Alexandra:”Faceam tot felul de jocuri perverse crezand ca nu e nimic grav”
Buna tuturor! As dori sa va povestesc si eu cateva momente din viata mea care au transformat trupul meu, templul lui Dumnezeu, intr-o mocirla și un loc pentru desfranari. De la o varsta foarte frageda, inainte de varsta de 10 ani, am inceput sa practic pacatul malahiei, ma jucam tot felul de lucruri desfranate cu verisoarele mele, nu intelegeam multe lucruri, dar mai vedeam filme porno la televizor si cu acestea ma indeletniceam, cu regret va spun ca de mica ma umplusem de asemenea murdarii…
Timpul a trecut si crescusem, incepusem sa ma apropii de Dumnezeu si sa doresc o viata mai curata, doar ca locurile unde o cautam nu erau bune. Incepusem sa merg la discoteca inca de pe la varsta de 12 ani iar acolo mi-am facut primul prieten pe care l-am sarutat. Nu vedeam nimic rau in asta, apoi a urmat altul pe care l-am iubit, dar ma parasise pentru ca dorea sa fie liber si sa poata bea (acesta era un motiv), apoi suferisem mult si ma apropiasem de Dumnezeu, doar ca ma amageam crezand ca nu e nimic rau in a ma saruta, asa ca incet incet am oferit teren de la un sarut la o mangaiere, apoi am fost acasa la un prieten si faceam tot felul de jocuri perverse crezand ca nu e nimic grav atata timp cat imi pastrez virginitatea. Dar fecioria mea de mult era pierduta…
Nu aveam pe nimeni care sa ma indrume daca e bine ceea ce fac, aveam un parinte care ne spovedea pe toti in clasa ori ma rusinam sa zic acestea cand eram singura cu parintele si de aceea patima tot crestea in mine, iar eu consideram ca nu e asa grav…
De aceea, cine va citi aceste randuri si inca nu a cazut in acestea, aveti grija fratilor, ca inca de la un sarut v-ati pierdut intreaga lupta, nu va amagiti! Mai bine sa se taie ispita de la radacina, ca asa ne amageste vrajmasul ca „las’ ca nu e asa rau daca il saruti sau daca il mangai”, dar el stie ca atunci cand incepi si gusti din placere greu te mai poti abtine!…
Asa, fratii mei, m-am amagit de-a lungul timpului, chiar daca in tot acest timp am cunoscut persoane bune, am citit carti ortodoxe care imi dadusera puterea sa aspir la o viata crestina, chiar imi doream sa pastrez virginitatea mea ca sa ascult de Hristos, nu mai doream sa cad vreodata in pacat, vedeam cea mai mare bucurie si implinire in a-mi pastra virginitatea, dar la varsta de aproximativ 19 ani am cazut cu un baiat. Visam de mult sa am o relatie serioasa si de durata, dar nimeni nu dorea daca nu ma daruiam. Asa m-am amagit crezand ca voi avea relatia mea mult asteptata, dar ma amagisem! El isi dorea doar trupul meu si nici nu credea in Dumnezeu! In plus dorea sa-i fac si alte blestematii, pe care nu le acceptam, iar atunci m-am desteptat! Am plans continuu si am cerut iertare de la Dumnezeu, ma gandeam la ce era mai rau, daca raman insarcinata, mai ales ca urmam un liceu militar. Toate fetele vorbeau de sex si doream sa incerc si eu, caci eram singura fata din camera care inca mai eram virgina, ma amagise vrajmasul cu tot felul de ganduri si de aceea am incercat…
Atunci am renuntat la el, nu am mai dorit nicio relatie, dar in timp ma „vindecasem”, iarasi mergeam in discoteci, beam, dansam si ispiteam prin tinutele si corpul meu. Arat destul de bine si puteam atrage orice barbat pe care mi-l doream, iarasi ma sarutam si nu ma mai gandeam la consecinte, ma gandeam doar la cum sa-mi satisfac poftele. Am mai cazut iarasi, eram slaba, nu mai puteam lupta ca inainte cand ma opream dupa un sarut. Acum era atfel, caci dupa ce cazi in pacat greu te mai poti abtine. Ce frumoasa era virginitatea, iar acum ma simt asa slabita, toate sunt stricate in mine, am pierderi de memorie, sufar de egoism, nu am incredere in mine, sunt pesimista…si altele…sufar din orice!
Mereu am tins la o viata mai buna si am dorit sa renunt la ceea ce am facut, sa uit totul. Chair daca toata viata a fost o mizerie, Hristos a fost cu mine si m-a iubit asa cum sunt, m-a sprijinit, m-a ridicat si toate astea mi-au dat putere sa trec peste, asa ca desfranata aceea care i-a spalat picioarele cu lacrimi si le-a sters cu parul ei, asa doresc sa fac si eu, singura mea cale de salvare sete pocainta…ma iertati daca v-am scarbit cu viata mea, dar simteam ca trebuie sa o spun si sa alarmez pe altii care inca mai sunt virgini sa nu cada prada vrajmasului care vrea sa ne amageasca prin tot felul de ganduri! Sa lupte prin rugaciune si spovedanie sincera, sa fuga de ispite, sa se nevoiasca cu fapte bune pana trece ispita, orice dar numai sa nu cada, pentru ca dupa cadere lupta e mult mai grea, chiar extrem de grea!!! Va implor sa luati aminte la aceste vorbe ca vi le spun din suflet si va iubesc si va respect pentru viata pe care o duceti pentru ca si eu mi-am dorit-o dar am fost slaba si neincrezatoare!
Acum imi doresc sa duc o viata placuta lui Dumnezeu, si sa-mi gasesc o persoana care ma iubeste si isi doreste o viata curata si sa astepte pana ne casatorim. E greu, dar trebuie sa am rabdare si am nadejdea in Dumnezeu ca imi va darui acea persoana. Stiu ca ma iubeste si de aceea il iubesc foarte mult! El m-a iertat, dar eu trebuie sa nu mai gresesc! Doresc celor feciorelnici multa tarie si multe binecuvantari de la Domnul ca sa reziste pana la final, iar celor cazuti ca mine, nadejde ca sa se ridice si sa continue lupta pentru ca Hristos pentru noi s-a rastignit si pe noi ne iubeste si ne asteapta…asa ca tineti minte cu zicea parintele Siluan: ȚINETI MINTEA IN IAD ȘI NU DEZNĂDĂJDUIȚI!
Domnul sa fie cu fiecare dintre noi și sa ne primească pe toți in Rai unde iubirea si fericirea e vesnică! mă iertați pentru tot (mai ales pentru exprimarea mea).
(Alexandra, 21 de ani)
george
februarie 9, 2012 @ 8:30 pm
Domnul sa fie cu tine Alexandra,niciodata nu e prea tarziu,ai grija de trupul tau,roaga-te,nu iti bate joc de el,ptr.ca e prea complex prea uimitor prea frumos sa ne batem joc de trup si de suflet.Ai grija de cine te indragostesti si tineti mintea treaza,ptr ca daca ai mintea tot timpul in alerta cand vine ispita,reusesti sa iti controlezi pornirile,facand pacat.Te-ai invoit cu ispita? Ai facut pacat,adica ai depasit mai mult limita,in care omul trebuie sa ramana.Acuma nu ramane decat sa compensezi acel pacat prin fapte bune.Nu-i cere lui Dumnezeu decat putere ca sa treci cu bine peste ispite si demonstreaza-I ca te poti indrepta.Doamne ajuta 🙂
Banica Valentin Catalin
septembrie 14, 2012 @ 5:33 pm
Frumoasa randuri. O poveste destul de dureroasa, insa nu trebuie sa deznadajduim. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Meara Lorelei
ianuarie 13, 2013 @ 1:40 pm
Draga Alexandra,
Nu esti singura care a trecut prin astfel de ispite, si care si-a chinuit sufletul cu asa o patima grea.
Drumul acesta de despatimire e greu, dar rasplata(destinatia) lui e de mii de ori mai mare.
Iti recomand sa citesti articolele de pe acest site si sa vezi cum tinerii care se pastreaza, cei casatoriti care traiesc o viata curata au o fericire atat de pura, de inocenta, de neprihanita.Curatia din tinerete e grea, dar luptand te poti indulci de pe acum cu fericirea vesnica, traind astfel o bucatica din Imparatia lui Dumnezeu.
Si eu am trecut prin asa incercari, si inca mai trec.
Multumita lui Dumnezeu sunt pe drumul cel bun, am inteles de ce trebuie sa fug de un asa pacat.Desi ispitele nu au incetat, si imi e greu, traiesc totusi o usurare si sunt mai vesela, ma pot bucura mult mai mult de viata de cand ma lupt.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu rugaciuni, cu posturi si cu nevoirea trupului vei reusi incetul cu incetul sa biruiesti!
Domnul Nostru Iisus Hristos nu ne lasa, Maica Domnului nu ne lasa, Sfintii Parinti impreuna cu Sfintii Ingeri nu ne lasa, Insasi Tatal dimpreuna cu Sfantul Duh nu ne lasa!!!!
Doamne Ajuta!