Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului egoist de a trai

Ne intrebam deseori de ce egoismul patrunde in sufletele celor din jur, cat si in sufletele noastre. Traim intr-o lume in care ,,eul” adopta o valoare enorma, iar egoismul isi face loc in interiorul nostru. Cu sau fara constiinta, devenim robi ai egoismului, robi ai acestei cumplite inchisori. Egoismul ne indeparteaza de Dumnezeu ,practic ne departeaza de iubire deoarece. ,,Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne in el”. Mai vrem noi sa ramanem in aceasta iubire,fiind slujitori ai egoismului? Facandu-ne robi ai pacatelor, ajungem sa le slujim lor, si nu lui Dumnezeu.

In Duminica Sfintei Cruci, am inteles că prima condiţie a urmării lui Hristos, adică prima condiţie de a fi ucenic al Său, este lepădarea de sine. Ma gandesc, cum poate un tanar sa fie ucenic a lui Hristos? Pentru multi, asta ar fi o greutate prea mare. Unii ar intelege gresit mesajul, altii nu ar stii cum sa se lepede de sine. ,,Sa renunt la Eu? Asta vrea Hristos? Dar daca renunt la mine, pentru ce sa mai traiesc? Ce rost mai am pe pamant? Hristos vrea sa mor?”.

Nu. Hristos nu foloseste termenul de ,,lepadare” cu scopul de a renunta la suflet. Nu foloseste acest termen pentru schimbarea fizica. Lepadarea de sine nu inseamna înseamnă haine negre, lacrimi, dezamagire si tristete pe chip. Lepadarea de sine inseamna schimbarea modului egoist de a trai, de a supravietuii. Renunti la ,,eu”, renunti la firea insalbaticita, neinduhovnicita…pentru Dumnezeu. Asta este adevarata lepadare de sine, adevarata lupta impotriva patimilor. Si numai prin aceasta vom putea sa ii urmam lui Hristos, sa devenim inca de tineri ucenici ai Lui. Depinde de noi, de dragostea si credinta noastra. De cat de mult acceptam voia Tatalui, de cat de mult acceptam propria cruce.

Mantuitorul spune: ,,Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.”. De aici intelegem ca Dumnezeu nu ne da niciodata o cruce mai grea decat sa o putem duce, ci ne da crucea prin care sa ajungem la El, crucea prin care sa biruim ispita, crucea cu care putem sa iL urmam. Nu a spus ,,luati-va crucea si plecati”, ci ,,urmati-mi Mie”. Aici vedem puterea hristica, iubire pentru noi pacatosii. Ne da aceasta cruce spre folosul sufletului, tocmai ca noi sa il putem urma cu usurinta. Desigur, nu trebuie sa ne asteptam sa fie totul usor, sa primim totul ,,pe tava” . Insa cine va gusta din nectarul Bucuriei si a Cununii celei Adevarate si Nevestejite?

Sa iesim din aceasta inchisoare, sa renuntam la egoism prin lepadarea de sine, prin luarea crucii si atunci vom putea fi urmatori ai Cuvantului lui Dumnezeu. Vom putea fi ucenici ai iubirii…ucenici Celui ce din iubire de oameni nemasurata , s-a dat noua jertfa spre iertarea pacatelor.

(Georgiana)