Lupta cu desfranarea…din timpul noptii

18

In mod firesc, somnul este dat omului pentru odihna trupului, a mintii dar si pentru odihna sufletului de ispitele ce-l hartuiesc si-l ostenesc in timpul zilei. Asa se face ca, dupa o noapte de somn, omul ar trebui sa se trezeasca ca dintr-o imparatie a linistii, menita sa-i potoleasca oboseala trupului, neatentia mintii, mania, gandurile obsesive si toate celelalte cugetari care il irita si ii alunga pacea. Firesc ar fi ca omul sa se trezeasca dimineata plin de pace, nadejde si voie buna, adica plin de viata.

Din pacate, pentru omul patimas al zilelor noastre, somnul din timpul noptii nu mai este demult o binecuvantare, ci mai degraba un blestem al ispitelor incuviintate din timpul zilei, si un adevarat calvar de ganduri si vise urate. Acest calvar poarta, mai ales pentru tineri, numele de „lupta cu desfranarea din timpul noptii”. Iar necuratia somnului din timpul noptii, tradeaza (arata) de foarte multe ori calitatea vietii duhovnicesti din timpul zilei.

Asa se face ca, dupa o zi de imbuibare, de osandire a aproapelui, de stat la calculator pana la ore tarzii, de indulcire cu formele trupului propriu sau ale celor din jur, si de nepaza a mintii, tanarul ajunge la culcare luptat de o avalansa de ganduri spurcate. Pofta de rugaciune nu mai are, iar rugaciunea pe care reuseste sa o faca nu ii mai este curata, ci presarta cu neghina hulelor si a inchipuirilor murdare, ducandu-l pe tanar intr-o si mai mare cadere.

De la lipsa rugaciunii curate si a inimii infrante, nici trupul nu se stinge de pofta desfranarii, urmand apoi sa se declanseze desfranarea, precum o bomba cu ceas. Astfel, sufletul tanarului rapus de somn, se aseamana cu o banca moderna plina cu valori, dar nesupravegheata, si pe care profesionistii furtului (diavolii) abia asteapta sa o prade, fara insa a lasa vreo urma a prezentei lor, ci numai paguba. Si nu dureaza mult pana cand tanarul se trezeste noapte pradat de linistea si bucuria somnului, din pricina viselor spurcate ce au izvorat din patimile cuibarite in el, si care lucreaza neobosite precum caria cuibarita in masea.

Patima nu oboseste niciodata si de aceea ea isi cere „drepturile” daca este incuviintata sau netratata. De aceea tinerii patimesc cu vise spurcate in timpul noptii, primind pe drept palmele desfranarii care a fost lasata sa recidiveze din nepasare, sau cu care cocheteaza in timpul zilei.

O forma si mai grea a desfranarii o reprezinta scurgerile din timpul noptii, cauzate de imaginatii tulburatoare. Asta arata cat de grea este patima de care sufera cel ce patimeste acestea.

Si o alta manifestarea dobitoceasca, in care a cazut firea umana de la atata desfranare, o reprezinta masturbarea involuntara din timpul noptii. Sunt destui tineri intorsi la Hristos care au pornit lupta cea buna dupa ce au fost robiti ani de-a randul de patima masturbarii, dar in inconstienta somnului savarsesc pacatul acesta.

 

Cam acesta este tabloul „odihnei” din timpul somnului pentru multi tineri de astazi, puternic robiti de patima desfranarii: vopsit in culorile mortii.

Iata cum somnul, binecuvantarea lui Dumnezeu peste firea umana cazuta in pacat, a devenit blestem odata cu gustarea desfranarii, precum a devenit pamantul blestemat dupa ce Adam a gustat din fructul oprit. Si nu ne vom ridica din acest blestem al somnului patimas, pana ce nu ne vom impotrivi la sange patimilor ce il pricinuiesc.

Fratilor, toata ziua sa ne pazim mintea si inima cu rugaciunea, ca sa nu culegem noaptea rusinea gandurilor necuviincioase.

(Visited 406 times, 4 visits today)