La baza avortului se află contracepția
Contracepția (ferirea de copii) şi avortul nu sunt chiar opuse. Ştiu că este posibil ca acest subiect să genereze critici însă, cred că e foarte important să fim în duhul Bisericii, nu să adaptăm învățătura Bisericii la neputinţele noastre.
Într-o predică, părintele Gheorghe Anițulesei spunea că întâlneşte mulţi credincioşi practicanţi, dar că, atunci când vorbeşte cu unii dintre ei, descoperă că aceştia au multe idei care vin în contradicţie cu învăţătura Bisericii (de exemplu reîncarnarea). Deşi acest subiect, ca şi cel cu epilarea, sunt chestiuni de o mai mare fineţe, totuşi sunt parametri foarte importanţi pentru a vedea dacă suntem în duhul Bisericii.
Nu voi insista asupra motivelor pentru care ferirea de copii este un păcat, dar aș dori să reflectăm, însă, la baza acestui păcat. V-aţi gândit vreodată de ce, deşi sunt promovate atâtea metode contraceptive, numărul avorturilor creşte sau cel puțin nu scade? În mod normal, ar trebui să scadă drastic sau chiar să dispară. Doar asta promit metodele contraceptive: siguranța de a nu rămâne însărcinată.
Răspunsul este acela că ferirea de copii nu este un mijloc care elimină avortul, ci tocmai păcatul care stă la baza avortului.
Să presupunem că mâine, toate metodele contraceptive dispar, până şi, prin absurd, cele naturale. Să ne imaginăm că nu va mai exista nici măcar ”metoda calendarului”. În acest caz avem trei opţiuni:
a) Acceptaţi să aveţi toţi copiii (adică, posibil între 1 și 12, după cum rânduiește Dumnezeu pentru fiecare; desigur există și excepții de familii cu peste 12 copii dar există și exepții de familii care nu pot avea nici măcar un singur copil);
b) Aveţi relaţii intime proporţional cu numărul de copii pe care îi doriţi (dar în acest caz vă aruncați singuri în ispită și riscați să fiţi înşelat/înşelată de soţ/soţie sau chiar voi să înșelați, din pricina unei abstinențe forțate, în afara rânduielii din viața de familie);
c) Faceţi avort.
Mă îndoiesc că, dacă toate metodele ar dispărea, am vedea, pe stradă, femei cu câte 4, 5 sau mai mulţi copii la plimbare. De ce? Pentru că deja le-a fost insuflată o anumită mentalitate ”standard”. Deja li se pare inadmisibil să se ”umplă” de copii, să nu mai aibă timp de nimic, să râdă oamenii de ele pe motiv că sunt ”pocăite”, să renunţe la carieră, la plimbări, la relaxare, la o viață de confort. Iată, deci, cum în spatele feririi de copii stă aceeaşi mentalitate care duce şi la avort: împotrivirea de a avea copii pentru a nu pierde confortul personal. De fapt, cred că mulți dintre oamenii care se declară pro-vita, dar care nu sunt ancorați în învățătura Bisericii, sunt așa doar pentru că în situaţia lor pot evita avorturile cu ajutorul contracepției. Adică evită un păcat printr-un alt păcat… mai cosmetizat.
Ştim din Tradiţia ortodoxă că diavolul duce omul în păcat pornind de la un… simplu gând. E de ajuns să avem o idee greşită ca să putem fi în stare de a face toate păcatele legate de acea idee. Înă de cele mai multe ori nu le facem pentru că Dumnezeu ne fereşte de conjuncturi nefavorabile. Pentru a scăpa de păcat, Biserica ne învaţă să smulgem rădăcina acelui păcat, nu doar manifestarea lui exterioară. Adică, în cazul nostru, pentru ca avortul să dispară din sânul familiei și din lume, trebuie, mai întâi, să dispară şi ideea feririi de copii.
Să ne amintim că Dumnezeu dă suflare de viață copiilor. Şi dacă aşa se întâmplă, atunci putem să-i cerem Lui să nu îi trimită decât cum vrem, din moment ce El îi şi trimite, aşa cum şi la naştere, îi cerem sănătate pentru copii, iar nu să apelăm la metode omeneşti. De fapt, nu-I cerem asta tocmai pentru că intuim că nu e corect să credem că suntem mai înțelepți decât El în rânduiala lucrurilor.
Părintele Nicolae Tanase spunea că atunci când doi oameni căsătoriţi se feresc de copii, ei trăiesc în desfrâu, deşi sunt cununaţi. Însă cei care fură plăcerea, leapădând răspunderea care însoțește în mod natural plăcerea, se fură de fapt pe ei înșiși pentru că înșelând natura umană, aceasta se va ”răzvrăti” împotriva lor cu tot felul de boli.
Mulţi credincioși spun că sunt împotriva clonării deoarece omul se pune deasupra lui Dumnezeu. Din păcate, aceiaşi oameni folosesc metode contraceptive, nedându-şi seama că e vorba de acelaşi păcat, ba chiar mai grav. Să nu ne punem mai presus de El, ci mai degrabă împotriva concepțiilor greșite cu care intrăm în căsătoria creștină, căsătorie de la care avem adesea așteptări hollywoodiene, deși ea este și va fi: cale de asceză în doi, pentru mântuire, deoarece, așa cum spune Sfântul Isaac Sirul, ”calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimenea nu s-a suit la cer cu răsfățul”.
(Ioana)
.jpg "Marșul pentru Viață la Galați (2018)")
alma
iunie 25, 2012 @ 1:22 pm
nu mi-o lua in nume de rau,dar daca dispar toate mijloacele contraceptive,avem si a patra optiune-abstinenta totala!nu trebuie sa fii neaparat monah pentru a putea „rezista” fara sex.
Badea Patricia
iunie 25, 2012 @ 7:01 pm
Folosirea pastilelor anticonceptionale este un pacat la fel de grav ca si avortul, poate chiar mai grav pentru ca, dupa cum explica parintele Nicolae Tanase, acele pastile produc o toxicitate in uter, care impiedica ovulul fecundat sa se lipeasca de peretii uterului si sa dezvolte normal. Astfel, in 14 zile, neavand cu ce sa se hraneasca si devenind dependent de mama, micul prunc din pantece moare prin infometare 🙁 Trist. Iar cand o femeie ia anticonceptionale poate omora mai multi prunci fara ca macar sa stie si zicea parintele ca e o problema in cazul acesta la spovedanie ca nu stii cati copii a omorat acea femeie si nu stii ce canon sa-i dai: poate a ucis 1 poate 20.
A naste si a creste un copil sau mai multi este o jertfa dar unele sotii sau femei nu vor sa se mai jertfeasca si asta din comoditate, nu din cauza saraciei cum se pretinde. Daca ar fi valabil motivul ca „n-am cu ce sa-i cresc” atunci toti bogatii care cu siguranta au cu ce sa-si creasca copii ar avea cate 10 copii si saracii niciunul dar vedem ca e tocmai invers.
Administrator
iunie 25, 2012 @ 7:15 pm
Relațiile sexuale fiind legitime doar în cadrul căsătoriei, iar articolul fiind scris din această perspectivă rezultă că nu avem această a 4-a opțiune, Alma. Căsătoria în alb este doar o excepție și în niciun caz nu este încurajată de Biserică.
Deci rămân cele trei optiuni.
Abstinența totală este doar pentru monahi și pentru mirenii care încă nu s-au hotărât pentru una din cele două căi: monahism sau căsătorie.
alma
iunie 25, 2012 @ 7:58 pm
am mai auzit si de calugaria in alb,nu doar casatoria.e trist daca astea sunt singurele optiuni pentru ceva asa de complex ca o fiinta omeneasca.eu,de ex. stiu sigur ca nu am vocatie sa ma calugaresc,dar stiu la fel de bine ca nu e de mine nici casatoria,alba sau,de foarte multe ori,neagra.deci,inseamna ca nu sunt buna de nimic?e interzis sa traiesti de unul singur?
Sorin
iunie 25, 2012 @ 8:02 pm
alma, nu e interzis să trăiești de unul singur dar e foarte greu din punct de vedere duhovnicesc. În familie ai necazurile și greutățile cu familia ce te ajută să te smerești și să nu o pornești aiurea iar în călugărie ai ascultarea și obștea mănăstirii. Când ești singură nu mai e cam nimeni să te tragă de mânecă și de asta e foarte periculos.
alma
iunie 25, 2012 @ 8:27 pm
pai,dupa cum vad,e greu oricum-si-n familie,si la manastire si singur.si atunci nu-ti ramane decat sa alegi.unii aleg sa traiasca singuri si le prieste.a trai singur nu inseamna a te simti singur.sunt o mie de lucruri cu care sa-ti umpli timpul.de lut razna o poti lua si din cauza acelor necazuri in familie care s ar trebui sa te smereasca.
alma
iunie 25, 2012 @ 8:29 pm
scuze de greseli de neatentie-luat razna si ar trebui ,fara s
Sorin
iunie 25, 2012 @ 8:58 pm
Nu mă refer neapărat la a înnebuni ci a nu avansa din punct de vedere duhovnicesc. Adică nu prea ai oameni lângă tine care să tragă atât de tare de tine cum face soțul/soția/copiii sau cei din obștea mănăstirii. Ești singură și poți face ce vrei. Normal că și căsătoria și călugăria poate fi neasumată dar totuși ai Crucea chiar lângă tine pe care să o asumi pe când atunci când ești singură trebuie să îți cauți singură Crucea.
alma
iunie 25, 2012 @ 9:22 pm
bun,ca sa n-o mai lungesc,sa fii singur nu inseamna sa te simti singur.alone nu inseamna lonely.as scrie mai mult,dar am facut-o deja de 2 ori si se pare ca m-am deconectat si pana sa ma reconectez,s-a pierdut ditamai comentariul.sa fii singur,ca e greu,usor,bine,periculos,e optiunea celor pe care nu-i trage inima nici la manastire ,nici la facut/crescut copii.
Carmen Nicolas
iunie 25, 2012 @ 10:20 pm
Total „intamplator” am dat peste acest site, prima oara in viata mea si marturisesc ca greu se intra in acest dialog („viu”). Insa, in cele din urma, ‘ia, c-am intrat. 🙂
Incat, purced la „lupta”!
Saurian: Suntem 7 miliarde de oameni. Dumnezeu ii iubeste pe absoluti TOTI, fara exceptie. Si pe toti ii vrea mantuiti.Incat propun (cu nemasurata smerenie) mai multa profunzime si „Duh Sfant”. Chiar cu: „varf, indesat si clatinat”. Exact in cadrul Bisericii crestine (ortodox-romane).
***********************************************************************************
Alma: cata vreme sufletu-ti-e-alaturi de si cu Dumnezeu, e absolut OK!!! Fii mereu in pace interioara, te rog.
Restul e, desigur, „neputinta” Bisericii de a da raspunsuri pe masura unor astfel de situatii. (Sunt convinsa, incat scriu din incredintare.)
You are not alone!!! Si nici „lonely”, precum corect gandesti.
Sunt si SFINTI „civili”, desigur! Fii convinsa de acest fapt real si, daca asta iti doresti, traieste, te rog, exact ca atare.
Sfantul Duh ne calauzeste in Vecii Vecilor!!! Amin.
**************************************************************************************
Asteptam, eventual, va rugam, si alte pareri avizate si profunde.
Multumim sincer!