„Lucrurile merg prea bine, trebuie să mi se întâmple ceva”
Poate mulți dintre voi ați avut la un moment dat acest gând: „Prea bine merg lucrurile, presimt că trebuie să se întâmple ceva. Uneori toate ale vieții merg conform dorințelor noastre: toată familia este sănătoasă, profesional lucruile se mișcă bine, cu cei dragi te înțelegi minunat, cu banii nu ai probleme, și pe deasupra îți mai permiți și unele mofturi. Ba chiar au apărut și noi oportunități pe plan profesional pe care nu le-ai prevăzut.
După o astfel de perioadă, stai și te gândești: „Oare cum de-mi merg mie toate așa de bine? E ceva în neregulă. O să mi se întâmple ceva la un moment dat.”
Mi-aduc aminte că mi-a apărut într-un timp și mie temerea aceasta. Au mai fost perioade când totul îmi mergea foarte bine și totuși nu mi-era frică de un necaz. Concluzia mea la momentul apariției temerii a fost următoarea: toate câte făceam, nu erau spre slava lui Dumnezeu ci doar spre binele meu propriu sau pentru binele celor foarte apropiați mie, și atât. Înaintam, dar simțeam că înaintarea mea nu are legătură cu păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
E firesc să te întrebi de ce îți merg toate bine, când îi vezi pe mulți lângă tine suferind. Cum să fii fericit când aproapele tău suferă? Cum să fiu împăcat și liniștit în ale mele, care merg foarte bine, când îmi văd vecinul la necaz, prietenul în strâmtoare, pe cel de la colțul străzii dormind în frig și foame, pe cei bătrâni uitați de lume și aruncați într-un pat de spital, pe altul bolnav, pe altul în sărăcie, pe altul în necredință și în patimi….?
De aici vine acel gând de frică: „Trebuie să mi se întâmple ceva!”
Glasul lui Dumnezeu din noi ne mustră.
Dacă toate îți merg bine, iar acest „bine” al tău are la bază necinstea ta, necredința, lăcomia, lenea și neiubirea de aproapele, atunci să te temi, că mânia lui Dumnezeu se apropie, dacă nu te îndrepți. Teama că trebuie să ți se întâmple ceva rău transform-o în pocăință! Cere iertare lui Dumnezeu pentru toate câte ai făcut. Mărturisește-ți păcatele și schimbă-ți viața.
Dacă toate îți merg bine, iar acest „bine” al tău nu-l vezi întemeiat pe vreun păcat, atunci nu faci destul pentru aproapele tău. Te complaci în colțișorul tău, rozându-ți osul duhovnicesc în liniște, fără a te mai interesa de ceilalți, așa cum spunea Pr. Nicolae Steinhard.
Să fii liniștit când toți pe care-i vei întâlni vor fi fericiți. Dar nici atunci, pentru că fericirea lor s-ar putea să nu fie în Hristos, ci una trecătoare izvorâtă din cele ale lumii.
Când ți-e teamă că urmează să vină necazurile în viața ta, atunci amintește-ți că nu faci destul pentru aproapele tău. Fă ceva în plus!
Dă în fiecare zi câte ceva celor sărmani. Roagă-te mai mult pentru toți pe care-i știi că suferă. Renunța la ceva de al tău pentru aproapele. Iartă mai des. Renunță la anumite mofturi. Trăiește mai simplu. Ajută-i pe toți cu lucruri pe care până atunci nu-i ajutai. Folosește-ți timpul liber altfel decât pentru dobândirea comfortului și plăcerilor. Fii mai harnic. Muncește mai mult, dar nu ca să agonisești averi și mai mari, ci ca să ai mai mult de oferit celor în suferință.
Vor dispărea temerile tale, abia când toate acțiunile tale dealungul unei zile vor fi toate închinate lui Dumnezeu, spre slava Lui și spre mântuirea oamenilor.
Dacă toate lucrurile îți merg bine în viață și te temi, înseamnă că nu ai aflat care e binele suprem. Evanghelia îți va spune acest lucru: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. ” (Luca 10, 27)
Dacă consideri sporirea averilor un mare bine pentru tine, amintește-ți că avem un Dumnezeu care iubește sărăcia și ne-a recomandat să lepădăm toate pentru El. Dacă ți se pare recunoștința lumii (slava de la oameni) a fi un bine pentru tine, gândește-te că avem un Dumnezeu care a fost scuipat, hulit și răstignit de aceeași oameni. Dacă sănătatea ți se pare a fi un bine pentru tine, atunci gândește-te că rănile lui Hristos au vindecat omenirea, și boala te-ar putea aduce și pe tine spre pocăință, spre vindecarea de păcate.
Dacă încă te temi de necazurile care vor veni în viața ta, încă nu te-ai încredințat pe deplin voii lui Dumnezeu!
Binele pe care-l ai și te temi că-l vei pierde, nu este bine, căci binele adevărat este veșnic și izvorăște din Harul lui Dumnezeu, și acela te învăluie și te umple de dulceața Lui, făcându-te mai grabnic spre a-ți ajuta aproapele în suferință.
Binele pe care-l ai și te temi că-l vei pierde, e un bine material, lumesc, limitat, și cu siguranță îl vei pierde, căci toate cele ale lumii sunt trecătoare. Caută-le pe cele duhovnicești! Însetează după Dumnezeu! Află-L pe Hristos în poruncile Sale! Împlinește-i Cuvintele și vei vedea cu ochii tăi adevăratul bine.
Binele netrecător, binele veșnic, binele pe care nu ți-L va lua nimeni de la tine, este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Când L-ai dobândit pe El în inima ta, atunci nimeni nu ți-L mai fură!
Îmbogățește-te în Dumnezeu și abia atunci binele tău va fi de nefurat pentru hoții acestei lumi.
Caută în tine fericirea pe care o cauți mereu în afară de tine. Acumularea celor lumești îți vor da mereu nesiguranță. Iată de ce la fiecare Sfântă Liturghie, episcopul sau preotul ne oferă darul neprețuit, comoara pe care nimeni nu o poate jefui: Trupul și Sângele lui Hristos.
Când va trăi Hristos în tine, atunci nu te vei mai teme de nimic, căci acolo unde este Dumnezeu nimic nu lipsește.
În concluzie, gândul că trebuie să ți se întâmple ceva rău este un semn al parțialei tale depărtări de Dumnezeu. Dumnezeu îți vrea mereu binele și vrea să-ți ofere tot ce-i mai frumos în lumea această. Cum crezi tu oare că El stă și plănuiește răul pentru tine?
(Claudiu Balan)
Ioana
iulie 13, 2013 @ 7:38 am
Foarte frumos!
pantelimon
iulie 16, 2013 @ 9:04 am
Dar atunci cand trecem de la un necaz la altul, cand totul e trist si dureros , cand nu mai avem putere sa ne rugam, atunci ce putem face?
Boitos
iulie 16, 2013 @ 11:13 am
Buna, Pantelimon.De mult nu te-am mai ,,auzit”.
Exact atunci nu trebuie sa renuntam, cand e cel mai greu.Trebuie sa continuam cu rugaciunea, pt ca se da o lupta.Noi suntem datori sa luptam in continuare cu intamplarile, cu necazurile.Si stii de ce?
Pt ca Dumnezeu a permis sa vina asupra noastra diverse necazuri si intamplari deoarece El are incredere atat de mare in noi ca vom iesi victoriosi.Desi putin sifonati, dar sufletul nostru va fi bine.Asta e tot ce conteaza , sufletul sa fie curat ca si in timpul unei rugaciuni sfinte.