Lista cu păcate

23

Acum câţiva ani când am mers prima dată după mulţi ani să-mi mărturisesc păcatele am citit înainte îndreptarul de spovedanie, o cărticică care enumeră o listă foarte mare de păcate, dar care nu epuizează deloc subiectul. Prin asta se vede că oamenii involuează în rău aşa cum evoluează în bine, iar fiecare societate are caracteristicile ei, păcatele epocii moderne fiind nemaîntâlnite până în acest moment în istoria omenirii.

Acel îndreptar de spovedania m-a speriat din două motive. Unu pentru că am observat cât de multe păcate aveam, bifam în continuu aproape rând cu rând. Doi pentru că am conştientizat cât de multe păcate mai există, cât de mult rău este în lumea noastră şi în câte ispite putem cădea. Nu vă recomand acel îndreptar, au apărut altele mai noi, mai adaptate păcatelor moderne, şi mai uşor de citit şi de rezumat.

În timp ce citeam îndrumarul notam pe hârtie ce făcusem rău, şi ajunsesem să scriu cam multe pagini. În acel moment am realizat că nu mă pot duce la un preot să citesc ditamai lista ci trebuie să le învăţ pe de rost, măcar în mare. Am încercat să reţin ce am scris, dar tot mi-a fost greu. Am fost la părinte şi spovedania a decurs bine, am reuşit să spun cam tot ce aveam păcate importante.

La următoarea spovedanie n-am mai folosit îndreptarul de spovdeanie, mi-era lene să-l citesc pe tot şi pe deasupra nu mi se părea aşa eficient. Aşa că am început să-mi fac eu lista păcatelor încercând să-mi aduc aminte ce am greşit în ultima perioadă. Îmi aminteam doar păcatele mai mari, pe cele mici, fireşte că nu le ţineam minte, şi-mi părea rău pentru asta.

În fiecare seară la rugăciune vorbeam cu Dumnezeu şi-mi ceream iertare pentru ce am greşit în cursul zilei şi-i mulţumeam pentru tot ce a fost bine. Făcând acest lucru în timp am conştientizat că deşi îi spuneam păcatele lui Dumnezeu totuşi trebuia să le reţin şi să i le spun şi părintelui. Şi uite aşa mi-a venit ideea ca în fiecare seară să-mi notez pe o agendă data zilei care a trecut şi tot ce am făcut rău în acea zi.

Şi uite aşa am început să scriu ceva de genul:

„Vineri – 15 sept 2007:

  • am vorbit aiurea
  • m-am mândrit,
  • am mâncat mult
  • mi-am supărat părinţii
  • nu am fost atent la rugăciune
  • mă gândesc numai la mâncare
  • lenevesc
  • mă cred mai bun decât alţii
  • etc.”

În fiecare seară scriam ce am greşit, chiar dacă păcatele se repetau, notam tot ce simţeam. Notam numai ce era rău în comportamentul meu nu şi ce era bun.

Când urma să merg la spovedanie, cam la un interval de o lună-două, luam toate zilele din urmă şi contorizam toate păcatele după următoarea strategie:

– Luam o hârtie mare şi o împărţeam în mai mai multe 6 secţiuni şi scriam ca titlu pentru fiecare:

  • păcate raportate la părinţii mei
  • păcate raportate la soţia şi fetiţa mea
  • păcate raportate la prietenii mei
  • păcate raportate la relaţia mea cu Dumnezeu (rugăciune, canon, slujbe, etc)
  • păcate mari (aici treceam cele mai grave păcate, pe care le-am făcut şi pe care era musai să nu le uit). De obicei aici erau maxim 5.
  • patimi (păcate pe care le-am repet) – aici treceam toate patimile pe care le aveam, cu care mă luptăm , dar în care tot mai cădeam din când în când.

După ce făceam aceste secţiuni înceapeam să trec sub ele păcatele din fiecare zi, fără să repet niciunul. Făcând aşa fiecare secţiune avea maxim 10-15 păcate şi totul îmi încăpea pe o pagina.

După ce faceam această listă mă apucam s-o memorez începând cu păcatele mari care erau foarte importante, erau căderile mele cele mai evidente de la ultima spovedanie şi până-n prezent, care arătau clar evoluţia sau involuţia mea duhovnicească în această perioadă.

Era uşor de memorat şi mergeam în faţa părintelui fără nicio hârtiuţă. În timp ce aşteptam la rând în biserică până ce alţi oameni se mărturiseau înaintea mea, mai repetam odată păcatele memorate scoţând lista din buzunar.

Uneori se întâmpla să uit vreun păcat, atunci data viitoare adăugam în listă secţiunea „păcate nemărturisite” pe care urma să i le spun duhovnicului.

Acest mod de a te auto-analiza este foarte eficient pentru că seară păcatele de peste zi sunt foarte proaspete în minte, şi înscrierea lor pe hârtie memorează şi „starea generală” duhovnicească a sufletului nostru în acea zi. Făcând aşa te poţi uita cu un an, doi în urmă şi poţi vedea că patimi te stăpâneau, ce ispite aveai, ce progrese ai făcut.

Viaţa este o continuă luptă, o luptă duhovnicească cu răul din noi, dar o luptă alături de Hristos Domnul care a răstignit păcatul pentru noi şi Care a îndumnezeit firea umană.

Aşa cum spunea cineva într-o revistă economică: „Cea mai bună strategie este să ai o strategie”. Aşa şi noi, cel mai bun mod de a-ne schimba este să avem un plan pe care să-l aplicăm în fiecare zi. Pregătirea pentru spovedanie este pregătirea pentru curăţire, este pregătirea pentru primirea Sfintei Euharistii, a Trupului şi Sângelui Fiului lui Dumnezeu.

O listă zilnică a păcatelor ne ajută să ne analizăm în mod real comportamentul raportându-ne la Dumnezeu şi la poruncile lui.

Calea spre împărăţia cerurilor este una strâmtă, anevoiasă, e o cale pe care se dau lupte multe. Cel mai greu război fiind cel împotriva firii noastre.

(Claudiu Balan)

(Visited 222 times, 2 visits today)