Jurnal duhovnicesc
Dragii mei,
Va recomand spre lectura o carte pe care am cumparat o de curand, si care cuprinde marturiile unei crestine ortodoxe, sub forma unui jurnal, care a dobandit rugaciunea inimii, si care, prin practicarea ei si a schimbat radical viata. O femeie contemporana cu noi, din Bucuresti, care avea o viata sociala asemanatoare cu a noastra, cu familie, serviciu, care sub indrumarea duhovnicului ei, prin lucrarea Rugaciunii lui Iisus a descoperit ca Dumnezeu nu este undeva departe, in ceruri, ci in insasi inima ei.
Marturiseste astfel: „Inainte de a descoperi „Rugaciunea lui Iisus”, relatia cu Dumnezeu era prin Biserica, dar fara entuziasm. Aveam o credinta slaba, fara o cunoastere adanca, adevarata, a darurilor lui Dumnezeu pentru oameni, fara a cunoaste ca Dumnezeu este viu lucrator in noi. Il credeam departe, in cer…! ” El este prezent insa, si in viata fiecaruia dintre noi, cu deosebirea ca, adesea, ochii inimii noastre sunt inchisi.
Va redau mai jos un fragment din cele scrise intr una din zile in „Jurnal duhovnicesc”, caci aceasta este titlul cartii.
„O! Iisuse, abia acum, privind in sufletul meu, ii vad adancurile cele fara de sfarsit. Pana acum nici nu stiam ca sufletul meu este atat de scump si de nepretuit. Nu stiam ca, de fapt, pentru fericirea lui trebuie sa lupt in viata aceasta. A stat ascuns, acoperit de noianul pacatelor, si nu se mai vedea deloc. Abia o data pe an, la Sfintele Pasti, imi aduceam aminte si ma spovedeam, ma impartaseam cu Sfintele Taine si era pentru mine ca un balsam. Atunci simteam ceva dumnezeiesc in inima mea si ma bucuram cu adevarat, iar restul zilelor le petreceam din nou in intuneric. Ani de zile am procedat asa. Am dispus de viata pe care mi a dat o Dumnezeu asa cum am voit, din obisnuita.
Credinta o aveam, lumina o intuiam, dar nu o vedeam. Ma istoveam muncind din greu pentru familie si cand vedeam ca nu mai pot, alergam la vreo biserica, ma rugam plangand in genunchi inaintea icoanei Tale, Iisuse, si se intampla minunea; ma salvai. Timpul prea scurt pe care il rezervam atunci pentru mantuirea sufletului nu-mi ajuta sa vad adevarata viata.
Astfel, in decurs de vreo 30 si ceva de ani, am procedat la fel. Numai la nevoie alergam la Dumnezeu pe Care, in nestiinta mea, il vedeam foarte departe, tocmai sus in cer! Nu stiam daca ma aude intotdeauna, caci nu stiam ca El este langa mine, chiar in inima si in sufletul meu. Abia in anul acesta, 1971, am intrat intr o noua lumina, a dragostei Tale, Iisuse, care este atat de mare pentru noi pacatosii. Abia acum imi dau seama cat de mult ne iubesti. Tu ne tragi la Tine.” Mi ai daruit tot ce a dorit sufletul meu. Mi ai descoperit Rugaciunea Ta cea sfanta, facatoare de minuni, cu care sfintii Tai au trait fericiti in pesteri si in pustiuri si chiar prin morminte, fara frica, stiindu se aparati de Tine.
Mi-ai dat daruri duhovnicesti cu care imi hranesc sufletul insetat de cunostinte – Vietile Sfintilor, de exemplu – si cate altele mi ai descoperit, Doamne! Cum sa ti multumesc, Iisuse, Bunule, pentru toate? Mi ai dat un parinte povatuitor ca un adevarat apostol. El m a invatat totul despre viata cea adevarata. Eu l-am ascultat, m-am rugat, si dupa scurt timp am simtit ceva dumnezeiesc in sufletul meu. Am descoperit bucurii si simtiri minunate in suflet, in inima si in mintea mea, unde Tu esti prezent. Nu stiam sa mi cercetez gandurile si poate ca toata viata am trait o rau, crezand ca asa este bine, si mi amaram zilele. Acum cand imi vin gandurile, stiu sa le deosebesc si sa le opresc daca sunt cumva rele. Pentru tot ceea ce este rau am descoperit arme puternice. Cea mai puternica este Rugaciunea lui Iisus. Cu ajutorul ei, facuta cu atentie in inima, gandurile nu mai au putere si fug ca de foc(…)”
(Carmen)
carla
octombrie 19, 2009 @ 9:09 am
Am auzit si eu de aceasta carte, dar unde se gaseste, cum putem sa o gasim?
si cine este autoarea, este anonima?
admin
octombrie 19, 2009 @ 9:51 am
Asteptam pe Oana sa ne spuna ca ea ne-a trimis articolul…
Viorel
octombrie 19, 2009 @ 10:15 am
Va rog din suflet, daca cititi cartea, NU VA SI APUCATI DE TREABA DE „CAPUL VOSTRU”! Aveti putina rabdare, voi posta un comentariu pe acest subiect, cat se poate de curand. Calea rugaciunii lui Iisus pare simpla dar este plina de capcane foarte periculoase! Va spun din experienta mea si a altora! Cartea o puteti comanda si pe net, este scoasa de editura Bizantina.
Viorel
octombrie 19, 2009 @ 10:16 am
@ admin
Cand organizezi conferinta promisa? Subiecte ca cel de sus, nu pot fi discutate eficient, tzacanind la tastatura!
Viorel
octombrie 19, 2009 @ 10:18 am
P.S. Cititi cu atentie si iarasi zic cu atentie cuvantul introductiv al cartii.
admin
octombrie 19, 2009 @ 10:29 am
Viorel, n-am timp deocamdata sa organizez conferinta online.
Eu cred ca ar fi bine, vis-a-vis de acest subiect sa scrii un articol, in loc de un comentariu mai amplu.
Viorel
octombrie 19, 2009 @ 1:35 pm
@ admin
M-am gandit si la aceasta varianta, dar am nevoie de ceva timp pentru a ma documenta, ca sa nu vorbesc de la mine. Sfatuiesc pe cei interesati sa aiba „putintica rabdare”.
adriana
octombrie 19, 2009 @ 4:54 pm
spicuiesc eu din prefata, cu mentiunea ca aceste cuvant „Catre cititor” sunt scrise deArhimandrit Sofian Boghiu:
– o buna crestina practica de mai multa vreme, sub indrumarile unui parinte duhovnicesc, „Rugaciunea lui Iisus”: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”
-rostita zilnic, de multe ori, cu atentie, cu liniste launtrica si cu smerenie, rugatorul simte in inima sa o pace, o bucurie mai presus de orice bucurie pamanteasca; simte prezenta Mantuitorului nostru Iisus Hristos in inima sa.
– aceasta femeie ii iubeste pe toti oamenii…are o continua dorinta dea face bine altora…si-a recapatat pacea launtrica…
– in raport cu semenii sai se poarta cuviincios, sincer, cu multa dragoste, ca inaintea lui Dumnezeu…o iubeste pe Maica Domnului…ii iubeste pe sfinti si citeste cu drag vietile lor…ii place natura cu frumusetile ei, pe care le atribuie lui Dumnezeu…iubeste Biserica si sfintele slujbe
–
Iulia
octombrie 19, 2009 @ 8:03 pm
Daca poate cineva s-mi zica unde gasesc pe net cartea acesta e f bine…pt ca nu vreau s-o cumpar,sau poate o are cineva s-o dea cu imprumut:-)
Mari
octombrie 19, 2009 @ 10:16 pm
Stimata Iulia,
Daca sunteti din Bucuresti, v-o pot imprumuta eu. Totusi, va pot spune ca aceasta carte este incompleta, deoarece prezinta numai roadele pe care autoarea jurnalului le-a primit prin Rugaciunea Inimii, dar nu spune foarte clar cum a ajuns acolo. Dintr-o oarece experienta, e necesara multa nevointa, rabdare, supunere, respectarea poruncilor Domnului, dintre care cea mai importanta e iubirea de aproapele: sa ajungi sa te jertfesti pentru aproapele.
Numele autoarei este cunoscut de editorii de la Editura Bizantina, dar din smerenie autoarea a dorit sa ramana necunoscuta. Intre timp, femeia a murit – mai exact, a murit anul trecut.
Mari
octombrie 19, 2009 @ 10:18 pm
Adaugire: intr-adevar, autoarea Jurnalului a ajuns pe cele mai inalte trepte de rugaciune. Deci avem multe de invatat despre cum ar trebui sa gandim pentru a avea o relatie cat mai stransa cu Hristos.
Viorel
octombrie 19, 2009 @ 11:16 pm
Eu am editia din 1997 care a aparut in doua volume, unul in ’97 si al doilea in ’98. Editia mea are dupa cuvantul introductiv, „Nota asupra editiei” unde se dau detalii despre viata respectivei crestine, si despre modul cum a inceput lucrarea, sub povatuirea parintelui V. Mai sunt si alte carti care descriu lucrarea rugaciunii. Cat de curand voi termina articolul promis pe aceasta tema, pana atuci, va sfatuiesc pe toti sa nu va aventurati pe cai necunoscute de unii singuri, spuneti-o ca orice alta rugaciune, dar numai cu binecuvantarea duhovnicului.
Iulia
octombrie 21, 2009 @ 10:43 am
@Mari
Din pacate sunt din Ploiesti si nu am cum sa ajung in Bucuresti.Dar iti multumesc ca imi oferi cu drag cartea,poate vreodata mi-o pica in mana sa o citesc..pt ca momentan nu am de unde sa o iau.
Mari
octombrie 21, 2009 @ 12:28 pm
Stimata doamna/domnisoara Iulia,
Cu multa placere. Pana atunci puteti incerca sa cititi Sornicul. E o carte foarte buna pentru Rugaciunea lui Iisus. Va sfatuiesc insa sa comunicati si cu un duhovnic priceput care sa va explice Sbornicul, deoarece pentru un incepator e foarte greoaie – cartea cuprinde informatiile in mod dezorganizat, de aceea un incepator se poate pierde usor in ele.
Stimate domnule Viorel,
Am remarcat comentariul dumneavoastra precedent. Sunt sigura ca nu asta v-ati dorit sa spuneti, dar eu am inteles din el ca articolul pe care il pregatiti dumneavoastra va fi vital pentru cineva care vrea sa practice Rugaciunea lui Iisus. Cred ca in primul rand dumneavoastra va veti indoi de asta, caci Sfintii Parinti dau sfaturi importante cuprinse in carti de sute de pagini, nu doar intr-un articol. Oricum, cel mai important este ca practicantul sa isi gaseasca un duhovnic EXPERIMENTAT, caci ajutorul unui duhovnic bun e nepretuit. Fiecare om e diferit si nici o carte nu poate decat sa acopere problemele generale ce apar in practicarea Rugaciunii, problemele particulare ce tin de fiecare om in parte pot fi rezolvate numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al duhovnicului.
Dar, repet, sunt sigura ca nu la asta v-ati referit. Eu doar am observat un aspect ce m-a amuzat putin, pentru ca mesajele in limba romana pot fi usor reinterpretate.
Cu stima,
Mari
Saurian
octombrie 21, 2009 @ 1:56 pm
@Mari: din ce înţeleg eu Viorel vrea să facă un articol în care să arate de ce e periculos această rugăciune s-o practici singur. Dar spun şi eu ca tine: probabil am înţeles greşit. 😀
Adriana
octombrie 21, 2009 @ 2:16 pm
Eu sunt curioasa sa aflu cum poate fi periculoasa o rugaciune, mai ales una prin care se cere Domnului sa aiba mila de noi… Daca si rugaciunea este periculoasa, pai atunci vai de noi…
Saurian
octombrie 21, 2009 @ 3:11 pm
@Adriana: e simplu. Dacă fac o rugăciune aşteptând să am vedenii ar fi prost drăcuşorul să nu profite de situaţie…
Adriana
octombrie 21, 2009 @ 3:22 pm
Adica sunt oameni care spun rugaciunea inimii cu scopul de a avea vedenii si pentru aceasta se scriu carti intregi de cum se spune o rugaciune? 😐
admin
octombrie 21, 2009 @ 4:08 pm
S-au scris foarte multe despre rugaciunea inimii Adriana, inclusiv despre ispitele pe care le poate aduce rugaciunea. Fiindca este o rugaciune foarte puternica si eficienta (aceasta de care discutam), diavolul ne ispiteste si mai mult slabiciunile noastre. Multi se apuca de facut rugaciunea asteptand efecte „miraculoase” dintr-o data, fara sinceritate, rabdare si smerenie. Atunci si diavolul aduce „miracolele” dupa care scanceste cel nechibzuit si care nu insoteste lucrarea cu sfat duhovnicesc. Aceasta ca sa ne faca sa cadem in slava desarta, sa credem ca am ajuns apropiati de Dumnezeu si curati cu inima si multe altele.
