Skip to content

15 Comentarii

  1. Lucia
    martie 24, 2010 @ 10:27 pm

    Uneori, când iubim pe cineva prea mult, nu prea avem parte de acea persoană…dacă, însă, lăsăm toată iubirea noastră în mâinile Domnului, ştie Dânsul cum să râduiască totul spre bine…Ce bine ar fi dacă am ajunge să simţim dragostea pentru Domnul, nu doar ca pe o datorie, ci ca pe o favoare, ca pe cea mai mare fericire, ca pe un dar nepreţuit, ca pe adevăratul şi necesarul liant între noi şi aproapele nostru… Abia atunci, cred că, ne vom putea “bucura deplin, copilăreşte – căci copii iubesc cel mai mult şi cel mai dulce – de prietenii minunaţi pe care” ni i-a hărăzit Domnul…

    Reply

  2. M. Criss
    martie 25, 2010 @ 6:16 pm

    Cata durere se simte … Dumnezeu sa-ti dea mangaiere si Binecuvantare ! Fii cu curaj ! Sterge lacrima, Dumnezeu nu-ti va ramane dator !

    Reply

  3. Catalin
    martie 25, 2010 @ 9:34 pm

    Buna M. Criss si Lucia. Apreciez ca ati citit textul… Cu umilinta, eu sunt autorul textului. E adevarat ca m a durut mult si inca ma doare, dar lupt ca sa ma indrept. Doamne ajuta! Va multumesc mult pentru intelegere si compasiune. Se pare ca textul acesta si a atins acum menirea. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!

    Reply

  4. gabriela
    martie 26, 2010 @ 10:47 pm

    Am citit articolul tau de 2 ori. Nu ca sa-l inteleg mai bine, ci pentru ca imi plac oamenii care au curajul sa spuna ce simt, sa recunoasca cand gresesc, sa strige in gura mare ca iubesc. E mare lucru, crede-ma. Astazi oamenii fug de ei insisi, le e rusine de propriile trairi, nu realizeaza ce se intampla cu ei.
    Durerea pierderii e greu de acceptat, insa trebuie sa intelegi ca lucrurile se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample si ca fiecare experienta ne formeaza ca oameni, ca parte de cuplu, ca adulti responsabili. Stiu ca sunt multe intrebari pe care ti le pui acum, dar ai rabdare, vor veni si zilele in care iti vei raspunde la fiecare in parte. Tot ceea ce ti se intampla acum isi va pune amprenta asupra sufletului tau si vei fi un alt om. Cu siguranta, mai bun. Suferinta intotdeauna maturizeaza. Insa nu fii trist ca nu mai e langa tine persoana iubita, ci bucura-te ca datorota ei ai cunoscut iubirea sau, ma rog, un aspect al iubirii. Fiindca dragostea ia aspecte diferite de-a lungul vremii. Vei mai iubi cu certitudine si cu aceeasi intensitate,dar vei intelge altfel iubirea. Asa ca bucura-te de darul cel mai mare dat de Dumnezeu, de cea mai mare dintre virtuti – Dragostea. Multumeste-i pentru tot si cere-i sa-ti dea putere. Bucura-te de tot ceea ce este in jurul tau, de tinerete (in sens constructiv) si nu te descuraja. Vor veni si zile mai bune. Dumnezeu ti-a sadit dragostea in suflet, si datorita iubirii ai devenit mai bun, asa ca nu uita de Creatorul tau, Caruia ii datorezi totul…
    Sa ai pace in suflet!

    Reply

  5. Ioan
    martie 27, 2010 @ 12:08 am

    IUBIRE, de Lucian Blaga

    Iubesti – cand ulciorul de-arama
    se umple pe rand, de la sine
    aproape, de flori si de toamna,
    de foc, de-anotimpul din vine.

    Iubesti – cand suava icoana,
    ce-ti faci, in durere prin veac
    o tii inramata, ca-n rana
    stravechiului verde copac.

    Iubesti – cand sub timpuri prin sumbre
    valtori, unde nu ajung sorii,
    te-avanti sa culegi printre umbre
    balaiul suras al comorii.

    Iubesti – cand simtiri se desteapta
    ca-n lume doar inima este,
    ca-n drumuri la capat te-asteapta
    nu moartea, ci alta poveste.

    Iubesti – cand intreaga faptura
    cu schimbul, odihna, furtuna
    iti este-n aceeasi masura
    si lava patrunsa de luna.

    Reply

  6. Catalin
    martie 27, 2010 @ 8:26 pm

    Va multumesc din inima tuturor. Ma bucur ca textul a mai fost citit de cineva. Ma bucur mult ca intelegeti. De cand am scris textul e adevarat ca s au mai indreptat lucrurile in viata mea, multumita Lui. Doamne ajuta si sa va aiba in paza!

    Reply

  7. Catalin
    martie 28, 2010 @ 12:37 pm

    Multumesc Gabiriela. Ma bucura enorm ca intelegi… Iti multumesc de sfaturi. Iti multumesc din inima! God bless you! 🙂

    Reply

  8. Catalina
    martie 28, 2010 @ 5:02 pm

    Dumnezeu stie ce-i mai bine pentru noi.Trebuie sa lasam totul in mainile Lui.Chiar daca ne e greu,El are grija d noi.Ar trebui sa il iubim pe El mai presus de orice.Articolul e suberb…Dumnezeu sa aiba grija de noi toti si de sentimentele noastre!

    Reply

  9. Catalin
    martie 29, 2010 @ 10:10 am

    Multumesc, Catalina! 🙂 Doamne ajuta!

    Reply

  10. roxi
    martie 29, 2010 @ 4:59 pm

    Sa nu confundam trairile si emotiile cu sentimentele!
    Dumnezeu este statornic, iarta tot, nadajduiste tot, sufera tot!

    Reply

  11. Scrob
    iunie 14, 2016 @ 4:20 pm

    E asa de greu atunci cand iubesti cu toata puterea pe cineva, dar acea persoana nu simte la fel… Aceeasi durere se resimte si invers, cand celalalt simte o iubire puternica pt tine, dar tu nu simti. E chiar dureros sa iubesti enorm si sa vezi pierind sub ochii tai acea persoana care ti-ar fi putut fi alaturi o viata intreaga.

    Reply

  12. Boitos
    iunie 15, 2016 @ 5:25 am

    Maria.scrob, te putem ajuta cu ceva ?
    Daca vrei sa ne povestesti , sa spui cuiva ceva, suntem aici.
    Vom incerca sa te ascultam , sa iti dam ceva sfaturi, chiar daca unii dintre noi sunt mai apucati ( respectiv eu ).
    Cateodata e deajuns sa vorbesti si te simti mai bine.
    Pa.

