Klaus Iohannis – un președinte cu bun simț pentru România

71

Update 17.05.2021:

În viață avem întotdeauna de învățat și ar fi păcat să nu învățăm în primul rând din greșelile noastre. Una dintre aceste învățăminte pe care suntem nevoiți să ne-o însușim este aceea că nu de puține ori ne putem înșela în cele mai sigure opinii ale noastre, mai ales cele care vizează planul politic. Iar ceea ce s-a întâmplat cu impresiile și așteptările noastre de la președintele în funcție Klaus Iohannis, confirmă din plin acest lucru. Prin urmare suntem nevoiți să recunoaștem că ne-am înșelat profund în privința valorilor pe care speram să le reprezinte președintele ales, ținând cont de atitudinea aparent ponderată și conciliantă pe care a afișat-o pe parcursul alegerilor din 2014, dar mai ales a considerației afișate formal față de foștii deținuți politici încă din primele zile de mandat. Încă odată spunem, ce amarnic ne-am înșelat!

Nu ne-am putut imagina că omul acela calm, care nu răspundea agresiv la atacurile repetate ale contracandidatului său, era de fapt un personaj arogant, cinic și cu agendă anticreștină. Modul în care s-a poziționat față de referendumul pentru familie din anul 2018 confirmă din plin acest lucru. Lezat de faptul că o largă majoritate de români consideră că doar un bărbat și o femeie ar trebui să aibă dreptul să întemeieze o familie prin căsătorie, Klaus Iohannis a găsit de cuviință să-i stigmatizeze pe toți acești oameni, insinuând că ar fi niște fanatici religioși. Sigur, în secolul XXI este fanatism să susții un adevăr elementar pe care s-a construit umanitatea. Mai mult decât atât, președintele Klaus Iohannis a sabotat desfășurarea referendumului cât a putut de mult, în numele pretinsei toleranțe față de… alte minorități. Dar nu a fost suficient acest lucru, nu a fost suficientă „victoria politică” a valorilor sale aflate în conflict cu mare parte din poporul care l-a ales, ci a ținut să dea și o lecție de infatuare abjectă, astfel că după aflarea rezultatului referendumului, răspunsul transmis „proștilor”  a fost acela că: „Cei care au promovat referendumul nu au fost toleranti. Dar romanii au dat o lecție imensa acestor infatuati care au promovat ura si, asa cum se spune popular, i-au tratat cu flit”. Nu, cu flit nu au fost tratați doar milioanele de români care și-au dorit afirmarea acestei valori umane în legea supremă a țării ci a fost scuipat adevărul simplu, acela că doar iubirea dintre un bărbat și o femeie reprezintă firescul naturii umane pentru a întemeia o familie. Celelalte tipuri de relații „de iubire”, cu pretenții de normalitate, precum cea homosexuală sau lesbiană, reprezintă o denaturare sufletească, o imensă rătăcire umană și o fățișă împotrivire față de Dumnezeu. Care lucruri nu aduc decât suferință, în primul rând pentru cei care le practică și le susțin.

Dincolo însă de această deziluzie, marii perdanți vom fi cu toții în plan social și politic. Pentru că dacă nu ne putem pune cu toții de acord asupra acestui adevăr elementar, de minim bun simț, pe care și copii de grădiniță îl recunosc, atunci cu atât mai mult nu ne vom pune de acord la lucrurile complicate ale cetății. Ce autostrăzi, ce dezvoltare durabilă, ce proiecte de anvergură națională? Glume pe hârtie. Nu ne-am pus de acord că 1+1=2. A fost prea complicat.

Articolul original (17 nov. 2014):

Dragilor, aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri legate de alegerile de ieri și de noul președine al României. În primul rând am remarcat și eu ca și Laurențiu Dumitru că discuțiile în contradictoriu despe cei doi candidați la președinția României au dus adesea la certuri printr-un limbaj agresiv, chiar și printre creștini.

A discuta cu patimă, susținându-ți cu tărie argumentele și jignindu-l pe celălalt este un păcat, o atitudine neplăcută înaintea lui Dumnezeu. Creștinul ar trebui să aibă blândețea și smerenia ca virtuți de bază, ca atitudini firești în relație cu toți oamenii. Creștinul este un „Hristos” în lume, lăsând pe Dumnezeu să lucreze în mod iubitor prin el față de întreaga omenire. Când argumentele noastre devin mai importante decât omul în față căruia vorbim, atunci ar trebuie să ne oprim.

Adevărul trebuie susținut, dar dacă vedem că omul din fața noastră nu-l acceptă, atunci ne retragem cu blândețe, și-l lăsăm să perceapă consistența adevărului susținut de noi tocmai din blândețea și smerenia noastră.

De aceea v-aș ruga, dacă vreți să vă exprimați gândurile prin comentarii la acest articol, s-o faceți ca și cum L-ați avea pe Dumnezeu lângă voi, și ca și cum persoana căreia îi scrieți este cel mai iubit om din viața voastră.

Alegerile s-au încheiat și Dumnezeu a ales sau a îngăduit la conducerea țării pe Klaus Iohannis. Realitatea, o conlucrare a voii lui Dumnezeu cu voia oamenilor, este cel mai bun răspuns a lui Dumnezeu la rugăciunile, gândurile și năzuințele noastre. Acesta este răspunsul lui Dumnezeu în istoria României, astăzi 17 noiembrie 2014. Ce va mai fi în viitor, vom vedea. Sperăm ca președintele nou ales să fie de folos neamului nostru și să conducă cu iubire țara.

Românii n-ar trebui să fie supărați pentru că cei doi oameni pe care i-au votat sunt astăzi ambii la conducerea țării: unul este președinte, altul este prim-ministru. Prin urmare, cei 55% din români care l-au votat pe domnul Iohannis sunt reprezentați de candidatul lor ca președinte, iar cei 45% care l-au votat pe domnul Ponta sunt reprezentați de candidatul lor ca prim-ministru. Prin urmare, e ca și cum ne-am fi ales și prim-ministrul prin vot. Tot ce rămâne este ca ambii să colaboreze și să-și lupte pentru binele neamului, pentru mântuirea lui.

L-am votat în turul întâi pe domnul Klaus Iohannis dar am fost oarecum dezamăgit de el în cele două întâlniri televizate. Totuși am observat un lucru care m-a bucurat: deși cunoștințele legislative al domnului Klaus Iohannis erau mai slabe, totuși am apreciat bunul său simț, lipsa lui de aroganță și agresivitate. Și mă gândeam: „După principiile lumești, domnul Ponta a câștigat cele două întâlniri, dar după felul în care vede Dumnezeu lucrurile sunt sigur că El apreciază mai mult o atitudine blândă și rezervată decât ună semeață și atotsuficientă.”

L-am votat și în turul 2 deși nu eram așa de încântat. Totuși mă bucur când văd cum Dumnezeu smerește pe cei mândri și îi înalță pe cei smeriți, confirmând permanent în istorie cuvintele Sale din Evanghelie. Domnul Victor Ponta, vineri seara la Antena3, vorbea de consilierii pe care și-i va alege când va ajunge președinte. Se vorbea peste tot de șansele foarte mari pe care le are actualul prim-ministru pentru a câștiga alegerile și foarte puțini mai credeau într-o răsturnare de situație.

”Nu nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor”, zice psalmistul, căci ajutorul de la oameni este slab și neputincios. Frâiele istoriei sunt în mâinile lui Dumnezeu, indiferent cât de mult rău vor oamenii să facă.

Acum ceva timp domnii Victor Ponta și Crin Antonescu sărbătoreau o mare victorie a USL pe Arena Națională și domnul Crin Antonescu se și vedea probabil președinte al României. Mișcările politice l-au scos din schemă (sau poate o decizie personală?) și domnul Victor Ponta a crezut că tot capitalul de încredere al populației va fi redirecționat către el, și deja se vedea președinte. Dumnezeu a arătat în mod minunat că vorba românului, postul de președinte: „nu-i pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește”, defapt pentru cine rânduiește Dumnezeu. Când doi se bat al treilea câștigă.

Domnul Ponta a jucat necinstit în această campanie electorală, vrând puterea cu orice preț. A dat ordonanța de urgență prin care se permitea migrarea politicienilor dintr-un partid în altul, pentru a-i câștiga pe primari și a-și asigura susținerea în organizarea alegerilor, deși exista deja o lege care interzicea acest lucru. A mărit alocațiile de stat pentru persoanele cu venituri mici pentru a-i îndupleca să-l voteze. A alocat fonduri bugetare pentru biserici, chiar în miezul campaniei electorale, cu scopul de a politiza instituția Bisericii în înteres de imagine. A limitat drastic numărul secțiilor de votare în străinătate pentru a limita numărul de votanți, căci diaspora nu îi era favorabilă. Toate aceste măsuri menite să-i aducă victoria i s-au întors împotrivă.

Cred că nu întâmplător în duminica alegerilor s-a citit în biserici pilda samarineanului milostiv în care un om căzut între tâlhari nu este ajutat de cei de un neam cu el, adică de preot și de levit ci de un samarinean, adică de un străin. Tot un ”străin” vine la conducerea țării noastre, și sperăm ca lucrurile să se schimbe, măcar în parte. Dealungul istoriei neamul nostru românesc a avut drept conducători și oameni de alt neam și de altă credință, și lucrurile au mers bine.

Dealtfel și Preafericitul Daniel a accentuat ieri la vecernie acest aspect:

„În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand şi regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voieşte ca să se ridice şi să ajute un popor, lucrează prin cine voieşte El, când voieşte şi cum voieşte, ca noi să învăţăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar şi oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute.”

Nu știu dacă domnul Klaus Iohannis va fi sau nu un președinte bun, dar un mare câștig pentru clasa noastră politică, este bunul lui simț și blândețea. Nu are un duh agresiv, nu se bucură să-și atace adversarii și acționează blând și adesea în retragere în fața scrâșinilor din dinți ale adversarului. Cred că românii care l-au votat au apreciat aceste calități.

Prin venirea lui la conducerea țării și prin felul lui de a fi, cred că va încuraja și alți oameni cu bun simț să intre în politică, pentru că e necesar ca elitele țării, persoanele bine pregătite profesional, cu o viziune profundă asupra lucrurilor și buni creștini să ajungă să conducă țara.

Pe final vă încurajez să vă rugați în continuare pentru conducerea țării noastre, așa cum ne îndeamnă Biserica în fiecare Sfântă Liturghie. Sunt sigur că Dumnezeu ne ascultă și ne răspunde la toate năzuințele noastre. Dar cu răbdare și tact.

Să ne rugăm pentru noul nostru președinte, dar și pentru primul ministru, la fel și pentru membrii Guvernului și ai Parlamentului și pentru toți mai marii orașelor și ai satelor.

Doamne ajută! 

(Claudiu Balan)

(Visited 12 times, 1 visits today)