Jurnal duhovnicesc

32

6060800-lgDragii mei,

Va recomand spre lectura o carte pe care am cumparat o de curand, si care cuprinde marturiile unei crestine ortodoxe, sub forma unui jurnal, care a dobandit rugaciunea inimii, si care, prin practicarea ei si a schimbat radical viata. O femeie contemporana cu noi, din Bucuresti, care avea o viata sociala asemanatoare cu a noastra, cu familie, serviciu, care sub indrumarea duhovnicului ei, prin lucrarea Rugaciunii lui Iisus a descoperit ca Dumnezeu nu este undeva departe, in ceruri, ci in insasi inima ei.

Marturiseste astfel: „Inainte de a descoperi „Rugaciunea lui Iisus”, relatia cu Dumnezeu era prin Biserica, dar fara entuziasm. Aveam o credinta slaba, fara o cunoastere adanca, adevarata, a darurilor lui Dumnezeu pentru oameni, fara a cunoaste ca Dumnezeu este viu lucrator in noi. Il credeam departe, in cer…! ” El este prezent insa, si in viata fiecaruia dintre noi, cu deosebirea ca, adesea, ochii inimii noastre sunt inchisi.

Va redau mai jos un fragment din cele scrise intr una din zile in „Jurnal duhovnicesc”, caci aceasta este titlul cartii.

„O! Iisuse, abia acum, privind in sufletul meu, ii vad adancurile cele fara de sfarsit. Pana acum nici nu stiam ca sufletul meu este atat de scump si de nepretuit. Nu stiam ca, de fapt, pentru fericirea lui trebuie sa lupt in viata aceasta. A stat ascuns, acoperit de noianul pacatelor, si nu se mai vedea deloc. Abia o data pe an, la Sfintele Pasti, imi aduceam aminte si ma spovedeam, ma impartaseam cu Sfintele Taine si era pentru mine ca un balsam. Atunci simteam ceva dumnezeiesc in inima mea si ma bucuram cu adevarat, iar restul zilelor le petreceam din nou in intuneric. Ani de zile am procedat asa. Am dispus de viata pe care mi a dat o Dumnezeu asa cum am voit, din obisnuita.

Credinta o aveam, lumina o intuiam, dar nu o vedeam. Ma istoveam muncind din greu pentru familie si cand vedeam ca nu mai pot, alergam la vreo biserica, ma rugam plangand in genunchi inaintea icoanei Tale, Iisuse, si se intampla minunea; ma salvai. Timpul prea scurt pe care il rezervam atunci pentru mantuirea sufletului nu-mi ajuta sa vad adevarata viata.

Astfel, in decurs de vreo 30 si ceva de ani, am procedat la fel. Numai la nevoie alergam la Dumnezeu pe Care, in nestiinta mea, il vedeam foarte departe, tocmai sus in cer! Nu stiam daca ma aude intotdeauna, caci nu stiam ca El este langa mine, chiar in inima si in sufletul meu. Abia in anul acesta, 1971, am intrat intr o noua lumina, a dragostei Tale, Iisuse, care este atat de mare pentru noi pacatosii. Abia acum imi dau seama cat de mult ne iubesti. Tu ne tragi la Tine.” Mi ai daruit tot ce a dorit sufletul meu. Mi ai descoperit Rugaciunea Ta cea sfanta, facatoare de minuni, cu care sfintii Tai au trait fericiti in pesteri si in pustiuri si chiar prin morminte, fara frica, stiindu se aparati de Tine.

Mi-ai dat daruri duhovnicesti cu care imi hranesc sufletul insetat de cunostinte – Vietile Sfintilor, de exemplu – si cate altele mi ai descoperit, Doamne! Cum sa ti multumesc, Iisuse, Bunule, pentru toate? Mi ai dat un parinte povatuitor ca un adevarat apostol. El m a invatat totul despre viata cea adevarata. Eu l-am ascultat, m-am rugat, si dupa scurt timp am simtit ceva dumnezeiesc in sufletul meu. Am descoperit bucurii si simtiri minunate in suflet, in inima si in mintea mea, unde Tu esti prezent. Nu stiam sa mi cercetez gandurile si poate ca toata viata am trait o rau, crezand ca asa este bine, si mi amaram zilele. Acum cand imi vin gandurile, stiu sa le deosebesc si sa le opresc daca sunt cumva rele. Pentru tot ceea ce este rau am descoperit arme puternice. Cea mai puternica este Rugaciunea lui Iisus. Cu ajutorul ei, facuta cu atentie in inima, gandurile nu mai au putere si fug ca de foc(…)”

(Carmen)

(Visited 12 times, 1 visits today)