    Reply

  13. Merla Bogdan
    iunie 15, 2016 @ 5:46 am

    Hristos s-a inaltat Catalin. O sa pun si eu un mic comentariu, poate putin dur pentru ca prin drama ta am trecut si eu (la mine a tinut multi ani), dar daca articolul a fost scris in anul 2010, acum banuiesc ca esti un adolescent sau un tanar matur si intelegi lucrurile mult mai profund. Stiu ca cel mai dureros este atunci cand persoana pe care o iubesti te respinge fara a iti da explicatii, te evita si fuge de tine, moment in care durerea poate capata proportii cosmice. Dar din cate am inteles din experienta mea de pana acum, cand o iubire puternica si profunda nu se implineste, este exclusiv vina noastra, nu vina partenerului (aici este un cuvant dur, dar il voi explica cu exemplul din viata mea). Eu am fost un copil care a copilarit in lumea cartilor si a povestilor pana la varsta adolescentei, rupt de societatea copilareasca din jur. SI la 17 ani m-am indragostit de o fata umana si sensibila, genul de rockerita filosoafa suparata pe rautatea si nepasarea lumii. Am iubit-o ca un caine si am plans mult dupa ea. Iar ea dupa cateva discutii a fugit din viata mea, fara sa imi dea nici o explicatie si fara sa mai vorbeasca cu mine vreodata. Dar eu apucasem sa ii daruiesc toate inima mea si am plans ani de zile dupa ea fara sa inteleg de ce fuge de mine. Am injurat-o, am stresat-o cu telefoanele si mesajele pe facebook, am incercat apoi sa ii dau mesaje romantice, umane, dragute, sa ii fiu alaturi, sa compasionez cu ea. Totul absolut degeaba. Fetele de pe OT stiu asta ca ma plangeam la ele anul trecut pe chat. Dar primavara asta Dumnezeu a ingaduit sa primesc raspunsul care a fost destul de dur. Ideea e urmatoarea si e destul de dura. De multe ori sunt preferati in relatii partenerii maturi, conectati la viata si la realitatea din jur care stiu ce sa faca si cum sa se descurce iar cei copilarosi si inocenti sunt evitati. Asta pentru ca nu traim intr-o lume cu printese, elfi si pitici, ci intr-o societate in care trebuie sa muncim ca sa ne castigam traiul. De aia cei care gandesc relatiile cu minte de copil sunt sictiriti. Asta se aplica si in cazul meu. Fata respectiva era matura si experimentata, frecata de viata si de relatii, cu mintea conetacta la realitate iar eu eram in lumea povestilor si nu aveam ce sa ii ofer. Si saraca de ea stia ca nu ma putea face fericit sa fie cu mine. Si de aia decat sa imi dea sperante false si sa isi bata joc de mine sau sa stea cu mine sa se chinuiasca langa mine a preferat sa fuga din viata mea in speranta ca o voi uita. Cam asa am observat ca fac fetele, cand nu pot face fericit pe cineva il sictiresc ca sa nu il faca sa sufere. Si de asta ziceam, in momentul in care cineva fuge din viata noastra, e de multe ori vina noastra ca nu l-am putut face fericit. In felul asta, daca eu in adolescenta eram mai matur, mai uman, mai rational si mai conectat la realitate, fata respectiva m-ar fi bagat in seama (pentru ca nu m-a sictirit de la prima discutie, ci abia dupa vreo 2 saptamani cand a vazut ca nu avea cu cine). In concluzie, stiu ca nu e prea placut sau prea poetic ce zic aici, dar ideal este sa incercam sa gasim explicatii la esecurile pe care le avem pentru a nu le mai repeta in viitor si pentru a ne maturiza, deoarece partea cu adevarat dureroasa nu este esecul sau sictirul in sine, ci faptul ca de multe ori partenerului care fuge din viata noastra ii este rusine sa dea explicatii. Atunci durerea capata proportii cosmice si atunci trebuie cautam raspunsurile singuri. Si asta e greu si dureros.

    Reply

  14. Merla Bogdan
    iunie 16, 2016 @ 4:53 am

    Hristos s-a inaltat. Scuze pentru comentariul de ieri. Eram putin suparat plus ca am incercat sa prezint un fragment al realitatii asa cum avut el loc in viata mea. Dar dupa aia pe drum spre facultate mi-a parut rau ca am dat cu ciocanul. Lucrurile sunt mult mai sensibile si mai complexe si nu se fac cu forta. Daca a deranjat sau a jignit pe cineva comentariul meu, il rog profund sa ma ierte. Asemenea si pe Claudiu sau Dan care pana la urma am vazut ca l-au publicat. De acum promit sa am grija la ce postez. Cat despre tine Maria, ce pot spune, te cred ca e greu (imi amintesc de ale mele). Sper sa iti ajute Domnul si Maica Sa sa treci cu bine peste necazuri. Si poate iti gasesti alinarea cu cei de pe OT. Sunt de treaba.

    Reply

  15. Dulca Raul
    iunie 18, 2016 @ 6:15 am

    bogdanmerla,unde ai dreptate trebuie sa fim un pic mai duri cu noi,fetele prefera pe cineva matur si fug de cei care i pot considera o povara, insa inocentat nu e un lucru rau,cumva ea si tine-a la tine daca nu a vrut sa suferi,traim intr-o lume prea materiala si care uita cam mult de Dumnezeu,sunt sigur ca iti vei gasi o fata care te va iubi,daca te conectezi prea mult la cei din jur uiti de Dumnezeu,poate inca nu esti pregatit, la baieti maturiate inseamana sa fir stapani pe sine, sa aiba rabdare si calm,eu am fost asa si intr-o parte a povesti tale simt ca parca sunt eu care scrie,si eu am incercat totul sa fac sa fie bine chiar daca unele lucruri nu era chiar placute lui Dumnezeu,lumea din ziua de azi nu prea mai stie ce e aia moralitate,ai facut ceva ce eu nu prea putem,ai recunoscut vine si inghitit madria pentru a recunoaste vina pe care o ai, e un semn de maturitate si curaj, insa ai rabdare si fii in continuare puternic,si nu cadea in tristete,ma bucur ca ti-ai impartasit povestea si din ea sa mai invatat fiecare cate ceva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *