John Lennon și intuițiile sale teologice din „Imagine”

De ceva timp tot îmi doresc să scriu un articol despre versurile melodiei „Imagine” a lui John Lennon. Am tot ascultat-o la radio și versurile au provocat în sufletul meu o mică revoltă. Așa cum știți, John Lennon a fost unul dintre cei mai faimoși cântăreți ai lumii, fiind unul din fondatorii formației „The Beatles”.

Iată melodia împreună cu videoclipul:

John Lennon era un activist politic și un pacifist, dar nu credea în Dumnezeu… probabil și datorită declinului prin care trecea Biserica Anglicană la mijlocului secolului XX, declin care se observă puternic și astăzi. Necredința lui John Lennon în Dumnezeu vine probabil pe fondul unei educații creștine precare, sau inexistente.

Deși prin versurile melodiei „Imagine” John Lenon a dorit să atace însăși conceptul de religie, de divinitate, de rai și de iad, de viață de după moarte, totuși veți vedea câte aspecte teologice importante a putut atinge, fără să știe, prin concepția lui.

Ar fi interesant să citiți și versurile melodiei „God” scrisă tot de el, ca să înțelegeți cum se raporta artistul la credință, afirmând clar că Dumnezeu este un concept prin care se măsoară suferința și că el nu crede în magie, în Biblie, în tarot, în Hitler, în Iisus, în Kennedy, în Budha, în Mantra, în Gita, în Yoga, în Elvis și nu crede nici măcar în Beatles ci crede doar în el însuși și în realitatea vieții lui.

Primele versuri din melodia „Imagine” sună așa:

Imagine there’s no heaven (Imaginează-ți că nu există niciun rai)
It’s easy if you try (E ușor dacă încerci)
No hell below us (Niciun iad dedesubt)
Above us only sky (Deasupra noastră doar cerul)

Aici este atinsă prima mare problemă a religiei, de fapt a credinței în Dumnezeu: existența raiului și a iadului. Este ușor să ne dăm seama că versurile melodiei trimit către creștinism, credința neamului englezesc din care provine, și nu către alte religii.

Un contra-argument adus de atei credinței în Dumnezeu este următorul: „De ce să-i motivezi pe oameni să facă fapte bune prin existența raiului, și de ce să-i depărtezi de păcate prin existența iadului? Omul trebuie să facă binele dezinteresat, fără să aștepte nicio răsplată.”

În credința noastră creștin-ortodoxă fiecare om este învățat să iubească dezinteresat, fără să aștepte nimic în schimb. Întemeietorul credinței noastre, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, El însuși Dumnezeu adevărat și Om adevărat, a trăit o viață de permanentă jertfă și iubire față de toți oameni, neașteptând nimic în schimb.

Mântuitorul Hristos a vestit tuturor că s-a apropiat Împărăția Cerurilor, a vindecat pe orbi, pe șhiopi, pe ciungi, pe leproși, și pe toți cei bolnavi, a binevestit săracilor, a predicat permanent sfătuindu-i pe oameni către o viață sfântă, curată, o viață desăvârșită asemenea Tatălui nostru Cel din ceruri. Iisus Hristos a oferit atât de multe, fără să ceară nimic în schimb. Au vrut să-L facă rege, și a refuzat. Au încercat de atâtea ori să-l prindă și să-l omoare, dar El nu s-a răzbunat, ci a continuat să propovăduiască oamenilor vestea cea bună a venirii lui Dumnezeu în lume. L-au acuzat pe nedrept dar nu s-a apărat, deși le-ar fi putut da toate argumentele din lume ca să le demonstreze că e nevinovat și ei defapt mint. Au venit să-L prindă cu soldații ca pe un tâlhar, iar El s-a lăsat capturat fără să se opună, deși ar fi putut ordona miliardelor de cete îngerești să-L apere. A fost scuipat, pălmuit, biciuit, luat în bășcălie și batjocorit, dar n-a reacționat, ci a răbdat liniștit. A fost în final răstignit și chiar pe cruce El s-a rugat Tatălui pentru iertarea lor. A înviat și iarăși a vestit lumii iertarea Lui, chiar și celor care-L omorâseră. S-a înălțat la ceruri și în continuare arată prin fapte iubirea lui nebună pentru om, iertând pe fiecare persoană care greșește, indiferent cât de grav

Nu veți găsi urmă de răzbunare în tot ceea ce face Dumnezeu. Niciodată. Totul este iubire.

Iisus Hristos este exemplu suprem pentru noi, de om care a iubit pe ceilalți cu maximă dezinteresare, neașteptând nimic în schimb, ci doar un răspuns la iubirea Lui.

