Judecata universală va fi o supriză pentru toţi oamenii
„Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.” (Matei 19, 27-30)
Aş vrea să discutăm puţin despre acest ultim verset în care Mântuitorul Hristos spune că mulţi dintre cei pe care noi îi considerăm întâi vor fi la urmă în împărăţia cerurilor şi invers: mulţi dintre cei pe care noi îi vedem ca şi cum ar fi la urmă pe pământ vor fi cei dintâi în ceruri.
Criteriile Judecăţii universale oricât de simple ni s-ar părea nouă, sunt defapt foarte complicate şi doar Dumnezeu poate spune clar dacă eu Claudiu prin faptele mele „merit” iadul sau împărăţia cerurilor. Şi asta pentru că Dumnezeu ne va judeca nu numai după fapte şi după inimă ci şi în funcţie de contextul vieţii în care am trăit. Nu suntem egali niciun din noi, nu ne naştem cu şanse egale, ci moştenim bagajul genetic al părinţilor, virtuţile şi patimile lor. Fiecare copil creşte într-o familie diferită de a celorlalţi, cu posibilităţi educaţionale, materiale, culturale şi morale diferite, şi prin urmare va evolua personal într-un mod unic.
Pe unii familia îi ajută şi îi pregateşte pentru viaţă în mod real, pe alţii familia îi trage înapoi, îi dezamăgeşte, îi schimbă în rău….Nu e vina copiilor că s-au născut într-o familie cu probleme sau cu studii puţine, sau cu bani puţini, şi din acest motiv nu poţi acuza făţiş un adolescent de 15 ani care fumează, înjură şi bea, pentru că asta a văzut acasă. Alţi tineri de vârsta lui îl cunosc pe Hristos de când sunt mici, citesc, călătoresc în toată lumea, cunosc oameni, primesc o educaţia frumoasă, şi prin urmare ajung oameni cumsecade.
Cum credeţi că va privi Dumnezeu cele două tipuri de adolescenţi?
Cu multă dragoste şi înţelegere. Poate dacă adolescentul răzvrătit de 15 ani ar fi primit educaţia pe care o primesc ceilalţi, ar fi ajuns şi el la fel de frumos duhoniceşte şi la fel de educat sau poate chiar şi mai şi.
Viaţa continuă şi şansele pe care cele două tipuri de adolescenţi le au pe parcurs diferă iarăşi… de data asta nu ştim exact care e planul lui Dumnezeu şi care sunt alegerile oamenilor… şi nu ştim deci cine va avea şanse mai mari. Se presupune totuşi că o persoană educată va avea mai multe porţi deschise şi va evolua mai bine în viaţă. Totuşi sunt atâtea contraexemple….încât e greu să faci o previziune.
Cei doi adolescenţi se maturizează, trec prin viaţă, îmbătrânesc şi ajung în faţa lui Hristos la Judecata universală. Numai Dumnezeu le-a văzut viaţa secundă de secundă. Numai El ştie câte obstacole au stat în calea mântuirii lor şi ce au gândit ei permanent. Noi ca oameni poate am văzut o parte din faptele lor, dar niciodată nu le-am ştiut gândurile şi motivaţiile din spatele fiecărui gest, şi bineînţeles nu le-am cunoscut viaţa de familie de la naştere şi până când au ieşit din casa părinţilor.
Ce vreau eu să subliniez este că e foarte complicat să evaluezi un om la sfârşitul vieţii lui. N-avem destule informaţii să judecăm şi nici destulă iubire să discernem cu dragoste fiecare întâmplare.
Noi oamenii îi vedem pe bătrâni ca fiind înţelepţi pentru că au trecut prin viaţă, au 60-70-80 de ani în care au întâlnit tot felul de situaţii şi au cunoscut diferite tipuri de oameni. Dar ia gândiţi-vă la Dumnezeu care a urmărit ce face omul de aproximativ 7000 de ani secundă de secundă. Gândiţi-vă câtă experienţă are El în ceea ce priveşte omul. Le-a văzut pe toate…le-a auzit pe toate… le ştie pe toate…şi prin urmare înţelege foarte bine fiecare comportament al nostru.
Totuşi Dumnezeu nu se îmbogăţeşte în înţelepciune privindu-ne pe noi, pentru că Lui nu-i lipseşte nimic, dar v-am dat acest exemplu că să înţelegeţi ce diferenţă de perspectivă poate fi între El şi noi. Am văzut adesea ce bine vede lucrurile un om cu experienţă şi ce fragil şi pueril le vedem noi tinerii.
Noi nu avem niciodată perspectiva de ansamblu, de la A la Z, din Australia până în Groenlanda, de la Polul Sud până la Polul Nord, de la mintea unui african pâna la mintea unui irlandez, de la începutul lumii şi până astăzi, ci noi vedem mereu lumea fragmentar, înţelegând foarte foarte puţin din ceea ce se întâmplă în jur.
Gândiţi-vă că Dumnezeu vede lucrurile de la A la Z, nu-i lipseşte nicio informaţie, ştie şi cel mai subţire gând al inimii unui mongolez, şi cel mai adânc sentiment de urâ al unui uruguyan, ştie toate planurile marilor oameni politici, ştie şi ce a fost şi ce va fi. Ştie toate ştiinţele lumii…toate tainele….tot ceea ce noi gângurim, El ştie la perfecţie.
Acum acumulaţi-le pe toate şi gândiţi-vă ce diferenţă este între felul în care vedem noi lumea şi felul în care o vede El.
Abia în această perspectivă putem înţelege acest verset mai bine care spune defapt că adesea criteriile noastre de judecată sunt aşa de înguste şi niciodată nu vor putea ajunge la o perspectivă de ansamblu.
Mi s-a întâmplat să consider un om ca fiind fără de păcat, un înger pe pământ, şi să ajung la concluzia inversă după ceva timp. Am văzut creştini botezaţi care vin rar la biserică şi care întrec în fapte mii de creştini care stau foarte aproape de Hristos, sau aşa cred ei cel puţin că stau.
Pentru mine concluzia versetului este următoarea: „Judecata universală va fi o supriză pentru toţi oamenii, şi asta pentru că suntem aşa de mici şi neştiutori. Trebuie să ne învăţăm cu asta şi să ne smerim mereu şi să zicem: Doamne sunt prea mic să înţeleg judecăţile tale! Totuşi acest gând să nu ne îndemne la lene sau la neimplicare în ajutorarea oamenilor, ci dimpotrivă să ne împulsioneze să cerem mai des părerea Celui mai inteligent dintre cei născuţi din femeie, Hristos Dumnezeu.”
Vă invit la discuţii!
Vouă ce vă spune acest verset?
elena
februarie 14, 2012 @ 4:32 pm
http://sihastriaputnei.ro/user/file/Predici%202010/Infricosatoarea%20Judecata%20P%20Damaschin%207%2002%2010.mp3 – cred ca acest link e cel mai potrivit comentariu pe care l-as puntea lasa… eu personal ma regasesc in aceasta predica…
feri
februarie 15, 2012 @ 9:46 pm
Imi place foarte mult versetul acesta si ma bucur ca te-ai gandit sa-l dezbatem putin.. Dupa parerea mea este un semnal de alarma pentru cei care urca din ce in ce mai mult pe scara duhovniceasca si care uita sa-si mentina starea de smerenie, asemanatoare cu cea avuta de Mantuitorul lumii.. El chiar daca a stiut ce jertfa va face intregii omeniri, a ramas la fel de smerit indeplinind voia lui Dumnezeu.. Daca urcam duhovniceste fara smerenie, vom fi smeriti de Dumnezeu la sfarsitul lumii.. De asemenea, cred ca se refera si la faptul ca oricat de mult am urca scara, trebuie sa avem caldura si intelegere pentru cel de langa noi si sa-l asteptam sa se ridice si el asemenea.. sa nu fim invidiosi daca acesta se va ridica mult mai tarziu, asemenea ca fiul cel mare din pilda fiului risipitor sau a oamenilor din ceasul intai, caci altfel din nou vom fi smeriti de Dumnezeu.. sunt sigur ca sunt si multe alte lucruri la care trebuie sa fim atenti atunci cand ne apropiem de Dumnezeu, daca intr-adevar ne apropiem cu adevarat.. caci daca ne vom considera dintâi, sigur vom ajunge la urma sau poate si mai rau.. Si eu sunt de acord cu ideea lui Claudiu de a considera judecata universala o surpriza, dar ma rog sa fie una frumoasa pentru cat mai multi.. sa ne regasim cu toti tinerii de pe OT si sa-l cunoastem mai bine pe Dumnezeu si pe toti cei cel iubesc.. Doamne ajuta!