Spiritualitatea ortodoxă nu poate fi înţeleasă prin logica seculară

Studiind îndeaproape fenomenul ateist mă minunez de fiecare dată când mă izbesc de „înalta” gândire „logică” de care dau dovadă. Pe lângă faptul că a fi ateu este egal cu a fi omniscient, adică a fi în posesia tuturor răspunsurilor şi tainelor universului astfel încât să înlături orice ipoteze şi să rămâi ancorat în ideea apariţiei accidentale şi total întâmplătoare a spaţiului, timpului şi vieţii, cu alte cuvinte a accepta doar o formă de cunoaştere, pe orizontală, excluzând-o pe cea verticală, apare superficialitatea cu care este tratată religia şi teologia.

Când un om care se doreşte intelgent, limitează întreaga gândire teologică la o sumă de mituri cu şerpi vorbitori şi căruţe de foc zburând prin cer, ne dăm seama de „seriozitatea” şi „profunzimea” gândirii lui asupra lucrurilor duhovniceşti. Când tot ce ţine de spiritualitate este privit şi filtrat prin logica seculară duce la un nonsens asemănător tratării sentimentelor de iubire dintre un băiat şi o fată demonstrate prin teoreme matematice.

Problema constă în faptul că spiritul nu poate fi explicat de lut, că înalta spiritualitate poate fi explicată doar prin trăirea ei şi doar printr-o experienţă sufletească care te face să simţi atingerea divină, aceste lucruri nu le poţi înţelege excluzând din start spiritualitatea, divinul, credinţa, la fel cum nu poţi rezolva o ecuaţie neluând în seama formula standard de rezolvare.

Ori niciodată un ateu nu va putea înţelege credinţa în Fiul Lui Dumnezeu, nepracticând-o, din afară nu se poate înţelege şi simţi, din afară pare nebună deoarece „cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 1:18)

Fără unirea cu Dumnezeu este cu neputinţă să-L cunoşti deoarece El se descoperă doar în sufletele care-L cer. Una din condiţiile mântuirii este credinţa deoarece după cum spune scriptura: „Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.” (Evrei 11:6)

Dacă Dumnezeu s-ar arăta înaintea oamenilor în toată splendoarea Lui  n-ar mai exista credinţă, pentu ca oamenii văzându-L i s-ar închina, dar astfel Dumnezeu i-ar obliga într-o oarecare măsură pe oameni să creadă în El, ori în atotştiinţa Sa, El nu trece niciodată peste liberul arbitru şi lasă la atitudinea fiecărei persoane să-L accepte sau nu. El s-a facut om şi s-a arătat oamenilor la vremea hotărâtă şi a propovăduit Evanghelia spre iertarea păcatelor şi spre mântuirea tuturor celor ce vor crede.

Dar după cum aminteam, o credinţă nu poate fi rodnica decât prin practicarea ei, ori practicarea ei se face prin cererea Duhului Sfânt deoarece doar prin Duhul Sfânt putem mărturisi că Iisus Hristos e Domnul (I Corinteni 12:3) şi doar prin Duhul Sfânt putem dobândi o credinta adevărată căci după cuvântul Sf Apostol Pavel „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.” (Galateni 5:22-25)

Duhul Sfânt este cel care lucrează credinţa în noi, este Cel care ne sfinţeşte, Cel care ne inspiră, Cel care ne povăţuieşte şi fără împărtăşirea cu Duhul Sfânt prin Sfintele Taine, e cu neputinţă să credem, e cu neputinţă să fim creştini, e cu neputinţă să-L simţim şi să-L gustăm pe Domnul şi vom cădea degrabă în mrejele amăgitoare ale lumii, dându-ne înţelepţi deşi suntem nebuni după cum zice Apostolul Pavel: „zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. ” (Romani 1:22)

Dar Dumnezeu a luat descoperirea înţelepciunii de la cei ce s-au crezut înţelepţi şi a dat-o pruncilor pentru a arăta deşertăciunea lumii căci ascunzând de cei înţelepţi revelaţia, a descoperit-o celor simpli dar curaţi la inima după cum spunea Mântuitorul: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11:25) Căci înţelepciunea se dovedeşte dreapta prin faptele şi cugetele ei (Matei 11:19)

Iar atâta timp cât vom avea o înţelepciune spirituală şi o căutare prin duh a lui Dumnezeu, vom înţelege voia Lui, dar cât timp vom căuta înţelegerea Lui prin trup, vom orbecai ca nişte oi fără pastor fără să ştim unde mergem şi ce căutam.

„Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4, 24)

(Dani Ciorca)