Litera ucide iar duhul dă viaţă
Am început acest site ca un blog şi mi-am dorit să-i ajutăm pe tinerii din societatea de astăzi prin sfaturile sfinţilor părinţi şi experienţa noastră, a celor care scriem. Am scris multe articole, am discutat multe probleme, dar nu mă simt mai apropiat de Dumnezeu faţă de momentul pornirii în această călătorie virtuală.
Mereu m-am gândit că problematizând, discutând, citind şi studiind toată bogăţia Ortodoxiei voi putea să mă apropii de Dumnezeu şi de oameni. Mă gândeam că dacă voi sta mereu în mediul acesta teologic, cu siguranţă voi păşi măcar puţin pe calea sfînţeniei.
M-am înşelat.
Astăzi sunt mai îndepărtat de Dumnezeu decât acum 8-9 ani când nu intrasem la Facultatea de Teologie, când nu discutam toată ziua despre moralitatea creştină şi problemele societăţii, când nu scriam niciun articol, când nu aveam atâtea resurse la îndemână.
Am încercat să mă apropii de Dumnezeu prin studiu şi muncă dar n-am reuşit prea mult. Am aflat destul de multe lucruri, dar sufleteşte astăzi sunt secătuit, lipsit de harul lui Dumnezeu, plin de patimi, şi cu din ce în ce mai multe tabieturi (apucături) care mă departează şi mai mult de Hristos şi mă fac mai egoist.
Acum o oră am fost în vizită la părinţii finului nostru. Amândoi profesori, oameni cumsecade, cu mult bun simţ şi cu care poţi discuta orice. Mi-au povestit despre cum au petrecut ei Învierea Domnului în Grecia, şi ce diferit este faţă de Învierea din bisericile noastre ortodoxe româneşti. Am stat 15 minute şi am plecat, dar când am ajuns acasă simţeam în suflet aşa o linişte, o bucurie şi în minte îmi suna vocea ei, vocea mamei finului nostru.
Mama lui este învăţătoare, aproape de vârsta pensionării şi cu toate sinceritatea vă spun, fără să exagerez, este cea mai blândă şi mai înţelegătoare persoană pe care am întâlnit-o. Vorbeşte aşa de liniştit, de frumos, ferindu-se mereu ca în discuţii să nu denigreze pe nimeni, să nu judece sau să bârfească. Tonul vocii este mereu împăciutor şi pare întotdeauna mai interesată de cel de lângă ea decât de ea însăşi. Este o femeie credinciosă, dar fără să epateze prin asta, dar totuşi e atât de specială.
Când mă gândesc la ea mă gândesc cum ar trebui să mă comport, creştin fiind, cu cei de lângă mine. Sfântul Iacob spune în epistola sa din Noul Testament:
„Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.“ (Iacob 1, 26)
„Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. ” (Iacob 3, 6)
Prin felul de a fi şi de a vorbi mi-a dăruit şi mie din liniştea ei sufletească. Nu putem călca pe urmele sfinţenie dacă nu ne păzim limba. Mereu ar trebui să fim cu grija la ce spunem şi la ce transmitem prin gesturile şi comportamentul nostru.
Nu e nevoie să ţii predici grandioase şi bine argumentate teologic pentru a-l mărturisi pe Dumnezeu în faţa oamenilor, ci poţi vorbi despre orice dar cu cucernicie, cu blândeţe, fiind mereu atent ca vorbele tale să nu rănească pe cineva sau să dea exemplu greşit. Cuvintele pe care le rosteşti poartă în ele starea ta sufletească, duhul care te însufleţeşte. Cele ce aude şi percepe mesajul pe care-l transmiţi va simţi şi starea ta sufleească şi se va împărtăşi de ea.
Asta mi s-a întâmplat mie în această seară, am gustat din liniştea sufletului acestei femei ascultând-o vorbind despre lucruri care nu erau legate direct de Dumnezeu.
Cineva îmi spunea la un moment dat că nu mai crede în Biserică, deşi crede în Dumnezeu şi că a fost dezămăgită de slujitorii Bisericii. Eu am întrebat-o dacă a întâlnit vreun preot cu har pâna acum. Ea mi-a răspuns că a fost în vizită la Mănăstirea Sâmbata de Sus şi acolo era Părintele Teofil Părâian care fiind în biserică i-a pus mâna pe cap pentru a-o binecuvânta, fără să-i spună niciun cuvânt. „În acel moment, povestea ea, am simţit o stare aşa pe care n-am mai avut-o niciodătă, un sentiment extraordinar.”
Părintele Teofil a reuşit să-l propovăduiască pe Dumnezeu şi să i-l facă simţit pe Duhul Sfânt, Duhul Care însufleţeşte toată Biserica, printr-o simplă atingere, fără a spune nimic.
