Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

În vremea copilăriei, când bunica îmi povestea vieţi de sfinţi, mă minunam de atâta frumuseţe sufletească, mă minunam de cât de frumos poate ajunge chipul unui om, datorită sfinţeniei. Am crescut şi, cunoscând răutatea şi tulburarea care a cuprins lumea de azi, am crezut că sfinţii se mai întâlnesc doar în poveşti, căci în realitate cu greu puteai găsi un sfânt.

Şi cât de mult m-am înşelat! Era într-o seară de toamnă târzie, în urmă cu 5-6 ani, când am cunoscut un om minunat atât la chip cât şi la suflet, iar numele lui este Sorin Constantin. Sorinel, cum îl alintau prietenii, era un sufleţel care a cunoscut suferinţa încă din primii ani de viaţă, căci s-a născut cu boala oaselor de sticlă. Şi, cu toate acestea, suferinţa nu l-a dărâmat, dimpotrivă...parcă, cu cât durerea fizică creştea, cu atât creştea bucuria şi lumina de pe chipul lui. Era mereu înconjurat de prieteni, şi...oare cum putea fi altfel, când avea un zâmbet pentru fiecare şi o privire care amintea izbitor cu cea a unui sfânt?

Îl îngrijea mămica, un alt suflet minunat care nu s-a dat bătută în faţa greutăţilor, care nu şi-a abandonat copilul, ci l-a crescut cu dragoste şi grijă, chiar dacă copilul ei a stat, de la vârsta de 16 ani, pe pat. Şi, contrar acestor greutăţi, au răzbit. A răzbit iubirea şi bunătatea! Sorinel m-a surprins de fiecare data...mă surprindea puterea lui de a purta suferinţa în bucurie, căci el nu s-a plâns niciodată de durerea pe care o suporta. M-a surprins că, asemeni lui Iov, el nu s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu deşi, după gândirea noastră, unora ni s-ar părea nedreaptă suferinţa lui. Dar nu şi pentru el, pentru Sorinel. Îmi amintesc că, într-una dintre conversaţii, l-am întrebat cum poate îndura atât de multă suferinţă iar el, suflet blând, mi-a răspuns "să ştii că multă lume se miră, de la 16 ani jumate stau culcat, cu faţa în sus, fără posibilitatea de a mă mai ridica, de a mă întoarce pe o parte sau alta şi totuşi escare, probleme grele pe pielea spatelui, nu am avut şi acuşica împlinesc 45 de ani. Dumnezeu m-a scutit de multe ispite dându-mi această suferinţă.”

Sorinel a fost şi mereu va rămâne în sufletul meu un om cu chip de sfânt, un om care acum a ajuns lângă Cel pe care L-a iubit atât de mult în viaţa aceasta trecătorare, lângă Dumnezeu. Iar cele ce le-am scris sunt cuvintele pe care demult trebuia să le scriu despre el... îmi doream să scriu un articol despre Sorinel, gândindu-mă cât de mult se va bucura când va citi cele ce am scris despre el, însă am amânat, uitând că timpul trece şi că ziua de mâine nu este garantată pentru nimeni. Dar Sorinel n-a mai apucat să citească cuvintele scrise despre el.  Şi, cu toate că moartea lui mi-a umplut ochii de lacrimi, în suflet simt o oarecare bucurie, o bucurie datorită faptului că, acum, Sorinel a scăpat de suferinţa trupească şi sunt convinsă că şi acum, la fel cum făcea în timpul vieţii, ne priveşte cu iubire şi, fiecăruia în parte, ne dăruieşte un zâmbet.  Dumnezeu să te odihnească, sufleţel iubit!

Nu pot încheia acest articol, fără a aminti câteva dintre cuvintele pe care Sorinel mi le-a spus de-a lungul timpului:

"Dacă toţi oamenii buni ar fugi de cei răi, nu ar fi ca şi cum doctorii ar alunga pacienţii de teamă să nu ia şi ei boala?”

"Noi mereu suntem jucăuşi, ca să zic aşa. Ne schimbăm priorităţile... mult prea des şi cel mai grav e când nu-L mai avem pe Dumnezeu prioritar în viaţa şi-n gândurile noastre” 

"Suferinţele sunt inevitabile în această lume, important e să le ducem frumos, cu muţumire. Dacă aş putea, aş mai duce eu pe-a lui mămica (suferinţa), a altor dragi, de mi s-ar da, că eu am putere de a duce dureri, şi sunt oricum la pat. Voi, însă, trebuie să umblaţi, nu să staţi îndureraţi la pat, ori să vă strâmbaţi de durere la cei cu care vorbiţi, în loc să zâmbiţi”.

"Mereu sunt oameni minunaţi pe undeva prin jur, dar la ei nu ajungem decât având în comun ceea ce-i face minunaţi. Peşii nu pot ajunge unul la altul decât prin apă. Şi oamenii buni ajung unul la celălalt prin Dumnezeu.”

"Prezentul e al tău, viitorul e în mâna lui Dumnezeu”.

"Dumnezeu ne bucură prin celălalt pentru a trăi o dragoste ca în Rai. Că de ne-am bucura de noi înşine, egoist, n-ar mai fi dragoste plăcută lui Dumnezeu”.

(Mihaela Gligan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Tabără de vară în Țara Hațegului (19-26 iulie 2019)

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești