Legătura dintre Sfânta Liturghie şi economia mondială

Mă gândisem pentru acest articol la titlul: ”Caracterul universal al liturghiei” dar m-am temut că poate va speria pe unii părând prea complicat sau poate va fi trecut cu vederea de alţii ca fiind neinteresant, deşi legatura dintre liturghie şi economia mondială ne priveşte pe toţi oamenii de pe glob în fiecare secundă.

Acum câteva săptămâni am auzit pe cineva spunând că Liturghia deşi este săvârşită în biserică, ascunsă de catapeteasmă în sfântul altar, totuşi ea priveşte întreagă creaţie, tot universul. Tot acea persoană spunea că liturghia nu se ascunde în biserică ca şi cum n-ar avea nimic cu lumea, ba dimpotrivă, jertfa Domnului Hristos priveşte omul trup şi suflet şi lumea lui, în care-şi desfăşoară viaţă. Liturghia se face uneori în aer liber, în curţile bisericilor şi  a mănăstirilor, uneori se face chiar în pădure sau pe malul mării… Abia în acel ambient am putea sesiza mai bine legătură extraordinară între om – creaţie şi Dumnezeu.

Lucrurile sunt simple: Dumnezeu a creat universul şi l-a aşezat pe om în el. Oamenii având trup şi trăind în lumea materială, în mijlocul naturii, ar trebui să se folosească de tot ce-i înconjoară pentru a câştiga dragostea celor din jur. Astfel , prin cosmos (universul creat cu tot ce este în el) oamenii se apropie unii de alţii şi împreună se apropie de Dumnezeu.

După aproximativ şapte mii si cinci sute de ani de la Facere, lumea arată  astăzi destul de rău, purtând consecinţele faptelor noastre.

Azi îţi poţi permite să cumperi aproape orice din supermarket, mâncarea a ajuns  usor de procurat, relativ ieftină, şi nimic nu mai pare de neatins aşa cum părea acum ceva timp. Dar totuşi v-aţi gândit vreodată că datorita preţului foarte mic pe care-l plătim noi în supermarket pentru carne, cineva îi suportă consecinţele în mod direct?

Astăzi animalele sacrificate pentru carne sunt crescute în fabrici imense, în condiţii de viaţă care n-au nicio legătură cu ferma frumoasă pe care o vedem noi pe ambalaj. Aceste fabrici folosesc ca forţă de muncă oameni săraci pe care-i plătesc foarte prost şi de care se pot disponibiliza oricând. Aceste fabrici de carne (abatoare întinse pe sute de mii de metri pătraţi) sunt considerate de specialişti sursa numărul unu de poluare atmosferică.

Conform United Nations Food şi Agricultural Organization, 18% din gazele cu efect de sera emise provin din producţia de carne, iar cererea de carne este în continuă creştere, în special în ţările cu economia în creştere.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu hainele pe care le cumpărăm în continuu pentru că sunt foarte ieftine şi le găsim la oferta adica la preturi care in mod normal nu acopera nici costurile de productie ale materialelor folosite. Acelaşi lucru şi cu automobilele noi sau second-hand,  cu laptopurile şi calculatoarele. Totul a ajuns să fie foarte ieftin, în special în ţările dezvoltate, oamenii permiţându-şi să cumpere aproape orice văd în magazine.

Deşi la prima vedere nu pare nimic în neregulă totuşi, totul are un preţ. Ţările din lumea a treia suportă consecinţele costurilor de producţie foarte mici, prin tăierea pădurilor, infectarea apelor, poluarea atmosferei, urbanizarea excesivă, salariile foarte mici, şi nu în ultimul rând prin obedienţa faţă de companiile multinaţionale, care influenţează scena politică a fiecărui stat în scopuri egoiste.