Există totuși oameni care înțeleg mai greu, aud mai greu, sunt plini de păcate, și nu se mai tem de Dumnezeu. Pe unii ca aceștia, frica de pedeapsă îi mai înțelepțește, îi ferește de rău. Pentru ei teama de iad și raiul ca răsplată a binelui îi motivează spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Totuși nu aceasta este măsura desăvârșirii vieții omului în Hristos, ci este doar începutul înțelepciunii, așa cum zice Înțeleptul Solomon: „Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu”. Creștinul este chemat să-i urmeze întru totul vieții lui Iisus Hristos, și Biserica Ortodoxă are milioane de sfinți care L-au urmat și a căror viață dă mărturie că au iubit dezinteresat, fără să aștepte nimic în schimb, decât iubirea lui Dumnezeu.

În Evanghelia după Matei, capitolul 25, când Mântuitorul vorbește despre judecata finală, spune:

„Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.”

Dumnezeu a pregătit tuturor oamenilor, încă de la începutul lumii Împărăția Cerurilor, și nicidecum iadul. Bunul nostru Creator, ne-a plăsmuit pe toți spre a gusta din slava Lui, dar ne-a oferit tuturor și libertate. Iadul este doar o consecință a depărtării omului de Dumnezeu, a neacceptării iubirii Lui. Iadul este absența răspunsului către gesturile de iubire ale lui Dumnezeu. Iadul ar fi gol dacă toți am vorbi cu Dumnezeu.

Prin urmare doleanțele lui John Lennon de a nu exista un iad și un rai, trimit de fapt la felul în care a creat Dumnezeu omenirea: ca toți să se împărtășească de iubirea Lui, și împreună să ne bucurăm de Împăția Cerurilor. Iadul este refugiul celor egoiști. Este creația lor, nu a lui Dumnezeu.

Cât privește să-ți imaginezi acum dacă există rai sau iad, este o prostie, e ca și cum ai încerca să-ți imaginezi ce vei simți dacă vei face un mare păcat sau dacă vei face o mare faptă bună. Raiul este expresia comuniunii personale dintre om și Dumnezeu, dintre mine și ceilalți oameni. Iar iadul este tot e expresie personală a răului pe care l-am cauzat altora. Raiul îl simți în inimă când iubești, și iadul tot în inimă atunci când cu ură îl resping pe aproapele tău.

Imagine all the people (Imaginează-ți tot oamenii)
Living for today… (Trăind doar pentru ziua de azi)

Iarăși John Lennon atinge o problemă teologică decisivă. El acuză creștinii care trăiesc cu gândul la răsplata unei vieți veșnice mai bune și mai frumoase, uitând să trăiască acum în prezent, și să-și înfrumusețeze prezentul vieții lor.

Mântuitorul Hristos spune același lucru:

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6, 33-34)

Să nu ne facem griji pentru ziua de mâine ci să trăim în prezent, dar mai spune ceva înainte de asta: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu și dreptatea Lui” și toate celelalte (mâncarea, apa, hainele, casa etc.) se vor adăuga nouă. Împărăția lui Dumnezeu pentru creștini este accesibilă acum, în acest moment. Prezența lui Dumnezeu în sufletul meu mă face să trăiesc deja în Împărăție, căci acolo unde este Dumnezeu, nimic nu mai lipsește, ci totul este îndestulător și bogat. Împărăția cerurilor nu va veni în chip văzut ci ea este în sufletele noastre, zice Domnul Hristos (Luca 17, 21).

Prezentul este timpul creștinilor, iar viitorul este a lui Dumnezeu, El știe ce va fi. De aceea nici nu ne-a dat să știm când vom muri fiecare sau când va fi sfârșitul lumii, pentru a nu trăi pentru viitor, ci mereu în prezent. Prezentul continuu este veșnicia lui Dumnezeu atemporală.

John Lennon continuă:

Imagine there’s no countries (Imaginează-ți că nu există țări)

It isn’t hard to do (Nu este greu să faci asta)

Nothing to kill or die for (Nu există nimic pentru care să mori sau să ucizi)

And no religion too (Nu există nicio religie)

Imagine all the people (Imaginează-ți că toți oamenii)

Living life in peace… (Trăiesc viața în pace)

Să ne imaginăm că un pământ perfect ar fi unul fără granițe statale, fără țări, ne zice John Lennon. Dar el uită că așa a creat Dumnezeu lumea la început, fără granițe, făra popoare cu limbi diferite și tradiții diferite, ci totul ca o singură familie: Adam și Eva și fiii lor. Dar din cauza depărtării lor permanente de Dumnezeu și a refuzului de a colabora cu El, atunci oamenii au început să se certe unii cu alții, frați cu frați, părinți cu copii, verișori între ei și familii între familii. Din acest motiv familiile au început să trăiască mai depărtat unele de altele, ca să nu intre așa des în conflict. Dumnezeu este Cel care a amestecat limbile oamenilor la Turnul Babilon, adică i-a făcut pe oameni să nu mai vorbească aceeași limbă, ci mai multe limbi. Acest eveniment i-a sepărat și mai mult, împărțindu-i în clanuri care treptat sau transformat în neamuri aparte, în țări diferite.

