o să simtă c-o iubesc.

Iubirea e ca un dans. Eu şi ea suntem partenerii şi muzica e divinitatea.

Deci, în dans se simte o plăcere când ea se lasă condusă de el, armonia e deplină cand el se ghidează după El. Ce frumos e să dansezi pe podul veşniciei, paşii îi înveţi din mers şi muzica este cu tine...

Iubirea toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură" (Sf. Ap. Pavel).

(Sergiu Chirila)

Sergiu este muzician. Mai jos puteţi asculta una din melodiile lui:

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabără de Ziua Națională

Caută articole în site » Caută articole în site »

Ajută

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

 

Ediția a 3-a a cărții