Dar aceste efecte negative se răsfrâng foarte rapid şi asupra celor care au cumpărat ieftin, „beneficiind”  şi ei de poluarea atmosferei, de mizeria apei adusa prin circuitul ei în toată natura, de migraţiile oamenilor din lumea a treia, care caută o viaţă mai bună chiar la cei care i-au adus în starea aceea mizeră, şi tot aşa. Tot din acest cauze apare şi ura rasială, ura între popoare, războialele economice şi militare, etc.

Cine e de vină şi ce este de făcut?

Suntem de vină toţi, în special noi cei din ţările dezvoltate şi foarte dezvoltate care vrem să mâncăm cât mai mult, să ne distrăm cât mai bine, şi să trăim cât mai luxos. Dacă la un moment dat am spune „stop! de azi nu mai mănânc aşa de multă carne” sau  „stop! îmi ajung hainele din şifonier cel puţin un an de acum în colo!” atunci n-am mai cumpăra aşa de mult, supermarketurile ar vinde mai puţin iar fabricile ar produce mai puţin. Producând mai puţin, vor polua mai puţin, vor face mai puţin rău acolo unde-şi desfăşoară activitatea.

Lăcomia noastră are efecte negative asupra oamenilor din alte locuri. Prin lăcomie distrugem uşor uşor planeta pe care trăim, iar copiii şi nepoţii noştri vor suporta efectele grave ale schimbărilor de temperatură şi ale poluării.

Ce legătură este între liturghie şi economia modială? Marile corporaţii, care însufleţesc marile industrii, fac bani pe seama dorinţei noastre de confort, pe seama căutării continue de plăceri şi a lăcomiei. Paradoxal dar adevărat: unii fac bani multi pe seama păcatelor noastre.

Pornind de unde am plecat: Omul ar trebuie să se folosească de lumea care-l înconjoară (resurse naturale, energie, păduri, animale, păsări, oceane, mări, etc.) pentru a câştiga dragostea celor din jur, ajutându-i continuu şi încercând mereu să-i scape de suferinţă, dar el face exact opusul.

Omul în loc să se deschidă faţă de alte persoane dăruind din ale sale şi renunţând la confortul propriu pentru binele aproapelui, el mai tare se închide şi devine egoist. În loc să mergem în ajutorul ţărilor sărace mai tare le sărăcim folosindu-ne de resursele lor.

Toate au ca miez iubirea de bani, de sine şi mândria. Toţi suntem contagioşi şi nu putem să ne vindecăm unii pe alţii. Un singur om poate acest lucru, Iisus Hristos. Singurul care este şi om şi Dumnezeu, unicul care a trăit o viaţă fără de păcat, deşi a trăit în lume alături de oameni, deşi răbdarea lui a fost încercată la maxim, iar ispitele n-au lipsit până-n ultimul moment al vieţii. Hristos a ascultat de Tatăl până-n ultima clipă a vieţii, dându-şi viaţa pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.

„Fără Mine nu puteţi face nimic” – asta e principală lege a creaţiei şi asta e şi esenţa liturghiei. În Sfânta Liturghie Hristos ni se împărtăşeşte în mod tainic prin Trupul şi Sângele Său ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, şi să reuşim prin puterea care ne-o dă să învingem egoismul care se manifestă în toate faptele noastre, adica si in mediul economic. 

Abia atunci, eu împreună cu Hristos, pot mai uşor da de mâncare celor săraci, pot îmbrăca pe cei goi, pot adăpa pe cei însetaţi, vizita pe cei în temniţa şi cerceta pe cei bolnavi. Abia atunci pot ierta şi iubi pe cel ce-mi greşeşte. Abia în acele momente natura nu va mai suferi de pe seama egoismului meu, ci o voi folosi pentru a-i sluji aproapelui.

Teologul ortodox Al. Schmemann vede ca locaş cosmic al lui Dumnezeu universul fizic, iar pe om îl vede ca preot al lui. El spune: „Omul a fost creat ca preot al lumii, pe care o oferă ca jertfă a iubirii şi a laudei lui Dumnezeu şi cheamă prin aceasta veşnică euharistie, iubirea lui Dumnezeu asupra lumii.”

(Claudiu)