Adriana
octombrie 21, 2009 @ 4:28 pm
Admin,
Cred ca mie imi scapa ceva esential legat de aceasta rugaciune: scopul cu care este facuta, caci din descrierea ta „rugaciune foarte puternica si eficienta” inteleg ca exista si un alt scop, altul decat a cere Domnului sa aiba mila de noi. Eu credeam ca prin aceasta rugaciune cerem mila Domnului, ori acest „miracol” se va vedea la Judecata de Apoi, atunci se va vedea cata mila va avea cu fiecare dintre noi. Nu prea inteleg ce alte miracole se asteapta intre timp. Lucrul acesta cred ca imi scapa mie si de aceea nu inteleg de ce trebuie un intreg „manual” si indrumare speciala pentru a spune o rugaciune. N-am stiut ca lumea asteapta miracole atunci cand cere mila Domnului nostru, Iisus Hristos…
admin
octombrie 21, 2009 @ 4:43 pm
Adriana, poate experienta personala a lui Danion Vasile te va face sa intelegi mai bine. Am extras ceva din cartea Jurnalul Convertirii: „Părintele Nicolae, aducându-şi aminte de ispita mea cu schimbarea duhovnicului, mi-a spus ceva trist. La el la parohie a fost un credincios care practica rugăciunea minţii şi care ducea o viaţă curată. Citind în Filocalii despre rugăciu nea inimii, s-a forţat să ajungă şi el la această măsură. Duhovnicul lui de la mănăstire i-a spus să mai aştepte. Dar el nu a ascultat.
A început să aibă tot felul de vise, în care diavolii i se arătau în chip de sfinţi. În cele din urmă, credinciosul a renunţat la orice sfat duhovnicesc. Făcea numai ce i se părea lui că e bine. După câteva luni în care a făcut jocul diavolului, când şi-a dat seama că a fost înşelat, omul a re nunţat cu totul la rugăciune. S-a rupt chiar de slujbele Bisericii şi se ocupa numai de viaţa de familie şi de serviciu. Ba chiar a căpătat o slujbă mare. Şi uite aşa, încetîncet,
diavolul l-a făcut praf.
Aşa mi s-ar fi întâmplat poate şi mie. Cât de groaznic mi se pare un asemenea scenariu.
Doamne-fereşte!
19 octombrie 1992
M-am mai gândit la credinciosul de care mi-a vorbit părintele Nicolae. Îmi dau seama că nu sunt pregătit pentru rugăciunea lui Iisus. Voi face ce îmi zice părintele Teofan.
20 octombrie 1992
Părintele Teofan a venit iarăşi în Bucureşti. M-am spovedit la el, fiindu-mi evidentă înşelarea în care căzusem. Părintele nu a părut mirat:
„La cât de mult i-ai slujit tu diavolului, nu mă mir că ţi-a întins această cursă. Mă aşteptam să ai ispite. Şi vei avea ispite mult mai grele decât aceasta. Pune-ţi nădejdea numai în Dumnezeu. În clipa în care eşti sigur pe tine, eşti o pradă uşoară pentru vrăjmaş.
Lasă-mă să îţi fiu eu călăuză pe calea mântuirii. Acesta e rostul duhovnicului. Şi în privinţa rugăciunii minţii, nu te întris ta. Chiar dacă nu te vei îndeletnici cu ea vreme îndelungată, ai grijă ca râvna ta pentru cele sfinte să nu se împuţineze.“
….
Adriana
octombrie 21, 2009 @ 4:56 pm
Admin:
„Citind în Filocalii despre rugăciunea inimii, s-a forţat să ajungă şi el la această măsură”
Despre ce masura este vorba? Ca de aici pleaca nestiinta mea, adica ce se asteapta oamenii sa obtina, daca nu mila Domnului la Judecata de Apoi? Ca doar rugaciunea nu este un sport de la care astepti performante! Sau ma insel?…
admin
octombrie 21, 2009 @ 5:18 pm
Ai dreptate Adriana, rugaciunea nu este un sport insa noi tocmai asta tindem sa facem. Sa o zicem ca o formula magica, sau sa facem „performanta sportiva” din rugaciune. De aici ne vin cele mai multe ispite.
Despre rugaciunea inimii si masurile rugaciunii Pr. Cleopa explica foarte frumos si cuprinzator aici:
http://www.youtube.com/watch?v=hagBx2v2e9A&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=vRIA0bj2Irg&feature=related
Doamne ajuta!
Adriana
octombrie 21, 2009 @ 5:51 pm
multumesc admin, intr-adevar m-am lamurit. Este vazuta rugaciunea ca o performanta, cu rugaciuni care sunt „mai sus” decat altele, si se urmareste astfel atingerea anumitor trepte in rugaciune cu efecte simtite (caldura in corp, sau tot felul de vederi inainte etc), si cu cronometrare – dupa cate ore s-a simtit efectul, cat a durat acest efect, etc, de ma intreb daca mintea a stat intr-adevar mereu la rugaciune de stie atat de bine cate ore a durat (vezi povestea celui care a petrecut sute de ani in doar doua ore), in loc sa se urmareasca trepte in dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Acum inteleg de ce imi zicea o anumita persoana ca nu vrea sa faca parte din biserica din care cred eu ca fac parte, pentru ca eu simteam dragostea Domnului si Il simteam aproape fara aceste „trepte” care lui (acestei persoane de care vorbesc) ii sunt asa de dragi si pe care le ating doar unul intr-o mie sau intr-o generatie… Eu consider ca este pacat ca s-a ajuns la astfel de cugetari, si sunt atatia momiti de performantele rugaciunii, in loc sa fie bucurosi sa stea de vorba cu Domnul in rugaciune fara sa se uite la ceas si fara sa cronometreze efectele acestei contemplatii 😐
Saurian
octombrie 21, 2009 @ 6:20 pm
@Adriana: doar atât îţi spun şi nu mai intru în polemici cu tine după aceea. Tu prin rugăciune vorbeşti Domnului în timp cei sporiţi în rugăciunea inimii vorbesc cu Domnul.
Adriana
octombrie 21, 2009 @ 7:20 pm
Saurian, toate rugaciunile sunt auzite, nimeni nu ramane fara raspuns, si de aceea toti cei care se roaga vorbesc cu Domnul…
Mircea
ianuarie 8, 2010 @ 11:50 am
@Saurian: eu cred ca mai intai omul trebuie sa fie curat si dornic sa faca voia lui Dumnezeu, curatandu-se continuu, iar apoi va sta de vorba cu Dumnezeu. Pentru ca daca sufletul se curateste, atunci si glasul lui Dumnezeu rasuna in noi. A cauta sa faci voia lui Dumnezeu iti asigura si comunicarea cu El, Care doreste sa toarne har in oricine se smereste si se leapada de sine. Ce e mai placut decat sa fi vas de cinste Stapanului? Atunci rugaciunea devine desfatare, la fel ca si implinirea voii Lui.
Doamne ajuta!
Saurian
ianuarie 8, 2010 @ 12:25 pm
@Mircea: nu înţeleg unde e problema la ce am spus eu. Vezi şi contextul în care am scris ce am scris ca să înţelegi.
