Lumea Credinței și Lumea Fugii de Dumnezeu (Max Picard)
Sursa: Max Picard – Fuga de Dumnezeu, Editura Anastasia
„Infernul se câștigă de aici, ni-l creem pe pământ prin tot ceea ce facem rău. Orice om care nu-și construiește permanent lumea credinței trăiește în coșmar și se prăbușește înspre neființă înspre întunericul infernului. Picard arată că lumea credinței este unicul mod, timp, și spațiu de împlinire a persoanei. Refuzul ei este tot una cu refuzul persoanei și depersonalizarea. De aceea opusul ei în lumea fugii este deființarea, piederea conțintului, golirea de conținut până la simpla iluzie a existenței.
Lumea credinței este lumea afirmării, a împlinirii personale, a eu-lui prin ceilalți, prin tu-uri. Lumea fugii este lumea refuzării tu-urilor, lumea exacerbării nebunești și iluzioniste a eu-ului care ajunge să se perceapă utopic numai pe sine, devenind de fapt o coajă de existență, cum zice Heidegger. Este semnificativ însă că această critică violentă a lui Picard nu este demolatoare ci constructivă, căci condamnând infernul egoismului, el subliniază cu tărie necesitatea și forța absolută a comuniunii, nesfârșita sete de comuniune. ”
Voce: Cristian Mitu