Din acest motiv vă spuneam mai sus că studiul teologic, citirea cărţilor creştine, oricât de profundă ar fi, dacă nu este urmată de fapte bune, de renunţarea la sine, de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, de iubirea arătată aproapelui până la jertfelnicie, de participarea la Sfintele Taine ale Bisercii, de rugăciune, ne lasă la fel de reci sufleteşte ca şi la început.
Nimic nu ne bucura mai mult decât atunci când arătăm iubire şi primim iubire!
Ce frumos este atunci când suntem iertaţi, când nu suntem judecaţi ci acceptaţi aşa cum suntem!
Ce frumos este să dăruieşti, să renunţi la tine pentru celălalt!
Ce frumos este să te rogi lui Dumnezeu şi să stai în iubirea lui, cerând ajutor pentru întreaga lume!
Ce dulce şi liniştitor este harul lui Dumnezeu !
Chiar şi faptele bune de le vom face, fără iubire, ele nu ne vor schimba în interior, ne vor lasă la fel de închişi ca şi înainte.
De aceea spune Pavel:
„Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.” (1 Co 13, 3)
Părintele Stăniloae spunea:
„Viaţa deplină este una cu iubirea. Dumnezeu este izvorul vieţii pentru că în calitate de Treime este izvorul iubirii. Cine are în el iubirea, ca relaţie normală unul cu altul, are viaţa.”
Am dedicat mult timp acestui site şi încă voi mai dedica, dar acest lucru nu m-a ajutat să mă apropii de Dumnezeu aşa cum mi-aş fi dorit, şi asta pentru că n-am făcut-o mereu din dragoste, ci din obişnuinţă, obligaţie, mândrie, dorinţă de slavă deşartă, concurenţă cu celelalte site-uri, etc.
Uneori îmi pare rău că nu m-am apropiat mai mult de voi cei care ne citiţi! Pe de altă parte îmi dau seama că mediul virtual limitează destul de mult interacţiunile dintre noi.
Nu faceţi aceeaşi greşeală ca şi mine! Nu-l căutaţi pe Dumnezeu acolo unde nu este. Studiul nu vă poate da ceea ce căutăţi, vă poate folosi doar ca instrument în împlinirea voii lui Dumnezeu.
Pe Dumnezeu îl descoperim în poruncile Sale, atunci când le împlinim.
Hristos a înviat!
(Claudiu)
Albinuta
mai 13, 2011 @ 7:24 am
Doamne ajuta ,citesc aici de vreo 2 ani,la inceput fara sa scriu nimic ,apoi incetul cu incetul am indraznit sa scriu cate ceva prin care de cele mai multe ori ceream ajutor la problemele mele,TOTDEAUNA am primit ajutotor sprijin,cuvinte frumoase menite sa ma intareasca, sa ma ajute sa merg mai departe ,as putea sa spun ca viata mea s-a schimbat radical din momentul in care v-am descoperit deoarece am invatat multe lucruri folositoare . Intradevar este greu ,chiar foarte greu in zilele de azi sa faci o asemenea munca( ca cea pe careo faceti cei care detineti OT ) de multe ori ma intreb de unde atata putere insa raspunsul vine imediat DE LA DUMNEZEU ,stiu ca sunteti oameni supusi greselilor poate ca uneori nu iese totul cum trebuie insa cu siguranta mai stiu ceva ca sunteti deosebiti,ca tot ceea ce faceti o faceti cu gandul la Domnul doriti sa aratati slava lui ,ajutorul pe care il trimite si ceva foarte important invatati si pe alti(bineinteles care doresc )cum sa se apropie de El .Asa cum stii Claudiu nu i-mi place sa contrazic pe cineva si mai ales persoane de la care trebuie sa le fiu recunoscatoare totusi azi nu pot sa fiu de acord cu tine deoarece personsal cred ca nefacand studiile pe care le-ai urmat nu reuseai sa fii asa aproape de oameni si de tineri in special,nu era asa de bine pus la punct OT,articolele nu ar fii fost asa de ziditoare multi tineri nu ar fii inteles ortodoxia .Cu siguranta acum treceti printr-o perioada mai grea insa aceasta nu inseamna ca tot ceea ce a-ti facut este degeaba ,nu stiu cum este din nauntru si nici nu ar avea vriu rost sa stiu,insa ceea ce se vede la lumina este frumos, este placut ,personal nu am simtit mandrie ,concurenta cu alcineva ,am simtit insa daruire ,iubire ,dorinta de a promova frumosul dea ajuta pe cel in necaz de a-l povatui si multe alte lucruri placute .Poate ca uneori ar fii fost loc de mai bine desii personal nu am sesizat insa o sa-ti spun ceva ce mi-a spus duhovnicul odata ESTI TANARA NU AI DE UNDE SA LE STII PE TOATE MAI AI MULTE DE INVATAT ,DACA AI STII TOATE CE AI MAI INVATA PANA LA BATRANETE ,cred ca se potriveste de minune tuturor tinerilor si spun aceasta deoarece cred intradevar ca omul mereu are de invatat cate ceva , fiind tineri probabil gresim mai mult este normal sa incercam sa ne abtinem cred insa ca pentru orice este nevoie de exercitiu pe care de cele mai multe ori invatam din greseli ,iertare daca am suparat cu ceva pe cineva ,felicitari pentru noua fata a paginii si Domnul sa va trimita exact ceea ce va este de folos ,Albinuta