Mircea
ianuarie 8, 2010 @ 5:34 pm
Sa ma ierti, uite am sa-ti explic. In scurta mea viata duhovniceasca, am intrat in bucluc de mai multe ori, din dorinta de sporire duhovniceasca si ravna pentu viata asemenea Sfintilor. Atitudinea asta atrage deseori ispite. Pentru ca naste in noi dorinta de a avea fapte asemenea Sfintilor, neglijand osteneala duhovniceasca prin care ei au dobandit darurile. Deseori vrem sa avem fapte ca ale lor, dar inca nu suntem la masura lor. Din cauza asta si rugaciunea inimii poate fi o problema dificila pentru unii, ca multe alte practici de credinta. E o nebunie mandria la care se poate ajunge, mai ales din cauza unor trairi intense in rugaciune. Am postat pentru ca sa intelegem cu totii ca tinta noastra nu e vorbirea cu Dumnezeu, ci dragostea si implinirea voii Lui. Chiar daca unii vorbesc lui Dumnezeu, iar altii vorbesc cu Dumnezeu, pe noi trebuie sa ne intereseze curatia inimii. Daca tinta noastra nu e rugaciunea in sinea ei, ci Hristos, si dragostea Lui, ne scapam de multe primejdii. Iata din motivul asta am postat. Prin multe si adanci suferinte trece sufletul care se uita la Sfinti si doreste sfintenia lor si darurile pe care ei le-au dobandit, fara ca sa tanjeasca dupa sfintenia Mantuitorului, caci El e Calea noastra. Din dureroasa mea experienta zic, ce zic si nu doresc nimanui sa cunoasca durerea sufletului cazut in betia mandriei duhovnicesti. Nu ca si cum rugaciunea nu e buna, dar ca si cum Dumnezeu nu are nevoie de rugaciunea noastra fabuloasa, ci de dovada dragostei fata de El si aproapele, a credintei in cuvantul Lui si a nadejdii in El. Dumnezeu sa ne intareasca, sa ne lumineze si sa ne descopere ce anume merita sa cautam!
Saurian
ianuarie 8, 2010 @ 6:46 pm
@Mircea: Hai să-ţi explic şi eu ţie. Sunt perfect de acord cu tine dar am spus ce am spus deoarece persoana căreia am răspuns avea tendinţa să dispreţuiască rugăciunea inimii şi toate cele.
Unde e greşeala în cei care ajung în înşelare drăcească? Greşeala e în faptul că ei văd rugăciunea inimii ca o mantră yoghină, ca un talisman pe care dacă îl tot repetă ajunge la tot felul de vedenii. Lucrurile totuşi nu sunt aşa. Noi nu putem spori în cele duhovniceşti fără rugăciune şi nu putem spori în rugăciune fără să sporim în faptele bune ( e ceva de genul: nu poţi merge cu piciorul drept dacă nu ai piciorul stâng şi nu poţi merge cu piciorul stâng dacă nu ai pe cel drept ). Rugăciunea şi faptele bune sunt strâns legate una de cealaltă iar neglijarea uneia sau alteia e o înşelare. E o înşelare atunci când spun rugăciunea ca un talisman fără să mă uit la felul în care mă comport cu ceilalţi precum e şi o înşelare să fac fapte bune fără rugăciune ( deşi dacă eşti sincer vei observa că nici nu vei putea face fapte bune fără rugăciune 😛 ).
Acum de ce rugăciunea lui Iisus e mai bună ca celelalte? Din două motive: unul e faptul că această rugăciune conţine Numele lui Iisus care e o invocare a Mântuitorului iar celălalt e faptul că rugăciunea fiind foarte scurtă are o singură idee ( acatistele au multe idei în acele rugăciuni şi idei complexe iar vrăjmaşul se poate băga pe acolo ). Totuşi sporind în această Sfântă Rugăciune vei observa că vei spori şi în acatiste, paraclise, psaltire etc.
Totuşi părerea mea personală e că principala înşelare drăcească cu această rugăciune e faptul că uităm că totuşi Rugăciunea lui Iisus este o rugăciune, NU o mantră iar rugăciunea e o vorbire cu DUmnezeu NU o mantră.
Sper că m-ai înţeles ce am vrut să spun căci recunosc că ideile din postarea asta nu sunt organizate foarte bine. 🙂
Mircea
ianuarie 9, 2010 @ 11:13 pm
@Saurian 😀 Am inteles perfect ce ai vrut sa spui. Si ma bucur mult pentru schimbul de idei, nadajduind sa fie de folos si pentru altii. Cred ca se vadesc multe dintre ispite daca avem dorinta de a ajunge la Dumnezeu si nu la o „statura duhovniceasca”. Grija noastra ar trebui sa fie a ne face placuti Lui, si nadajduiesc ca acest gand sa fie un pas spre mantuirea noastra, a fiecaruia si mantuirea cea de obste. Dumnezeu sa ne ajute!
Grigore Alexandru
iunie 11, 2011 @ 10:28 am
[quote name=”Viorel”]@ admin
M-am gandit si la aceasta varianta, dar am nevoie de ceva timp pentru a ma documenta, ca sa nu vorbesc de la mine. Sfatuiesc pe cei interesati sa aiba „putintica rabdare”.[/quote]
A aparut acel articol referitor la rugaciunea lui Iisus ?