Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

baby-toys-boxbaby-toys-boxNu de putine ori s-a intamplat, ca in rugaciunile noastre, sa-l "constrangem" pe Dumnezeu in a ne da ceva. Nu de putine ori L-am conditionat cu ascultarea noastra, si nu de putine ori am ajuns chiar la cearta cu El din pricina ca nu am inteles voia Sa, sau poate ca ni s-a parut de neinduplecat in a ne indeplini rugamintile. Asa stau multi dintre noi, asemenea unui copilas cu buzele umflate de suparare, ca Dumnezeu nu ne asculta.

"Doamne, pana aici mi-a fost, daca nu asculti de mine, nu mai pot asculta nici eu de Tine", "Doamne daca Tu nu-mi implinesti dorinta, nu iti pot intelege dragostea!"

Suntem adesea asemenea unui copil mic si rasfatat care trage cu insistenta de mana tatalui si il implora sa-i cumpere jucaria mult dorita din vitrina, aceasta dupa ce a primit nenumarate altele pe care le-a stricat. Iar tatal nu-i mai da pe moment nici o jucarie, pentru ca fiul sa invete sa pretuiasca jucariile pe care le stricase si pentru a invata sa se bucure de ele asa cum se cuvine. Aceasta pedagogie a tatalui este randuita copilului spre viitor, ca atunci cand isi indreapta purtarile, sa-i poata da alte jucarii pe care si le doreste si chiar altele la care nici nu se gandeste.

Dar ce face atunci copilul? Tipa si mai tare, se smiorcaie, se umfla de plans si zice ca tata e rau si nu-l mai iubeste. Tot asa ne purtam si noi fata de Dumnezeu Tatal, ajungand la suparare cu El. Vedem ca nu ne indeplineste o dorinta arzatoare, si-atunci zicem in sinea noastra ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi, ca nu ne asculta si nu ne intelege.

Insa pentru toata tarasenia aceasta cine este de vina? Tatal ca nu-i da jucarii copilului, sau copilul ca strica jucariile?!?

Desigur ca de vina este copilul care nu stie sa se bucure de jucariile pe care le primeste, le strica si plange dupa altele, iar in acest fel nesocoteste si sacrificiul parintesc. Am spune cu siguranta ca un astfel de copil este obraznic si rasfatat. Si cat de mult semanam cu un astfel de copil...

De-am lasa smiorcaitul nostru rasfatat si ne-am uita putin in jur, poate vom vedea cate "jucarii" am avut si le-am stricat in loc sa ne bucuram de ele si sa ne gandim cu cata dragoste a trudit Tatal la ele. Si-atunci poate ne vom duce in sfarsit la Tatal sa ne cerem iertare pentru "jucariile" stricate,  poate vom ajunge la impacare cu El si-atunci poate ca in sfarsit vom primi "jucariile" mult dorite, la care ne gandim adesea.

Sa ne gandim cate prietenii am stricat, cati bani am cheltuit degeaba, cat timp am risipit pe nimicuri, cata sanatate am consumat cu desertaciuni si cate multe alte jucarii bune foarte am stricat si le-am aruncat cu ignoranta deoparte, scancind dupa alte jucarii "mai mari si mai frumoase". Ori noi, daca nu stim sa pretuim si sa ne jucam frumos cu "jucariile" cele mici, oare cum ne vom juca cu cele mari?

Acum ca stim cine este copilasul smiorcait si rasfatat, sa ne punem si in locul Tatalui, ca sa vedem de ce se poarta asa cu noi. Daca am vedea ca tatal ii cumpara copilului un bibelou frumos si de mare pret, n-am zice ca tatal este iresponsabil atata timp cat stim foarte bine ca acel copil a stricat aproape tot ce a primit pana atunci? N-am zice ca tatal este de vina atunci cand copilul sparge bibeloul de mult pret si se taie in cioburi? Dar Tatal nostru, pentru ca iubeste desavarsit, nu lasa orice "jucarie" pe mana copilului, care prin nestiinta si obraznicia sa ii poate pricinui rele.

Atunci stiind acestea, de ce-i cerem lui Dumnezeu "jucarii" noi, daca suntem pusi tot pe stricat? De ce sa-l "constrangem" pe Dumnezeu, cand defapt normal este sa ne indreptam noi purtarile de copii obraznici?!

Si nu vrea Tatal neaparat sa reparam "jucariile" pe care le-am stricat pana acum caci stie ca nu putem singuri aceasta, dar cu mult mai mult vrea sa nu mai stricam "jucariile" care urmeaza sa ni le daruiasca de acum incolo.

Si ca obraznici ce suntem, bine-ar fi sa nu mai fim invidiosi pe fratii nostri mai mici sau mai mari care au "jucarii" mai multe si mai frumoase ca noi. Sa ne gandim ca ei nu le-au stricat ca noi ci s-au jucat frumos, iar Tatal vazandu-le cumintenia le-a daruit alte si alte "jucarii".

Acum ce zeceti copii, ne cumintim si noi?

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Pr. Crăciun Opre

Credința ne unește

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești