Lumea se schimba pe ritmurile muzicii
Nu este nimic mai schimbator pe pamant decat omul, vorba aceea: „Omule ca frunza-n vant, asta-ti este viata pe pamant.”
Noi ne schimbam de la o zi la alta, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama de aceasta. Nu este omul de ieri la fel ca cel de azi, de aceea nici lumea de ieri, alaltaieri nu este ca cea pe care o stim acum. Putem sa vedem aceasta, foarte usor si din muzica.
Ludwig van Beethoven spunea foarte frumos si cuprinzator ca „muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.”
Si oare nu este asa? Nu ne atinge muzica cele mai sensibile corzi din sufletul nostru? Si oare nu era aceasta muzica pe care au ascultat-o bunicii si parintii nostri pana nu demult? Va indemn sa ascultati din muzica anilor ’60, ’70 si ’80, ca sa vedeti ce diferente uimitoare sunt fata de muzica pe care o ascultam de mai bine de 10 ani incoace.
Ce mesaje curate gasim in acele cantece, cata profunzime, cata delicatete, cata armonie si cata inocenta…dar totusi in scadere de la an la an.
Astfel, mesajul, ritmul, prezentarea si interpretarea muzicii de astazi, sunt aproape complet diferite fata de ce a fost odata, pentru ca si noi suntem diferiti de parintii si bunicii nostri. Bine-nteles nu in sensul bun al cuvantului, caci muzica scoate acum din noi ceea ce a facut din totdeauna: adevarata infatisare a sufletului.
Si infatisarea noastra de astazi este duhoarea cimitirului pacatelor noastre in care ne tinem sufletele inmormantate. De aceea ascultam acum pe fata si fara rusine muzica satanista, muzica care indeamna la desfranare prin voluptate si senzualitate, muzica care indeamna la violenta si care ne arunca in nihilism, muzica otravita in aproape toate formele ei de omul lipsit de Dumnezeu. Aceasta nu este muzica adevarata, ci „muzica-spectacol” care te starneste la instinct, muzica care te reduce la statutul de „animal evoluat” al acestei planete. Pana si muzica de suflet a devenit una searbada, de un sentimentalism tragic, bolnavicios si lipsita de speranta.
Acest tablou morbid arata ca mare parte din muzica de astazi, este o muzica razvratita impotriva lui Dumnezeu la fel ca si diavolul, iar omul din care izvoraste o astfel de muzica si cel care o asculta, este asemenea ei.
Stiind acestea acum, oare nu putem sa facem si legatura intre muzica pe care o ascultam si viata pe care o ducem in comparatie cu cea a inaintasilor nostri? Caci este o schimbare a modului de viata, a comportamentului si valorilor morale covarsitoare.
Toate acestea se vad usor caci pentru ei era firesc sa fii decent dar pentru noi este nefiresc sa nu ne punem „in valoare” trupul. Pentru ei era mai firesc sa-si tempereze vorba si portul iar pentru noi este greu adesea sa facem aceasta, mai ales cand vine vorba de „drepturile omului”. Pentru multi dintre parintii nostri viata a fost implinita cu bucurii chiar si in stramtorari de tot felul, dar pentru noi viata este de multe ori seaca si fara rost pe ritmurile ademenitoare ale lumii: „fii liber” si „distreaza-te”. Pentru ei iubirea avea drept cununa taina casatoriei, dar pentru multi dintre noi astazi iubirea are drept coroana, concubinajul. In fine, pentru ei toate erau mai frumoase si mai curate pentru ca traiau mai simplu si mai firesc.
Multe sunt schimbarile, foarte multe de aceea in urma noastra striga, plina de durere, o voce parinteasca aproape stinsa: Incotro lume?
Dar viata frumoasa si implinita, viata in Dumnezeu, sta prafuita si nebagata in seama, ca un disc cu muzica veche uitat undeva deoparte, insa gata oricand sa ne imbratiseze si sa ne mangaie sufletul ranit si ostenit de jugul pacatului.
Tiberiu
august 28, 2009 @ 7:34 pm
Asa este.Eu am 16 ani si ascult muzica house.Am citit articole pe site-ul dvs despre muzica house..Are multe efecte negative.Atunci ce sa mai vorbim despre rock?Interesant articol.Felicitari
D
august 28, 2009 @ 8:34 pm
Constientizarea e primul pas pe drumul renuntarii.
Dan
august 28, 2009 @ 8:45 pm
Asa este frate @D. Inceputul duhovnicesc este intotdeauna greu…dar si frumos totodata. Ranit fiind de patimi, totusi te simti pe zi ce trece mai usor si mai sanatos. Ca un bolnav care se recupereaza dupa ce a stat cu picioarele in ghips pentru mult timp. Cel mai greu lucru este prima ridicare…dupa aceea din ce in ce mai usor, pana invatam sa mergem destul de bine, iar apoi dispare usor, usor si oboseala, pana ajungem sa alergam (duhovniceste) pe imasurile Domnului, cazand din ce in ce mai rar, si bucurandu-ne de viata. Iar unii (sfintii) ajung sa nu mai cada deloc…poate doar sa se clatine un pic. Va urez spor la destelenire.
cabira
august 29, 2009 @ 12:11 am
O sa incerc sa sintetizez cele citite in cartea Pr. Paulin de la Manastirea Putna, intitulata „Iubire, spovedanie, libertate” cu privire la cele trei conditii de baza care trebuie sa ne ghideze in alegerea unei muzici de calitate.
1.”O muzica de calitate trebuie sa treaca neaparat de proba timpului, adica sunt necesari cel putin 2-3 ani pentru ca o melodie sa dovedeasca ca nu s a nascut din setea de imbogatire a autorului sau ca nu a aparut dintr un simplu exces de prostie sau de incultura a unui oarecare cantaret”.
Si ii da exexmplu pe cei de la ABBA, care lasa in urma lor o muzica de calitate.
Aminteste si despre muzica simfonica, ca fiind „acea muzica care imita in forme strict umane acordurile ceresti dupa care sufletul uman tanjeste cu un nespus dor…Este o muzica care va dura cu siguranta pana in ultima clIpa a acestei lumi, caci in felul ei, va continua sa cheme lumea la deplinatate, la frumos, la armonie si la implinire”.
Si mai face o precizare ironica: „ascultatorul de manele nu va sti niciodata sa aprecieze o o simfonie de Beethoven, asa cum un mistret nu va sti absolut niciodata sa valseze…”
2.”Muzica este indisolubil legata de persoana celui care o compune si o canta. Cel care are o viata obscena, mizera, cel ghidat de sentimente josnice, nu recunoaste in viata lui nevoia prezentei lui Dumnezeu, nu e animat de sentimente si de ganduri crestinesti, nu poate compune si nu poate darui o muzica deplina”.
Si ne da ca exemplu Queen – o muzica ce atinge perfectiunea.
„O muzica aleasa, si care multumeste spirite alese, dar ramane totusi o muzica lipsita de suflet si care nu va intra in vesnicie tocmai pentru ca sufletul si vesnicia lipsesc din cel care a compus o si a cantat o!”
3.”Si acum cel mai greu de digerat etalon…O muzica este buna doar daca imi permite sa ma pot ruga dupa ce o ascult! Daca am ascultat o melodie si simt ca aceasta ma impiedica sa ma rog, atunci adevarul merita sa fie perceput”.
Si concluzioneaza la final: „Asculta muzica ce ti place! Asa te invita sa faci lumea de azi. Sa fii k lumea! Dar fugi de imoralitate, de incultura si de lipsa de sens si de valoare. Si vei asculta o muzica care te ridica acolo unde nu va mai fi muzica, ci linistea vesnica plina de bucurie si de iubire”.
AMIN!
D
august 29, 2009 @ 1:24 pm
Da-mi voie sa am mari retineri fata de spusele parintelui. ABBA, Queen …
Revin: da-mi voie sa nu fiu de acord.
admin
august 30, 2009 @ 10:04 am
Da-mi si mie voie sa nu fiu deacord.
D
august 30, 2009 @ 2:34 pm
Cu cine, cu mine sau cu @cabira ? 🙂
cabira
august 30, 2009 @ 3:31 pm
In exemplele date, e vorba de subiectivitate, pana la urma.
Eu cred ca mai importanta este directia data (cele trei puncte), pe care le puteti imbratisa sau nu (nu e obligatoriu).
Pentru mine, Pr. Paulin reprezinta un reper pentru ca l am si cunoscut personal, si m a uimit tocmai pentru suferinta pe care o poarta in suflet pentru pacatele tinerilor pe care incearca sa i indrume si prin cartile sale.
Revenind la subiect, am postat cele de mai sus in ideea de a da cateva referinte in alegerea muzicii de calitate, si cred ca lasand la o parte exemplele, ne putem folosi macar de unul din ele.
Recunosc ca cel putin in ce priveste punctul 3, mi a fost dovedit acest aspect – atunci cand cu ceva timp inainte de rugaciune mi se intampla sa ascult muzica, in functie de ceea ce ascultam, ulterior, puteam sa ma rog mai usor, sau dimpotriva, imi adunam cu greu mintea.
Repet: e un punct de vedere subiectiv, asa cum avem fiecare dintre noi.
D
august 30, 2009 @ 4:40 pm
Nu iti atacam reperele ! 🙂 (nici nu-l cunosc pe parintele) Ma refeream doar la aceasta idee cu muzica. Si daca e vorba de subiectivitate, atunci ,ca preot, nu stiu daca ar fi cazul de a le da ca exemplu (cel putin ideea cu Queen – o muzica ce atinge perfectiunea – cred ca poate fi de-a dreptul smintitoare).
E o parere; poate gresesc.
In privinta faptului de a asculta muzica care nu te impiedica dupa aceea sa te rogi, cred ca este o idee GENERAL VALABILA. In sensul ca de ex. nu trebuie sa mananci decat atat cat sa te poti ruga dupa ce te ridici de la masa, si cred eu ca nu trebuie facut NIMIC care sa te impiedice sufleteste sau trupeste sa te asezi ulterior la rugaciune. Pentru ca daca te impiedica sa te asezi la rugaciune, inseamna ca acel lucru,acea activitate,ti-a intrerupt legatura cu Domnul. Deci nu este de la El.
Doamne ajuta!
cabira
august 30, 2009 @ 5:07 pm
Stai linistit, ti am inteles punctul de vedere, si il respect.
Atata timp cat fiecare isi exprima punctul de vedere, respectandu i pe ceilalti (adica fara jigniri si ironii ieftine), nu vad nimic rau in asta.
Cand m am referit la repere, am spus o strict din punct de vedere al verticalitatii pe care o are Pr. Paulin si a atitudinii fata de pacat, mai ales cand e vorba de tineri, pentru ca le spune lucrurilor pe nume, cu toate riscurile pe care si le asuma (desi, n as vrea sa fiu in pielea nici unui tanar caruia i ar face vreo observatie cu ironie, caci are darul de a te face sa intri in pamant de rusine:-)).
Cat despre cele scrise in carte (exemple, etc), nu mi dau cu parerea, pentru ca e vorba si de nuanta, si lucrurile trebuie intelese in contextul lor (eu am citat cateva fragmente, si poate ca ordinea in care le am extras n a fost cea mai inspirata).
Cert este ca monahul Paulin (pentru ca nu este preot) are un stil direct si de cele mai multe ori ironic, pe care nu multi il pot primi usor.
bac
decembrie 25, 2009 @ 4:08 pm
muzica rock e pacatoasa si transmite mesaje rele nu o ascultati
Monica
mai 29, 2010 @ 11:52 am
Sunt de acord cu D. Cam de fiecare data.
elena
iunie 22, 2010 @ 1:43 pm
credeti ca melodia `my immortal` este buna de ascultat?consider totusi ca este in regula deoarece a citat Cabira ca trebuie sa treaca cel putin doi-trei ani ca sa se vada daca melodia inca mai este placuta oamenilor.melodiei `my immortal` am observat ca ii este prelucrat videoclipul de mai multi utilizatori ai youtube-ului.deci,pt multi,aceasta melodie inca mai este placuta.
uitati aici linkul:
http://www.youtube.com/watch?v=CNXNzXfMO9M&feature=related
Doamne ajuta!
I just miss U
aprilie 7, 2011 @ 2:14 pm
Eu ascult acum Eminem…nu stiu ce stiti fratiile voastre despre el, dar eu am inteles ca el acum e intr-o stare de recuperare, 25 de ani a trait iadul…imi e frate de suferinta…
Admin
aprilie 7, 2011 @ 2:32 pm
Salut "I just miss U"!
Vorbind de iad, ne-am reamintit despre marturisitorii care au infruntat iadul temnitelor comuniste. Avem ce invata de la ei. Recomandam cu drag: http://www.fericiticeiprigoniti.net/ ([url][/url])
I just miss U
aprilie 7, 2011 @ 3:56 pm
E diferit iadul unuia care e fara Hristos de iadul unuia care Il cunoaste pe Hristos! 🙁 Nu mai spun nimic.
Ana
aprilie 7, 2011 @ 4:20 pm
Muzica si postul
Admin citeam chiar azi din cartea lui [b]Ioan Ianolide, Detinutul profet[/b], si din nou m-a atins profund gandirea lui adanca, adevarata dragoste de Hristos, nevoia de curatie launtrica. Nu am cuvinte sa vorbesc despre marturisirea acestui barbat roman sfant, [b]un exemplu demn de urmat pentru orice tanar[/b], dar aproape imposibil pentru noi azi. Ma bucur ori de cate ori vad subiecte legate de istoria si credinta noastra
[b]I just miss U[/b], scrie insa despre un subiect pe care l-am observat si in revista Orthograffiti din luna asta, legat de caderea si ridicarea lui Eminem. De fapt tot numarul revistei este legat de muzica. Inteleg punctul de vedere al lui Laurentiu Dumitru, insa pentru tinerii care merg pe calea bisericii si au o conduita buna, nu i-as sfatui totusi sa recurga la muzica cuiva cazut adanc si apoi ridicat. De unde sa ai certitudinea ca omul acela se ridica cu ajutorul lui Hristos, de unde sa ai siguranta ca nu prinzi drag de o muzica care o sa te doboare mai tarziu?
Insa, ptr un tanar care nu poate rezista fara muzica, e posibil ca genul acesta de muzica sa-l intoarca la credinta adevarata. Dumnezeu sa-i ajute
Totusi, suntem inca in postul Mare, asa ca e mai bine sa stam departe de muzica. Ferice de cei ce rezista.
Doamne ajuta
antonia
aprilie 7, 2011 @ 6:35 pm
Buna seara.
Am o intrebare: in post nu se poate asculta muzica?
Dan
aprilie 7, 2011 @ 7:08 pm
Ba da Antonia…cum sa nu?
Chiar acum ascultam asta: http://www.youtube.com/watch?v=n0s4D3WfvMs ([url][/url])
Este foarte linistitoare.
I just miss U
aprilie 7, 2011 @ 7:38 pm
@ana
Ana, Ana…te rog sa mi dai id ul tau, te rog
soso :p
aprilie 11, 2011 @ 10:46 pm
Sper totusi ca fratia voastra Ana sa mi vedeti mesajul de mai sus….
GeoAlena
mai 27, 2011 @ 2:00 pm
Hristos a inviat!
Imi puteti spune daca Marshall Mathers( EMinem) este Ortodox? In melodia When I’ve gone am vazut ca s-a inchinat ca un ortodox, insa as vrea sa stiu cert daca este BOTEZAT?
Administrator
mai 27, 2011 @ 2:31 pm
Adevărat a înviat!
Ne-am uitat și noi la videoclipul melodiei Geo, dar concluzia noastră este că nu s-a închinat ca un ortodox. Creștinii ortodocși își fac semnul crucii cu primele trei degete împreunate iar nu cu două ținute paralel. Deci sigur nu este creștin-ortodox. Nici nu prea avea șanse să se fi născut sau devenit ortodox în USA, deoarece majoritatea credincioșilor de acolo sunt baptiști, adventiști și catolici. (nu știu procentajele).
Oricum cred că ai întrebat de curiozitate, că altfel nu ne explicăm să aibe vreo relevanță faptul Eminem și-a făcut cruce într-un videoclip. Și Madonna se „răstignește” pe cruce prin concertele ei crezând că face vreun mare bine când în realitate blasfemiază patimile Domnului.
Lucrul acesta nu l-am zis ca un reproș pentru Eminem, departe de noi gândul acesta, dar am spus aceasta ca să fim mai atenți la profunzimile omului și să nu ne mai lăsăm impresionați de anumite gesturi care pot sta sub umbra aparenței, a interesului și a conjuncturii. Ca să ne facem o opinie despre un om, cât de cât obiectivă, trebuie să vedem ce fel de roade aduce omul în viața de zi cu zi. Pomul bun după roade se cunoaște.
GeoAlena
mai 27, 2011 @ 4:27 pm
[quote]Creștinii ortodocși își fac semnul crucii cu primele trei degete împreunate iar nu cu două ținute paralel.[/quote]
Aceasta diferenta am sesizat-o si eu, insa ma inducea in eroare faptul ca el totusi s-a inchinat de la dreapta la stanga, iar nu ca papistasii… ma iertati pt ca v am necajit cu asta… Speram totusi ca e pe calea cea buna, dar…mai bine imi vad de-ale mele 🙁