Saurian
mai 13, 2011 @ 8:17 am
Claudiu, părerea mea este că dacă vrei să te apropii mai mult de Dumnezeu ar trebui mult mai puţin timp petrecut pe blog şi mult mai mult în rugăciune. Să nu se interpreteze că vreau să te atac sau ceva de gen. Pur şi simplu din ce am văzut în jurul meu realizez că atunci când tot timpul vorbim şi ţinem predici ni se cam sărăceşte repertoriul. Spunea păr. Rafail Noica despre păr. Sofronie că nu l-a lăsat să vorbească până ce nu a prins chipul lui Hristos în sfinţia sa şi asta a fost după vreo 20 de ani de mănăstire. Şi acum când poate să vorbească ţine vreo 2-3 conferinţe pe an iar mai nou nici atât nu mai vorbeşte. Şi din toţi duhovnicii pe care i-am citit sau ascultat la conferinţe nu ştiu pe unul care să inspire pacea păr. Rafail şi să spună lucrurile atât de înălţătoare ca păr. Rafail. În plus, pentru a trăi în Hristos trebuie să învăţăm să trăim în noi, să ne îndreptăm spre interiorizare. La început chiar e nevoie de puţină izolare de toată agitaţia acestor discuţii până ce obţinem liniştea în inimile noastre şi atunci nu vom mai purta zeci şi mii de discuţii şi nici nu ne vom împătimi în discuţii ci vom rosti doar voia Duhului Sfânt.
Administrator
mai 13, 2011 @ 8:41 am
Doamne ajută Albinuta!
Mulţumim foarte mult de încurajări. Ne bucură să auzim că munca noastră ajută oamenii spre mântuire şi spre slava lui Dumnezeu.
Cât priveşte tinereţea, avea dreptate părintele, mai avem multe de învăţat.
Administrator
mai 13, 2011 @ 8:44 am
Doamne ajută Saurian!
Ai dreptate, ar trebuie sa stau mai departe de internet şi de site, dar acesta este serviciul meu şi nu pot renunţa la el. Aşa cum alţii se duc 8 ore la munca zi de zi, aşa şi eu trebuie să fiu aici 8 ore sau mai mult pentru a fi sigur că totul merge bine mereu.
Oricum, e o bucurie pentru mine.
În acest moment nu mă simt deznădăjduit sau altfel decât de obicei, doar am vrut să subliniez că doar faptele bune făcute din iubire m-au apropiat de oameni şi de Dumnezeu, şi mai puţin teologia, studiile, articolele…etc
elena
mai 13, 2011 @ 10:06 am
Si eu de ceva timp citesc pe acest site si sincer de o buna perioada de timp sunteti, dumneavoastra cei care jertfiti din timpul vostru pentru a informa, a da sfaturi si a ajuta tinerii, singurul prieten care il simt aproape cand nu am pe nimeni alaturi!…De multe ori am simtit curaj numai din anumite comentarii de multe ori m-au ajutat anumite articole dar de cele mai multe ori m-ati ajutat dumneavoastra , caci mereu am simtit in dumneavoastra, prin ceea ce scrieti, o persoana extraordinara si nici cel mai marunt gand nu m-ar face sa cred ceea ce ati scris in acest articol. Dumnezeu sa va trimita pace sufleteasca si putere de munca!
PS. Felicitari pentru noua fata a siteului!…
Claudiu Balan
mai 13, 2011 @ 10:31 am
Doamne ajută Elena!
Mă bucur că vă putem fi de folos.
Noi am vrea ca articolele noastre să fie mai profunde, mai pline de gândirea şi trăirea Sfinţilor Părinţi, dar asta ţine doar de felul cum ne trăim viaţa noi autorii articolelor.
În articole încerc să aştern tot ceea ce simt şi văd frumos în jurul meu, dar sunt şi eu om plin de păcate şi de neputinţe.
Rugaţi-vă şi pentru noi!
Daniela
mai 15, 2011 @ 9:50 pm
M-a impresionat această mărturisire a dvs. Deși simțiți că nu ați dobândit ceea ce v-ați propus din punct de vedere spiritual la începutul acestui proiect, eu cred că acest efort vă este răsplătit prin tinerii care își schimbă modul de a gândi datorită articolelor de pe acest sait, și încearcă să-l aplice în viața lor duhovnicească. Printre acești tineri mă aflu și eu și pentru asta vă mulțumesc din suflet. Doamne ajută!
Administrator
mai 16, 2011 @ 7:34 am
Doamne ajută Letanico !
Cu multă plăcere.
Mărturiile voastre ne dau putere să continuăm şi să facem cu ajutorul lui Dumnezeu o treabă bună.