Liniştea tainică a smereniei
Smerenia…
Este o eterna pace a inimii.
Este absenta totala a tulburarii, a supararii, a iritarii, a durerii.
Ea inseamna sa nu ma mai mire nimic din ceea ce mi se intampla, sa nu mai simt cuvintele sau faptele celorlalti ca fiind indreptate impotriva mea.
Ea inseamna sa raman netulburat cand nimeni nu ma lauda, cand altii vor sa ma dezonoreze sau sa ma dispretuiasca.
Ea inseamna sa gasesc in mine un loc binecuvantat, in care sa ma pot retrage, sa pot inchide usa, sa pot ingenunchea in fata Parintelui meu in TAINA, sa fiu in pace, intocmai ca in adancul unei mari linistite, atunci cand totul in jur pare zbuciumat.
(Anca)
(Visited 480 times, 1 visits today)
Oana
februarie 10, 2010 @ 10:12 pm
Smerenia…doar Domnul o vede…
Jamaica
februarie 11, 2010 @ 11:57 am
cum se ajunge la aceasta liniste interioara??
eu
februarie 11, 2010 @ 12:34 pm
la aceasta liniste(a smereniei)nu poti ajunge prin puterile tale, ci prin harul lui Dumnezeu.sfantul Siluan spunea ca cere neincetat smerenia lui Iisus Hristos .Iisus a spus invatati-va de la maine ca sunt bland si smerit cu inima…si veti afla odihna sufletelor voastre.smerenia aceasta nu poate fi inteleasa decat in har, pentru ca ,dupa judecata noastra are aspect de micsorare, de injosire,dar de fapt e mare putere .nu e un lucru usor,smerenia,e un lucru foarte important,fara de care nu poti sa stai in fata lui Dumnezeu si nu poti intra in imparatia Sa.ca sa gasim smerenia si pacea ar trebui cred,sa ne rugam mult si sa urmam exemplul lui Iisus si al fecioarei Maria,care a fost ea insasi exemplu de smerenie si de aceea a fost cinstita si aleasa de Dumnezeu.si mai cred ca smerenia trebuie combinata neaparat cu iubirea de oameni. doar asa poti ramane netulburat cand cineva iti face rau. a fi smerit inseamna si a te considera in fata oamenilor si a lui Dumnezeu cel mai pacatos. acest lucru iarasi nu se poate intelege dupa mintea noastra ,ci doar prin darul lui Dumnezeu care poate sa te faca sa vezi cat esti de pacatos, desi tu nu credeai ca esti asa de pacatos.dupa-aceea te smeresti,iar celor smeriti Dumnezeu le poate da sa cunoasca dulceata harului,dupa cum spun cei care au cunoscut-o, dar asta e deja un alt subiect.Dumnezeu sa ne ajute sa fim smeriti si sa gasim pacea sufletelor noastre.
Anonim
decembrie 21, 2024 @ 8:01 am
Foarte bine explicat, Slava lui Dumnezeu!
Jamaica
februarie 11, 2010 @ 12:38 pm
mersi pt raspuns
eu
februarie 11, 2010 @ 12:40 pm
a fi smerit inseamna a fi ca Dumnezeu, e trasatura divina,de aceea e greu de dobandit ,dar acesta e scopul vietii noastre, a slefui chipul si asemanarea lui Dumnezeu din noi.Doamne-ajuta.
Mircea
februarie 11, 2010 @ 4:22 pm
Incercand sa definesc smerenia, imi dau seama ca sunt tare depasit de formele si fineturile ei. Ea se imbraca si se ascunde intr-un chip foarte minunat. Omul este smerit cand este in ADEVAR. Cand omului ii place sa fie in adevar, sa stie adevarul despre sine si sa nu rataceasca, el va ajunge vrand-nevrand la smerenie. Pentru ca prin har, isi va vedea goliciunea. Si omeneste vorbind, nu e mare lucru sa constati cat de sarac esti… Cu atat mai mult decat atat, suntem saraci duhovniceste!
A fi smerit iarasi inseamna a cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat. Cand vedem ca defapt tot ce se petrece bun cu noi este defapt lucrarea Lui, ne facem mici, ne rusinam de neputintele noastre si proastele alegeri facute dupa capul nostru si alergam in bratele Lui! Plangem si ne tanguim ca suntem inselati prin propria noastra semetie, prin pofta cea rea si nesatioasa. Nimeni, stand in fata Dumnezeului Cel Adevarat, dorind sa-I fie pe plac, nu poate sa nu fie smerit. Cand vedem pretutindeni bunatatea Lui, vedem realitatea prin ochii Duhului. Dar realitatea nu o putem vedea cand ne incredem in noi insine. A fi smerit inseamna a-ti pune nadejdea in Dumnezeu dupa ce ai constatat cat esti de mic si lipsit de ajutor; a nu te mai increde in tine, dar a te increde in Domnul.
A fi smerit inseamna: „oriunde vei merge, nu te socoti pe tine!” Acesta este indemnul unui Avva din Pateric. Dar oare smerenia poate exista fara dragoste??? Eu mult timp ma straduiam sa inteleg daca smerenia e mai mare decat dragostea…asta era problema cu care imi bateam capul. Nu ma interesa daca e vre-una mai mare comparativ decat cealalta. Defapt ma interesa daca dragostea aduce smerenia sau smerenia aduce dragostea. 🙂 O intrebare nubuna, dar am aflat raspunsul pentru ea. Cele doua sunt nedespartite si se sprijina una pe cealalta. Cel ce se leapada de sine, iubeste. Cel ce iubieste cu adevarat, „stie” sa fie smerit, iar cel smerit sigur iubeste si sigur se leapada de sine. Deci acest Avva indemna pe ucenicul sau (si pe noi) sa nu se socotesca pe sine. Adica sa se lepede de sine, sa nu caute sa-si faca voia. Oare putea ucenicul sa ajunga la lepadarea de sine fara dragoste sau fara smerenie? Sa vrem sa fim placuti lui Dumnezeu, adica Iubirii Desavarsite si asta cu timpul ne va smerii.
Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne aduca la adevarata nadejde in El, acolo unde nu mai este tulburare si nici ura si nici patimi, dar exista smerenie si dragoste si bunatate si blandete si rabdare si toata roada Duhului Sfant!
PS: vedeti voi unde e smerenia si de unde vine ea??? De la Duhul Sfant! Este o trasatura a firii lui Dumnezeu! Dar sa luam aminte ca exista si falsa smerenie! O intreaga „poveste” e si cu falsa semerenie…
claudia
aprilie 13, 2010 @ 11:39 am
E mult mai usor sa ramai netulburat la dispretul celorlalti decat la laudele din partea lor. De asta si Sfintii fugeau de laudele oamenilor dar niciodata de defaimarea din partea lor.
Diaconu Rebecca
iulie 16, 2011 @ 11:17 pm
Recomand de la James Last & Berdien Stenberg, piesa Jerusalem, Jerusalem. E minunata! As fi uploadat-o eu aici pe site dar nu stiu dar nu pare sa existe aceasta optiune