Granițele de care aminteșete John Lennon nu sunt create de Dumnezeu ci sunt consecințe directe ale păcatelor noastre. Stăm izolați în familii, sate, comune, orașe, țări, continente, pentru că dacă am sta împreună permanent ne-am face foarte mult rău unii altora. Izolarea ne face bine, și întâlnirea ocazională în treburile societății ne ajută să ne vindecăm de răutățile noastre.

Să ne imaginăm toate popoarele trăind în pace, zice John Lennon, dar uită că oamenii au trăit în pace dar singuri au ajuns să se izoleze. Soluția? Credința în Unul Dumnezeu, singurul care poate vindeca păcatele noastre, care poate scoate demonii din noi.

Cu adevărat nu există religii, ci doar un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur Botez, o singură Împărăție.

You may say I’m a dreamer (Vei spune că sunt un visător)

But I’m not the only one (Dar nu sunt singurul)

I hope someday you’ll join us (Sper ca într-o zi să te alături nouă)

And the world will be as one (Și lumea să fie ca una)

John Lennon este un visător și un necunoscător în același timp. Dacă s-ar uita în istoria umanității ar observa că Iisus Hristos este mai optimist decât el, ba mai mult El nu nu mai că este optimist, ci poate face tot ceea ce spune, nimic nefiindu-i imposibil. Doar că există o singură problemă: voința oamenilor. Lumea va fi una, atunci când toți vor crede într-Unul Dumnezeu. Iată ce spune Domnului Hristos, Tatălui:

„Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17, 21)

Imagine no possessions (Imaginează-ți că nu există averi)

I wonder if you can (Mă întreb dacă poți)

No need for greed or hunger (Fără a fi nevoie de lăcomie sau foamete)

A brotherhood of man (O frăție a oamenilor)

Imagine all the people (Imaginează-ți toți oamenii)

Sharing all the world… (Împărțind întreaga lume…)

John a înțeles foarte bine că ar fi bine ca în lume să nu există averi / posesiuni, adică oamenii să nu aibă nimic al lor, ci totul să fie la comun pentru toți. Dar chiar așa a creat Dumnezeu lumea la început. Nimic nu este al nostru ci toate sunt create de El, iar noi le-am primit pe toate pentru a le împărți, a le folosi în comun, în iubire. Dreptul la proprietate este o consecința a căderii omului în păcat, a fugii lui după mâncare, apă, haine și alte nevoi.

Dacă n-ar fi existat păcat, omul n-ar fi cunoscut binele și răul, n-ar fi cunoscut moartea, n-ar fi flămânzit, n-ar fi însetat, n-ar fi obosit, n-ar fi fost limitat de spațiu și timp.

Foametea de care amintește Lennon este lăcomia noastră, a celor ce avem din destul, și nu le oferim și celor săraci. Lăcomia este o expresie a necredinței omului în Dumnezeu, care dorește să-și asigura viitorul de mâine prin propriile puteri.

Frăția omenească de care amintește el nu este o utopie ci în curând va fi posibilă, după a doua venire a Domnului Hristos. Atunci omenirea cu credință în Dumnezeu va împărți întreg universul fără certuri.

You may say I’m a dreamer (Vei spune că sunt un visător)

But I’m not the only one (Dar nu sunt singurul)

I hope someday you’ll join us (Sper ca într-o zi să te alături nouă)

And the world will be as one (Și lumea să fie ca una)

Noi, toți creștinii, suntem visători… dar mai mult credincioși cu nădejde în Dumnezeu, iar pentru cel ce crede, visul (speranța) devine și realitate, pentru că lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputință.

Tot cel ce vine la Biserica lui Hristos nădăjduiește în Învierea lui Hristos, în învierea vieții lui.

Fiecare Sfântă Liturghie este o dovadă că noi creștinii, ne-am alăturat lui Hristos și credem (visăm) ca într-o zi lumea să fie toată Una în Dumnezeu; Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Intuițiile lui John Lennon, chiar dacă fără credință în Dumnezeu, ele arată chipul lui Dumnezeu din El. 

(Claudiu Balan)